14,215 matches
-
umbră de pândă și surescitare pe obrazul proaspăt ras al domnului Neacșu. Dar poate că i se păruse. Poate că văzuse pe obrazul lui ceea ce arăta, neîndoios, și obrazul ei în acea noapte de revelion: urmele șampaniei franțuzești. Izbucnise în râs și declarase că preferă să ronțăie semințe cu ei în fața televizorului, la un meci de fotbal ca lumea. Pe urmă schimbase subiectul. Totuși, din acea nu prea îndepărtată noapte, ceva nedefinit se strecurase între ea și Codrin Neacșu. Ceva ca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-o prin fumul de țigară. — Ei, nu pricepi! Vreau să zic, să facem schimb între pe rechi, să ne-o tragem, vreau să zic... el cu mine și Sorin cu Ruxandra. Am făcut mișto cu toții atunci, ne-am tăvălit de râs, dar ne-a convins... și... asta a fost! Ce noapte, Doamne Dumnezeule! Amuți, uitându-se cu subînțeles la Clara, care încremenise pe scaun. — Ei, uite-așa m-am măritat eu în scurt timp cu Codrin! încheie Ionela, satisfăcută de efectul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
rău, fac căderi nervoase... Dar nu noi, Clara, nu noi! hohoti Ionela cu poftă, dezvelindu-și strungăreața. Nu m-aș putea imagina în pielea unui depresiv! Ce să mai zic de tine, care ești calmul întruchipat, nu! Clara izbucni în râs și așa, îmbujorate și râzând amândouă în hohote, intrară înapoi în sufragerie. — Ai văzut, dragă, că e simpatică Ionela și că nu te-ai plictisit? o întrebă domnul Ionescu mai târziu, în timp ce conducea mașina prin noapte spre casă. — Am văzut
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ușile la lift. Dar te înțeleg. Poate că și eu, dacă eram în locul tău, aveam rezerve... Totuși... Mai reflectează! Dacă te răzgândești, ai numărul de telefon, sună-mă! Clara încuviințase mecanic, continuând să râdă. Intrase înapoi în apartament, hohotind de râs. Râdea cu lacrimi. Se întorsese în camera ei, ștergându-și lacrimile furioasă, cu pumnii. Fusese ultima dată când o văzuse în viață pe mama ei. La scurt timp după acea plecare tristă, mama ei murise, în străinătate, într-un accident
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mult cu domnul Ionescu. Ce mi-e Ionescu, ce mi-e Neacșu! Parcă erau frați. Toată lumea de la masă se înveseli ca la unison văzând-o pe sărbătorită atât de binedispusă. — Nu, nu mi-e frică! adeveri Clara, printre hohote de râs. Ce mai tura-vura! Nu pot să te refuz, Ionela! Ești un adevărat păpușar, faci ce vrei din oameni! Ionela se îmbujoră toată de plăcere. Dintr odată, chipul ei nu i se mai păru șters Clarei, ci aproape odios. Nu avea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ea fremătătoare la ureche dom nului Ionescu. Totul este așa cum trebuie să fie pentru soții Ionescu! îți mulțumesc că ești de acord să mergem mâine la mare! Domnul Ionescu se opri din dans și o privi nedumerit, apoi izbucni în râs. — Tu chiar ți-ai pus în minte să mergem la mare? Am cre zut că glumești, normal! Nu știu ce te a apucat, o să fim cu capul cât banița, pun pariu c-o să tragem la aghioase în hotel toată ziua! Dar, dacă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
convenționale ale vecinilor, iar felul În care Își dădea silința să arate ca o parte din grădina de bucătărie a cine știe cărui conac de vază o făcea, poate, să pară ușor absurdă. Însă adevărul era că nimeni n-o lua În râs tocmai din cauza roadelor acestor copaci. Denumirile merelor și perelor seamănă Într-un fel cu cele ale vinurilor - nu te lămuresc prea mult În privința calității. Se prea poate ca două nume să aibă aceeași rezonanță, Însă cei doi pomi care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
vino, măcar să o vezi cât e de frumoasă! Că doar nu te-o fi cununat Partidul vostru comunist cu Pepenoaica! Arde-v-ar focul Iadului capitalist din toată America, cu partidul vostru de puturoși! Vino, că, altfel, o să ajungem de râsul lumii!... În nopțile de dinaintea cumetriei, Nicanor dormi în fânul din podul grajdului, ciulind urechea la hămăiturile care veneau spre el din Baisa, subțiate și slăbite de stavila depărtării. Cât baba Maranda țanțoșă și uitând de clondir și de măsele -, nănașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu o garafă de lacrima prunei, măturară în livada cu cireși bătrâni și întocmiseră, pe pari bătuți țeapăn, mesele din scânduri noi de brad, Jana, Cătălina, Berta cea bălaie și sfioasă și alte bune vecine, care aveau mare poftă de râs, așternură fețe de masă din pânză subțire de in, pe care le înținară îndată de vânt, punând castroane de aluminiu, linguri de cositor și farfurii atât de albe, încât, fără îndoială, erau de marmură. Lumea, încălecând lavițele ascunse sub scoarțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de pisică, reuși să-i înfurie și pe cei mai înțelegători meseni, întrerupând totdeauna abrupt melodia hârâită de megafon. Așezate temporar lângă Jana, cea mai hazoasă dintre vecine, care, studiindu-i pe ascuns dintărătul gras al orășeanului, se strica de râs, Cătălina și Berta cea sfioasă comentară cu condescendență: Nu a dat de greu în viața lui și de aceea e așa gras și nici nu ține mult, că n-are răbdare... Nu vezi? El o pune și asta cântă... Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aceea e așa gras și nici nu ține mult, că n-are răbdare... Nu vezi? El o pune și asta cântă... Cum să nu fie gras?... Jana, care auzise această descriere antropomorfică, la adresa păpălăului, numai nu era să plesnească de râs. Le transferă și altora pătimașa ei stare sufletească, continuând să se înece de hazuri. Orășeanul simți unde bat femeile gureșe din Goldana și se supără, oprind geamantanul lui făcut din tablă zincată și împănat cu beculețe. În pauza creată, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mie, cum s-a urmat cu vestita nuntă din vale... Mesenii erau numai ochi și urechi. Natalia-bucătăreasa șefă, veni mai aproape, să nu piardă vreun amănunt. Marița, Carolina, Jana, Berta, cea sfioasă și bălaie, și celelalte muieri, nădușite de atâta râs, chicotiră în așteptare. Până la urmă, cică, mirele călărea pe ursită, vorniceii pe druște, iar calul alb, care nu era decât un cal sur, cu o pană sub coadă, desperecheat fiind, cât pe ce să o prindă pe nuna mare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nici nu m-oi lăuda ca dumneata, precum că am fost student la șapte clase primare și că am dat și liceul... cu var, pe pereți Auzind cum l-a șfichiuit, câțiva amărâți de pe geamblacul sondei au pufnit într-un râs cu suspine, drept pentru care mi s-a părut că Pamfil Duran a gemut de mânie mare, pe care și-a înghițit-o, ca pe o otravă amară Braiu, cel tinerel, însă, făcându-se că nu-l aude, a cumpănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la un liman Deci, grăind eu așa, i-a trebuit o vreme lui Cornel Braiu ca să priceapă năzbâtia de gândire a lui Ali Străilaș și când s-a lămurit el, cum devine istoria, unde nu s-a pornit pe un râs și pe o tuse de slăbăciune, de să se prăpădească de râs, nu alta, acolo, pe geamblacul sondei După care, cum e feleșagul lui, s-a jurat că de ar fi Străilaș belit, cenătuit și pus la baiț, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lui Cornel Braiu ca să priceapă năzbâtia de gândire a lui Ali Străilaș și când s-a lămurit el, cum devine istoria, unde nu s-a pornit pe un râs și pe o tuse de slăbăciune, de să se prăpădească de râs, nu alta, acolo, pe geamblacul sondei După care, cum e feleșagul lui, s-a jurat că de ar fi Străilaș belit, cenătuit și pus la baiț, fără să-l vadă el și de ar fi făcut mâncare tot în vase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca zaporojenii cei avântați în gopak-ul lor căzăcesc, de te întrebai, cu oarecare teamă, de nu va cădea într-o prelungită catalepsie sau cel puțin într-un leșin neașteptat, fiindcă, uneori, părea că nu-i mai vine aer deloc din cauza râsului său colosal. De aceea, Mircea rămăsese mut de spaimă, atunci, fiindcă, după o îndelungă și copioasă sporovăială, pe deasupra și fără legătură cu precedentul subiect, insul cel pilangiu, grăsuliu și hazos îi făcu din deget a admonestare, zicându-i: Avocatul neplătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
hazos îi făcu din deget a admonestare, zicându-i: Avocatul neplătit / Este bun de... de... de... bumbăcit, găsi el, după mai multe enumerări, o rimă oarecare, apelând la un înspăimântător termen argotic al pușcăriașilor, bumbăcirea. Zicând așa, explodă într-un râs de comă, avea să considere, mai încolo, Mircea. Atunci, pe loc, în aceeași secundă, el privise, însă, disperat, jur împrejur, căutând vreun martor la scenă, înspăimântat fiind de cataleptica pauză a convivului, care după hohote stranii și lovituri peste șoldurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cataleptica pauză a convivului, care după hohote stranii și lovituri peste șoldurile grăsulii, aplicate cu violență, se oprise din respirație, cam peste două minute, ca să râdă năprasnic, devenind mai stacojiu decât un curcan înfoiat. Cât pe ce să moară de râs prin sufocare, iar eu puteam să fiu considerat ca fiind făptașul, se cutremura Mircea de teamă. Din grădina memoriei, peripeția și detaliile ei i se estompaseră, aproape la fel de mult pe cât se spălăcesc culorile de pe basmaua veche a unei precupețe, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
el, de îndată ce Mircea se trezi în mașina cu ferestre asigurate de gratii, condusă de o uniformă kaki, între trei civili necunoscuți, adevărate arcane de taină în semiîntuneric. Recunoscu vocea, gesturile și imaginea lui Bobocică Ochi-Albi, imediat când acesta explodă în râsul lui aproape de catalepsie și în trosnelile căzăcești, repetate, cu palmele, pe propriile coapse: Vas'zică așa: chestia cu Scrisoarea către Tovarășu' a fost o simplă stratagemă! clocoti el de hohote. Ne-ai dus pe toți, provocându-ne să te îngrădim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în treburile noastre, ale brațului înarmat al Partidului. Bună șmecheria, n-am ce zice! Ne-ai dus!... L-ai deconspirat, pe un cetățean cinstit, devotat nouă și poporului... Mare pârlac mai ești, tu, mă, băiatule!... Urmară hohotirile lugubre ale unui râs aproape de catalepsie și plesnelile de cazac pasional, avântat în tropotirea unor dansuri de stepă, aplicate, cu palmele proprii, pe coapse și pe carâmbul ciubotei... Mircea se gândi la Cristina, pe care, cine știe dacă va mai avea, vreodată, ocazia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
A frământat pietrișul de pe drum, sub papucii ei enormi de cauciuc, și pașii străinului apropiară scrâșnetul prundului de nasul lui Vartolomei, care meșterea absorbit la motopompa lui ruginită, cu încheieturile năpădite de noroi. Străinul, în haine tărcate, ca blana de râs, îi întinse mâna, rostindu-și repezit, oferta lui binevoitoare: Dam ajutor? Vartolomei și-a frecat de pantalonii aspri, de postav, mâna plină de funingine unsuroasă, încercând inutil să se aburce de pe picioarele lui cocârjate, luând aminte la cel de al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
l-a salvat pe Proorocul Iona, de la pieire sigură, mai întâi înghițindu-l din valurile sărate și apoi, lepădându-l, teafăr și nevătămat, pe un țărm de liman... Ca și flăcăul cel în straie tărcate, făcute ca din piele de râs, nici Profetul nu părea să știe a vorbi românește. Nici nu au negustorit multe cuvinte, dar Vartolomei, înainte de a-i pofti în casă, a socotit că e potrivit lucru să se fudulească, arătându-le cele două juninci, contractate cu statul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
multe modificări a adus Revoluția, numai pisicile rămân neschimbate. Pisicile se comportă la fel, ca pe vremuri: noaptea se tânguiesc sfâșietor, implorând aleatoriu pe un partener de rendez-vous: Mirrrron, Mirrron! Mirrrron!... Până când motanul răspunde la apel: Mirrranda, Mirrranda! Pufni în râs, amintindu-și de dialogul pisicilor în călduri, Mirrranda, Mirrron! așa cum îl evoca, în geroase dimineți de ianuarie, copilăria cea neștiutoare în ale amorului, când băieței cu vagi și neînmugurite dorințe năvăleau să tragă spre ei și să le pupe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trăgând cu arma de vânătoare în aer. După două asurzitoare bubuituri, urlă: Bandă de codoși și de poponari! Ceată de poștărițe! Măcar să vă fi aliniat în careu de front, așteptându-ne, special, pentru când sosirăm noi, boșii! Pufni într-un râs cu hohote, emisar cu rol împăciuitor, provocând urletele de entuziasm ale oaspeților, care se speriaseră cumplit la prima lui manifestare de aparentă ostilitate și de prigonire nemeritată. Întreaga învălmășeală de petrecăreți, ajunși la un grad înalt de turmentare, se buluciră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
butelci de sticlă groasă și rezistentă, cărăbănindu-le cu toatele în răcitoare acoperite de pânzeturi albe. Ridicându-și cupa de șampanie în zare, Vladimir intonă o nouă și inspirată urare: În sănătatea Papei! închină el. Izbucniră urale și hohote încântate de râs. Hohotele lui Bleotu ținură îndelung, mult mai mult decât ale oaspeților, încheindu-se printr-o prelungită pauză de respirație, aproape ca un râs cataleptic. Bufonii curții de la noul Sans-Souci, un smolit cu nasul într-o parte și confratele său care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]