11,525 matches
-
cazate la diverși locuitori din Boboc și lucram pe aeroport la construcția de piste betonate pentru avioanele românești și germane. Oamenii erau mulțumiți de noi și ne înțelegeau necazurile. Când rușii s-au apropiat de satul Boboc, toate familiile de refugiați sau retras într-un cătun de lângă Boboc, unde erau 20 -30 de case în care locuiau vara proprietarii pământurilor din jur, care aveau locuințele pe Valea Buzăului până la Nehoiu. În anul 1946 la Buzău era o secetă cumplită și s-
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nicolae Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1700]
-
cătun de lângă Boboc, unde erau 20 -30 de case în care locuiau vara proprietarii pământurilor din jur, care aveau locuințele pe Valea Buzăului până la Nehoiu. În anul 1946 la Buzău era o secetă cumplită și s-a propus ca toți refugiații să plece la Arad, unde rămăseseră case și pământuri de la familiile de germani plecați din țară. Autoritățile buzoiene ne-au pus la dispoziție câte un vagon de marfă pentru plecarea cu tot ce aveam, inclusiv cai și căruțe cu destinația
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nicolae Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1700]
-
zbor se antrenează pe avionul bimotor Monospar nr. 1, antrenament terminat cu un brevet pentru bimotoare. Instructor a fost pilotul de linie N. Evghenovici. Vara anului 1940, cu dezastrele teritoriale care au lovit România, îl va aduce la București, ca refugiat, pe Sașa Russo. În Basarabia, pierduse tot. Și-a făcut apariția însoțit de o tânără rusoaică, și au fost găzduiți amândoi de Nadia. Cele două femei s-au împrietenit, iar Nadia a mers până acolo încât l-a îndemnat insistent
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
mulți hlipicenari erau întristați și neputincioși la acest act politic al comunismului, dar și mulți s-au bucurat. Odată cu insurecția armată din 23 August 1944, pe valea Jijiei și a Sitnei viața locuitorilor încearcă să intre în normal: se întorc refugiații, răniții din spitalele militare, ca și mulți foști militari, care au fost lăsați la vatră și cu toții au început să repare ce s-a mai putut repara sau chiar s-o ia de la început. În urma celui de al Doilra Război
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
mulți hlipicenari erau întristați și neputincioși la acest act politic al comunismului, dar și mulți s-au bucurat. Odată cu insurecția armată din 23 August 1944, pe valea Jijiei și a Sitnei viața locuitorilor încearcă să intre în normal: se întorc refugiații, răniții din spitalele militare, ca și mulți foști militari, care au fost lăsați la vatră și cu toții au început să repare ce s-a mai putut repara sau chiar s-o ia de la început. În urma celui de al Doilra Război
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
modul urmăririi se vor regula prin anume lege. Dispozițiuni speciale în codicele penal vor determina penalitățile prepuitorilor. Art. 30. Nici un român, fără autorizațiunea guvernului, nu poate intra în serviciul unui stat fără ca însuși prin aceasta să-și piarză naționalitatea. Extrădarea refugiaților politici este oprită. titlul iii Despre puterile Statului Art. 31. Toate puterile Statului emană de la Națiune, care nu le poate exercita decât numai prin delegațiune și după principiile și regulile așezate în Constituțiunea de față. Art. 32. Puterea legislativă se
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
cu vin și colaci, obișnuite după procesiunile religioase, ci și invitându-i adesea să le fie oaspeți la masă și chiar în pivnițele cu țuică. Această situație, aproape de invidiat, se apropia însă de sfârșit. Deși la București funcționa și Comisariatul Refugiaților, care putea fi implicat în soluționarea problemelor cantinei studențești, la sfârșitul lunii mai conducerea școlii a informat studenții că, din lipsă de fonduri, cantina se va închide și de aceea li se recomanda studenților să se disperseze, după posibilități, prin
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]
-
datorită lipsei de alimente (penurie ce începuse să fie simțită încă din 1945), reușea tot mai greu să se mențină în funcțiune. Din această cauză, studenții localnici sau de prin apropiere plecau la familiile lor pentru diverse perioade , însă restul , refugiații, frecventau cursurile. Profesorul Vasile Petrescu, responsabil cu cantina, pleca adesea cu camionul în diverse zone ale Moldovei pentru a face rost de alimente menținând, astfel, în funcțiune cantina și implicit, desfășurarea cursurilor. Nu se pot enumera în câteva rânduri toate
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]
-
recompensată înspre vest cu teritorii germane (alte milioane de dezrădăcinați), România a rămas într-o situație confuză, cu Republica Moldova, pe o parte din teritoriul pierdut și cu Ucraina pe rest, moștenitoare a unei proprietăți “transmise”. Dar problema umană? România are refugiați interni, dar și deportați supraviețuitori. La O.N.U., în 1997, nu se auzise că România sau Republica Moldova ar avea refugiați pentru că nu fuseseră declarați (Ce guvern să-i declare?). A denunțat Pactul Ribbentrop Molotov și Ceaușescu la ultimul Congres
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Toma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1669]
-
a Statelor Unite. Ambasadorul american la Stockholm a fost rechemat la Washington și mie, la Ambasada Americană care trebuia să-mi acorde viza de emigrare în USA, mi s-a spus că nu se poate să o primesc deoarece eram considerat refugiat politic în Suedia. Astfel plecarea mea în America a fost amânată un pic și în primele patru luni am învățat atât de performant suedeza încât am putut relua studiile universitare la Stockholm. Bunicii mă înscriseseră la Columbia University și americanii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
drepturilor omului. în 1992, de Crăciun, am anunțat că fac o donație de 50 de milioane de dolari pentru ajutor umanitar acordat orașului asediat Sarajevo. Ideea că, dacă grupurile umanitare se implică sub egida înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați, cei de la ONU vor fi nevoiți să le asigure protecție militară. Aceasta nu a funcționat, însă ajutorul umanitar strălucit orchestrat de geniul operațiunilor umanitare Fred Cuny îcare a pierit mai târziu în Cecenia), a avut o contribuție importantă la salvarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
în gările mari, doamnele de la Crucea Roșie, voluntare din elita orașelor, erau în gară și dădeau familiilor refugiate ceai cald, lapte, salam, pâine și apă. Ca prin minune am scăpat de bombardamentele din Ploiești, București și Craiova. Alte trenuri cu refugiați au fost bombardate. În Oltenia am fost cazați în curtea unui om ce avea o casă bătrânească liberă. Bunicul ne-a găsit după câteva luni, deoarece în Ploiești, București, Craiova alte trenuri cu refugiați au fost bombardate și drumurile erau
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
București și Craiova. Alte trenuri cu refugiați au fost bombardate. În Oltenia am fost cazați în curtea unui om ce avea o casă bătrânească liberă. Bunicul ne-a găsit după câteva luni, deoarece în Ploiești, București, Craiova alte trenuri cu refugiați au fost bombardate și drumurile erau pline cu refugiații scăpați din acel iad. După 23 august tata a venit la noi în permisie pentru un timp. Buna organizare a mareșalului Antonescu s-a văzut și în administrație. La biserică s-
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
bombardate. În Oltenia am fost cazați în curtea unui om ce avea o casă bătrânească liberă. Bunicul ne-a găsit după câteva luni, deoarece în Ploiești, București, Craiova alte trenuri cu refugiați au fost bombardate și drumurile erau pline cu refugiații scăpați din acel iad. După 23 august tata a venit la noi în permisie pentru un timp. Buna organizare a mareșalului Antonescu s-a văzut și în administrație. La biserică s-a făcut loc pentru preotul refugiat. La școli au
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
refugiat. La școli au fost încadrați învățătorii refugiați. La fel funcționarii din instituțiile statului: primării, poliție, jandarmerii, bănci, prefecturi și judecătorii. Îmi amintesc câteva episoade tragice. În armistițiul încheiat în septembrie cu U.R.S.S. guvernul român se obliga să înapoieze refugiații care nu au plecat în 1940, fiind considerați cetățeni sovietici. Ori aceștia erau majoritatea. Refugiații se ascundeau, mulți și-au procurat acte false, autoritățile române închideau ochii, dar rușii aveau trasnistreni care știau românește îi descopereau pe mulți dintre refugiați
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
poliție, jandarmerii, bănci, prefecturi și judecătorii. Îmi amintesc câteva episoade tragice. În armistițiul încheiat în septembrie cu U.R.S.S. guvernul român se obliga să înapoieze refugiații care nu au plecat în 1940, fiind considerați cetățeni sovietici. Ori aceștia erau majoritatea. Refugiații se ascundeau, mulți și-au procurat acte false, autoritățile române închideau ochii, dar rușii aveau trasnistreni care știau românește îi descopereau pe mulți dintre refugiați. Așa că multe trenuri cu refugiați au ajuns în Kazahstan și în Extremul Orient, în Kamciatka
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
refugiații care nu au plecat în 1940, fiind considerați cetățeni sovietici. Ori aceștia erau majoritatea. Refugiații se ascundeau, mulți și-au procurat acte false, autoritățile române închideau ochii, dar rușii aveau trasnistreni care știau românește îi descopereau pe mulți dintre refugiați. Așa că multe trenuri cu refugiați au ajuns în Kazahstan și în Extremul Orient, în Kamciatka. V-am povestit faptele văzute de un copil de șase ani și știu că a fost mare jale: trenuri întregi bombardate, drumurile pline de refugiați
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
în 1940, fiind considerați cetățeni sovietici. Ori aceștia erau majoritatea. Refugiații se ascundeau, mulți și-au procurat acte false, autoritățile române închideau ochii, dar rușii aveau trasnistreni care știau românește îi descopereau pe mulți dintre refugiați. Așa că multe trenuri cu refugiați au ajuns în Kazahstan și în Extremul Orient, în Kamciatka. V-am povestit faptele văzute de un copil de șase ani și știu că a fost mare jale: trenuri întregi bombardate, drumurile pline de refugiați. Cu toate greutățile am răzbit
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
refugiați. Așa că multe trenuri cu refugiați au ajuns în Kazahstan și în Extremul Orient, în Kamciatka. V-am povestit faptele văzute de un copil de șase ani și știu că a fost mare jale: trenuri întregi bombardate, drumurile pline de refugiați. Cu toate greutățile am răzbit. Mulți am învățat la licee și universități, alții în școli de meserii. Ne ajutam între noi. Refugiații care au ocupat posturi de conducere încadrau cu prioritate refugiați. Cunosc cazuri în care directorii de spitale au
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
un copil de șase ani și știu că a fost mare jale: trenuri întregi bombardate, drumurile pline de refugiați. Cu toate greutățile am răzbit. Mulți am învățat la licee și universități, alții în școli de meserii. Ne ajutam între noi. Refugiații care au ocupat posturi de conducere încadrau cu prioritate refugiați. Cunosc cazuri în care directorii de spitale au înființat școli de surori medicale pentru fetele refugiaților. Și am ajuns să avem o situație relativ bună. Când făceam armata în Hunedoara
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
învățat la licee și universități, alții în școli de meserii. Ne ajutam între noi. Refugiații care au ocupat posturi de conducere încadrau cu prioritate refugiați. Cunosc cazuri în care directorii de spitale au înființat școli de surori medicale pentru fetele refugiaților. Și am ajuns să avem o situație relativ bună. Când făceam armata în Hunedoara, mi-a atras atenția un cartier frumos din marginea orașului. Am aflat că era locuit de refugiații basarabeni care cu căruțele lor au transportat materiale pentru
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
spitale au înființat școli de surori medicale pentru fetele refugiaților. Și am ajuns să avem o situație relativ bună. Când făceam armata în Hunedoara, mi-a atras atenția un cartier frumos din marginea orașului. Am aflat că era locuit de refugiații basarabeni care cu căruțele lor au transportat materiale pentru combinatul siderurgic deoarece nu erau destule mașinii. Cu materialele transportate și-au construit pentru ei case. Mulți dintre noi ne-am retras în Moldova în speranța că vom ajunge mai repede
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
la București, unde aveam un frate mai mare Ioan, funcționar la o firmă privată. Eu aveam atunci vârsta de 13 ani, iar celălalt frate 11 ani. În București, atunci când tata și fratele meu Ioan umblau să ne întocmească documente de refugiați, rebeliunea legionară era în plină desfășurare. În zona centrală unde trebuia să așteptăm unele aprobări, se auzeau dese focuri de armă. Bucureștiul era plin de refugiați veniți din toate colțurile țării, pe străzi era o mare îmbulzeală iar oamenii erau
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Ilişiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1688]
-
În București, atunci când tata și fratele meu Ioan umblau să ne întocmească documente de refugiați, rebeliunea legionară era în plină desfășurare. În zona centrală unde trebuia să așteptăm unele aprobări, se auzeau dese focuri de armă. Bucureștiul era plin de refugiați veniți din toate colțurile țării, pe străzi era o mare îmbulzeală iar oamenii erau grăbiți și nervoși. Până la urmă am fost repartizați la un cămin, unde ne-au fost asigurate cele necesare, inclusiv continuarea școlii. Tata între timp s-a
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Ilişiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1688]
-
14 ani, a trebuit să părăsesc căminul, așa erau regulile și astfel după mai multe mutări, am fost repartizat la o unitate militară din Pipera, drept copil de trupă. Sunt sigur că s-a avut în vedere statutul meu de refugiat, dar și faptul că fratele meu căzut în luptă, era decorat post mortem cu medalia “Virtutea Militară de război“ cls. I și a II-a și crucea “Serviciul Credincios“ cu spadă cls. a III-a. În vara anului 1942, l-
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Ilişiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1688]