12,948 matches
-
există posibilități sporite de avansare și promovare, precum și de ocupare a unui post atractiv; concurenții și investitorii percep compania ca un Învingător și pericolele de acaparare sunt mult mai reduse. Prin urmare, managerul general se bucură de un plus de satisfacție și de securitate personală (Dalton și Kesner, 1985, p. 38). La nivel corporatist există două mari strategii de creștere: - concentrarea În cadrul unui sector, atunci când acesta este deosebit de atractiv din punctul de vedere al profitabilității, ratei de creștere etc.; - diversificarea și
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
de ani: concentrarea resurselor disponibile asupra inovațiilor sociale și importarea, imitarea sau adaptarea inovațiilor tehnice. „Imitația creatoare” poate fi o strategie antreprenorială reușită și respectabilă. În economia modernă, inovația se definește În termenii cererii, ca o modificare a valorii și satisfacției oferite consumatorului prin utilizarea acelorași resurse. Inovația a fost descoperită abia În secolul al XIX-lea. Înainte de 1880, progresul provenea din mansarde părăsite, unde genii semiridicole meștereau ceva misterios. Odată cu izbucnirea primului război mondial, invenția s-a transformat Într-o
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
deosebit de profitabile (reușita McDonald’s este ilustrativă pentru această tendință). Indiferent de motivația individuală a inovatorului (bani, putere sau dorința de recunoaștere), acesta Încearcă să Îmbunătățească și să modifice ceea ce există Într-un mijloc de creare a unor valori și satisfacții noi și deosebite, mai productive decât cele actuale. Schimbarea oferă Întotdeauna ocazia pentru ceva diferit și superior, iar inovația cercetează organizat posibilele schimbări, analizând sistematic ocaziile care ar putea rezulta pe plan economic sau social. În realitate Însă, inovația pornește
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
bun; - „profituri maxime”: firma dominantă Își acoperă eforturile din trecut printr-o marjă excesivă de profit, fără performanțe actuale cât de cât comparabile; - „credința În calitatea la producător”: competitorii evaluează produsul sau serviciul prin propriile costuri și nu sub forma satisfacției oferite consumatorului; - „prețuri superioare celor nominale”: firmele Încearcă să crească veniturile nu prin sporirea vânzărilor, ci prin ridicarea prețului unitar; - „maximalizarea”: În locul optimizării În funcție de cerințele pieței, firmele Încearcă să-și satisfacă clienții, din ce În ce mai diferiți, prin aceleași produse și servicii. Un
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
de vedere organizațional (Womack și Jones, 1994, p. 106). Misiunea constă În analiza colectivă și focalizarea asupra unui Întreg lanț valoric, astfel Încât grupul să coordoneze Întregul proces (de la creație și producție până la vânzări și reparații) și să asigure consumatorului final satisfacția maximă. Această inovație de sistem presupune reorganizarea intrași interdepartamentală, precum și structurarea legăturilor dintre companiile reunite operațional de-a lungul lanțului valoric. Necesitățile individuale (promovarea și securitatea), cele funcționale (organizarea și stocarea cunoștințelor la nivel departamental) și cele corporatiste (responsabilitatea unui
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
Toader Ciobanu, țărani. Absolvent în 1957 al Școlii Normale din Bacău și în 1962 al Universității „Al. I. Cuza” din Iași, este profesor la liceele „Grigore C. Moisil” și „Dimitrie Cantemir” din Onești. Poet prodigios, C. are în același timp satisfacția unor realizări legate de numele lui G. Călinescu: cenaclurile literare „G. Călinescu” (1965) și „Junimea nouă” (1972), precum și manifestarea „Zilele culturii călinesciene” (Onești, începând din 1969), devenită important loc de dezbateri de idei între creatori din diferite domenii din întreaga
CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]
-
de „funcție a repetării” într-un volum de legături întărite. Nici „legea efectului” nu a rămas nerevizuită. Thorndike i-a redus valabilitatea la jumătate. A renunțat la „efectele de slăbire a învățării” din cauza insatisfacției. A păstrat numai teza conform căreia satisfacția determină temeinicia și tendința reluării spontane a comportamentului de învățare. Aceste ameliorări au salvat științific o bună parte a sistemului lui Thorndike. Unii exegeți, prea grăbiți, au tendința de a zvârli sistemul conexionist la „lada de gunoi” a istoriei psihologiei
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
inclusiv omul) nu fac nimic pentru a o evita și încearcă să o conserve. Prin „stare de iritare” (annoying state of affairs), Thorndike înțelege acea stare pe care animalele o evită și tind să o schimbe. El dă ca exemple satisfacții originare (sau instinctive): a fi împreună cu alte ființe umane, și nu singur; a fi împreună cu alte ființe umane familiare, și nu străine; a te mișca atunci când te simți viguros și odihnit; a te odihni când ești obosit; a avea „pat
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
irita nu înseamnă a provoca dureri. În legătură cu cea din urmă există unele confuzii. Durerea poate fi provocată de un stimul care nu este obligatoriu iritant; și nu toți stimulii iritanți sunt dureroși. Cu plăcerea, lucrurile stau ușor diferit. Plăcerea ca satisfacție senzorială este doar un sistem parțial. Thorndike consideră că prin plăcere trebuie să înțelegem „acea stare de lucruri care este tolerată și bine venită” (the felt tolerability and welcomeness of a state of affairs). Numai în acest sens „plăcerea” este
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
doar un sistem parțial. Thorndike consideră că prin plăcere trebuie să înțelegem „acea stare de lucruri care este tolerată și bine venită” (the felt tolerability and welcomeness of a state of affairs). Numai în acest sens „plăcerea” este sinonimă cu „satisfacția”. Altfel, doar ca plăcere senzorială, nu este încă satisfacție. De exemplu, un gust dulce (plăcere senzorială) poate deveni un stimul iritant (insatisfacție); și tot astfel, un gust amar poate deveni „stimul bine venit” (welcomed stimulus). Thorndike a sugerat o listă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
trebuie să înțelegem „acea stare de lucruri care este tolerată și bine venită” (the felt tolerability and welcomeness of a state of affairs). Numai în acest sens „plăcerea” este sinonimă cu „satisfacția”. Altfel, doar ca plăcere senzorială, nu este încă satisfacție. De exemplu, un gust dulce (plăcere senzorială) poate deveni un stimul iritant (insatisfacție); și tot astfel, un gust amar poate deveni „stimul bine venit” (welcomed stimulus). Thorndike a sugerat o listă lungă de stări de fapt care produc insatisfacții și
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
stimulus). Thorndike a sugerat o listă lungă de stări de fapt care produc insatisfacții și iritări în sensul de mai sus. Colecția de fapte de observație i s-a părut suficientă pentru a formula o lege. A enunțat astfel legea satisfacției: „Ori de câte ori o serie comportamentală originară este declanșată și operează cu succes, activitățile sunt satisfăcute, iar situațiile în care ele se produc sunt satisfăcătoare”1. Thorndike a alcătuit un inventar similar de stări de fapt iritante; de exemplu: absența hranei când
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
într-un circuit, mai larg sau mai restrâns, al autoinsatisfacției”. A spune că „reușită” înseamnă „acțiune normală” și „consecințe normale” ale comportamentului instinctiv ne obligă să definim cuvântul „normal”; vom ajunge, în final, din nou la ideile de „reușită” și „satisfacție” (Thorndike, 1913, p. 124). După Thorndike, „reușită” (successful) înseamnă procese vitale sau naturale ale animalului; ele pot apărea ca excepționale - ca în cazul sacrificiului suprem al mamei pentru copil; dar la fel se întâmplă și când organismul obosit se odihnește
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de numărul de reluări, progresul a rămas nesemnificativ. Așadar, repetiția nu este o „mamă fidelă” a învățării, „fidelitatea” trebuia „întărită” prin recompense; repetarea devine plictisitoare și se transformă în stimul iritant pe care subiectul tinde să îl evite în conformitate cu legile satisfacției și ale reușitei. Trowbridge și Carson au arătat că eficiența învățării creștea însă foarte semnificativ dacă, după fiecare repetiție, subiecților li se atrăgea atenția că desenează o linie prea lungă sau prea scurtă față de standardul de 3 inch. Fără acest
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în asociaționismul psihologic, dar oricine recunoaște valoarea științifică a legii efectului. În 1913, Thorndike o formula astfel: „Dacă s-a realizat o conexiune modificabilă între o situație și un răspuns și ea este acompaniată sau urmată de o stare de satisfacție, atunci puterea conexiunii crește. Dacă ea este acompaniată sau urmată de insatisfacție, puterea ei descrește”2. S-au găsit reformulări aforistice ale legii. Cea mai reușită, din punctul de vedere al clarității și umorului, pare aceasta: „Ce-ai făcut și
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
legii o are conceptul de putere sau forță a conexiunii (connection’s strength). Thorndike și-a dat seama de acest lucru și l-a lămurit. A precizat că are același sens ca și în formularea „legii folosirii” (law of use). Satisfacția produce „efecte puternice” (strengthening effect of satisfyingness), iar iritarea generează „efecte slabe” (weakening effect of annoyingness). Sesizăm în această frumoasă simetrie antinomică și un anume „gust pentru sistem”, care s-a dovedit dăunător pentru elucidarea exactă a raporturilor dintre motivație
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
pe care le cerea Thorndike. Primei formulări a legii efectului i s-au adus două obiecții. Ambele veneau din partea curentului behaviorist. Cea dintâi era total neîntemeiată. Mai mulți behavioriști „fundamentaliști”, discipoli ai lui J.B. Watson, au susținut că termenii de satisfacție și insatisfacție sunt subiectivi, și deci nepotriviți pentru a descrie comportamentul. Dar criticii ignorau definițiile riguros „naturaliste” date de Thorndike în 1913 acestor concepte (vezi secțiunea despre teoria originii naturale din Thorndike, 1913). A doua obiecție privea efectul întârziat al
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
fiind adaptat la numeroși teoreticieni ai condiționării. Singura deosebire majoră dintre principiul întăririi și legea efectului privește importanța insatisfacției. Pentru cel dintâi, insatisfacția nu are efectul enunțat de Thorndike; acest efect este redus, ba chiar nesemnificativ în raport cu efectul produs de satisfacție. Este un adevăr pe care l-a sesizat și Thorndike însuși; datorită lui s-a decis în 1935 să se revizuiască legea, și astfel s-a ajuns la formularea „legii trunchiate a efectului”. A formulat-o în baza unor experimente
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
shifting)1. • Legea reacțiilor multiple (numită și „legea răspunsului variat”) Se enunță astfel: „Dacă persoana care învață are de soluționat o problemă, atunci trebuie să întreprindă o încercare după alta; dacă se oprește pentru că deprinderea a fost însușită, atunci urmează satisfacția și se produce învățarea”2. Fundamentul acestei legi constă în posibilitatea organismului de a produce răspunsuri variate. Fără această posibilitate, el nu ar găsi niciodată soluțiile corecte ale problemelor cu care se confruntă. • Legea predispozițiilor (numită și „legea atitudinilor”) Se
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Legea predispozițiilor (numită și „legea atitudinilor”) Se bazează pe postulatul conform căruia învățarea este dirijată de o atitudine generală a organismului (set, „predispoziție”). Conform acestei legi, cel care învață nu învață doar sarcina concretă pe care o are, ci caută satisfacția în general (sau evită insatisfacția). Set-ul sau atitudinea are predeterminare individuală, nefiind identic la toți indivizii. Atitudinea de a învăța este universală, dar diferențiată ca forță. Dacă un jucător modest de golf se bucură de reușita unei lovituri, atunci
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
fundamentale și legile subsidiare trei aspecte ale învățării școlare care permit facilitarea acesteia: a) identificarea corectă a conexiunilor ce trebuie realizate și a celor care trebuie distruse în procesul formării elevilor; b) stabilirea riguroasă a situațiilor de învățare bazate pe satisfacție și a celor bazate pe insatisfacție; c) provocarea controlată științific a satisfacțiilor și insatisfacțiilor în situații educaționale date. Profesorul devine un manager al procesului de instruire a unui elev care este făcut conștient de caracteristicile și standardele de performanță ce
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
acesteia: a) identificarea corectă a conexiunilor ce trebuie realizate și a celor care trebuie distruse în procesul formării elevilor; b) stabilirea riguroasă a situațiilor de învățare bazate pe satisfacție și a celor bazate pe insatisfacție; c) provocarea controlată științific a satisfacțiilor și insatisfacțiilor în situații educaționale date. Profesorul devine un manager al procesului de instruire a unui elev care este făcut conștient de caracteristicile și standardele de performanță ce trebuie atinse. În 1913, Thorndike era convins de valoarea motivațională egală a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și insatisfacțiilor în situații educaționale date. Profesorul devine un manager al procesului de instruire a unui elev care este făcut conștient de caracteristicile și standardele de performanță ce trebuie atinse. În 1913, Thorndike era convins de valoarea motivațională egală a satisfacțiilor și insatisfacțiilor. În consecință a sugerat folosirea unor procedee de control al învățării bazate pe ambele. Legea exercițiului trebuia aplicată cu consecvență. Thorndike atrăgea atenția asupra primejdiei slăbirii conexiunilor neutilizate. Totuși, nu reducea instruirea școlară la antrenament (training). Din „legea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
pp. 23-31). După toate aparențele, Thorndike a încercat să evoce câteva doctrine pedagogice clasice și să le susțină temeinicia în termenii conexionismului, renunțând la „limbajul speculativ” originar al acestora. A rezultat o bolboroseală care amestecă noțiuni asociativiste, precum stimul, răspuns, satisfacție, iritare etc., cu noțiuni nedefinite și neclare în context referitoare la valori, sentimente etc. Oricât ne-am străduit, mărturisim că nu am găsit nici o armonie între cele două moduri de discurs. Limbajul filosofic nu pare „traductibil” în cel conexionist. În
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
-i orice poftă pentru „fructul poftit”. Procedeul invers, interdicția „fructului poftit”, este catastrofală. Obligarea leneșului să lenevească la nesfârșit, suprasaturarea copilului cu dulciuri, a bețivanului cu alcool vor duce la anularea habitudinii anterioare. Aceasta din urmă era motivată intrinsec, producând satisfacție. Suprarecompensa și suprasatisfacerea se transformă în pedeapsă, în sancțiune negativă. A treia modalitate ar putea fi numită „tehnica picăturii chinezești”2. Procedeul constă în evitarea cu subtilitate a stimulului inconvenabil. El nu trebuie eliminat brutal, ci introdus, dar într-un
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]