11,710 matches
-
semnificații al tabloului pe care îl admiră, se aduce la sine din răsfirarea întru corelările cu ceilalți, redevine o individualitate ce se raportează solitar întru trăire și meditație la o capodoperă picturală. Această singurătate a conștiinței individuale se împletește cu singurătatea estetică a tabloului care nu apelează publicul, ci fiecare membru al său, sustrăgându-i afectivitatea și mentalul spre a-l proiecta în universul către care el deschide prin jocul de forme, extensii cromatice, lumini și umbre. Tabloul se adresează pe
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
devastează pentru ultima oară sensurile și zidirile arogant-efemere. Ca cetățean babilonic, vinul mâniei divine se va picura și peste ființa mea întunecată, lovindu-mă cu vertijul noilor damnări așa cum o furtună izbește grădini deja tulburate de vânturi premergătoare. Astfel, resimțind singurătatea demonic-istorică, voi bea din cupa altor nenorociri după ce am împlinit și eu, cu dăruirea inconștienței zvelte, umplerea acesteia până la marginile sale, până în extremul dionysiac al decadențelor mele nestăvilite, după ce mi-am asumat și eu magia surâsurilor femeii înveșmântate în purpură
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
singură rostire: te iubesc. Iar ceea ce numeau fostele cuvinte, întreagul peisaj ce îmi purta și învăluia existența înainte de întâlnirea cu prezența chipului iubit, devine acum galaxie amorfă ce gravitează în jurul spectrului de identitate al persoanei de care m-am îndrăgostit. Singurătatea cosmică ajunge să fie o singurătate spirituală, solitudinea atomară, la nivelul exclusiv al unei prezențe, se transformă într-o solitudine bipolară, o solitudine în doi. Înainte de resurecționara întâlnire cu prezența chipului iubit eram un pelerin fără cumulări, deci fără riscul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
numeau fostele cuvinte, întreagul peisaj ce îmi purta și învăluia existența înainte de întâlnirea cu prezența chipului iubit, devine acum galaxie amorfă ce gravitează în jurul spectrului de identitate al persoanei de care m-am îndrăgostit. Singurătatea cosmică ajunge să fie o singurătate spirituală, solitudinea atomară, la nivelul exclusiv al unei prezențe, se transformă într-o solitudine bipolară, o solitudine în doi. Înainte de resurecționara întâlnire cu prezența chipului iubit eram un pelerin fără cumulări, deci fără riscul de a pierde ceva semnificativ. Dimpotrivă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
tăcerile de ordin cosmic și zgomotele insignifiante ale omului. Odată cu impactul ciocnirii sufletești cu acel chip al seducerii mele, devin arhitectul, dar nu și săpânul absolut al unui regat lăuntric subjugat afectivității, al unui regat ce îl pot pierde oricând. Singurătatea mea ridicată la scală cosmică devine singurătatea noastră înnobilată spiritual, o singurătate sub zodia intimității conjugale. Flacăra telurică a acestei intimități este, deopotrivă, puternică și fragilă. Ea poate arde incinerând, dar poate fi și stinsă de furtuni ușor dezlănțuite. Utopia
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ale omului. Odată cu impactul ciocnirii sufletești cu acel chip al seducerii mele, devin arhitectul, dar nu și săpânul absolut al unui regat lăuntric subjugat afectivității, al unui regat ce îl pot pierde oricând. Singurătatea mea ridicată la scală cosmică devine singurătatea noastră înnobilată spiritual, o singurătate sub zodia intimității conjugale. Flacăra telurică a acestei intimități este, deopotrivă, puternică și fragilă. Ea poate arde incinerând, dar poate fi și stinsă de furtuni ușor dezlănțuite. Utopia îndrăgostirii de un chip așezat la răscrucea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
sufletești cu acel chip al seducerii mele, devin arhitectul, dar nu și săpânul absolut al unui regat lăuntric subjugat afectivității, al unui regat ce îl pot pierde oricând. Singurătatea mea ridicată la scală cosmică devine singurătatea noastră înnobilată spiritual, o singurătate sub zodia intimității conjugale. Flacăra telurică a acestei intimități este, deopotrivă, puternică și fragilă. Ea poate arde incinerând, dar poate fi și stinsă de furtuni ușor dezlănțuite. Utopia îndrăgostirii de un chip așezat la răscrucea drumurilor proprii de soartă, precum
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și, luând chezășie cerul, jură s-o iubească până la moarte: Atunci fulgere cu trăsnet prin văzduh scăpărătoare, Pământul tot în cutremur, și stihiile-n perzare Sămăna înspăimîntate de atâta pătimire!... După aceea, vulnerat, îndrăgostitul cu giubea își poartă "melanholia" prin singurătăți. Visul amorului aduce o bănuială de Roman de la rose și de La carte du tendre a d-nei de Scudéry. E vorba de "căile amorezești", de temutul, fratele prepusului și clevetirii, prieten al necredinței, de căială și alte abstracțiuni de acestea. V.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Asachi e romanul cavaleresc, acela întrupat în Ariosto mai ales, adică istoria aventuroasă cu fabulos aranjat în gust clasic, cu lipsa totală de instinct geografic. Pretutindeni sunt numai păduri mari și întinse pajiști, castele și grădini pierdute în imense singurătăți, în ciuda cărora, fară nici o respectare a legilor timpului, eroii se întîlnesc să se bată. Europa și Asia sunt aduse antropologic la același tip ideal cavaleresc. Afară de viteji apar doar păstori, necromanți, bătrâni eremiți. Obsedat de ideea miturilor, Asachi a luat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
molifți, salutată de șoimul de pe creste, ori comentată de urletele cîinelui: Scârbit peste măsură Tovarăș de-ntristare, De zgomotul cetății, Un câine, lângă mine, Eu caut în natură Prin urletele sale Un loc făr' de murmură Natura să răscoale, Supus singurătății... În aste locuri vine. Mica Tismană devine palat ossianic, într-o scenerie feudală stil Mrs. Radcliffe: Feodală cetățuie, ce de turnuri ocolită, Ce de lună colorată și privită de departe, Părea unul din acele osianice palate, Unde geniuri, fantome cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
intimității: Perdelele-s lăsate și lampele aprinse; În sobă arde focul, tovarăș mângâios, Și cadrele aurite ce de păreți sunt prinse Sub palida lumină apar misterios. Afară plouă, ninge; afară-i vijelie, Și crivățul aleargă pe câmpul înnegrit... Așa-n singurătate, pe când afară ninge, Gândirea mea se primblă pe mândri curcubei Pîn' ce se stinge focul și lampa-n glob se stinge, Și saltă cățelușu-mi de pe genunchii mei. Groaza de fenomenul boreal i-a prilejuit lui Alecsandri câteva strofe ce sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de o prețuire mai mare este G. A. Baronzi (1828-1896), un nou Barac, productiv ca o uzină, traducător și prelucrător de romane de Al. Dumas-tatăl și Al. Dumas-fiul, de Walter Scott, Eugène Sue, G. Sand etc., autor de poezii (Cugetările singurătății, Nopturnele), epopei (Romana, Daciada), drame (Alestar), comedii, nuvele, romane originale (Muncitorii statului, Fontana Zinelor). Pueril în genere, este surprinzător când prelucrează epica populară (Legende și balade). De obârșie insulară, el posedă un ochi educat pentru spațiul exotic și policromic. Cristalul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
folclorul lui Eminescu e o complexă îmbinare de mitologie populară și filozofie a nimicului într-o formă ce pare lineară, dar care e de o savantă împletitură. Piesa rară e cântecul cutărei fete din Călin nebunul, o bocire țărănească de singurătate, fiindcă fata se află în codri în puterea zmeului. Ritmica de descântec evocă o jale cosmică, frica omului singur într-un teritoriu infinit de "lunci deșarte". Solitudinea câmpurilor e simbolizată prin greier. Dar greierii, răspunzîndu-și la depărtări incomensurabile, sugerează corespondența
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
într-un danț fantastic, ducîndu-le departe, azvîrlindu-le peste zidul grădinii, în praful de pe drum." Romanele aceluiași sunt elegiace, vaporoase, reeditând cu mai multă vibrație wertherianismul lui Grandea. N. BURLĂNESCU-ALIN Boem provincial, alcoolic și tuberculos, N. Burlănescu-Alin (1869- 1912) a cântat singurătatea proletară, făcând un curios apel către Frigga germanică: Frigga, Frigga, Frigga, Amor te cheamă! Lasă tristul rest al vieții umane; Chiar pe-Odin trădează-l: Dragostea noastră Fi-va mai divină cât un Valhalla... și lăsând un interesant testament liric: Face
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dezertori, copii ai nimănui, "de toate felurile, felurit îmbrăcați". În zeci de volume se dezvoltă aceeași idee nuvelistică. Un lup, un cal, un țap sălbatic, o veveriță, un pescar, un văcar, un moș, o babă, un boier bătrân, înfundați în singurătăți, stăpâniți, nu stăpânitori de natură, sunt surprinși în refugiul lor. Vietatea țipă sau privește pătrunzător, omul își dezvăluie unica lui istorie, după care recade în muțenie, căci toată existența lui elementară s-a consumat într-o singură ardere. Autorul nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
imagine exagerată despre fericirea casnică într-un târg de 18.000 locuitori, privit ca un loc de pierzare, ca o îngrămădire neliniștitoare pentru suflet. Cu timpul, păstrând aceleași situații fundamentale, nuvelistica lui M. Sadoveanu capătă un aer voios, idilic. Căutarea singurătății numai e o asceză ci un rafinament. Vânatul, pescuitul sunt prilejuri de a se bucura de cărnurile și formele pe care natura le oferă omului. La crâșmă oamenii vin să se veselească de mirosul și gâlgâirea vinului, iar solitudinea e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un roman istoric (venit după altele mai vechi: Șoimii, Neamul Șoimăreștilor) cu foarte puțină materie epică. Un abate francez De Marenne trece prin Moldova și are prilejul de a vedea noul eden. Pe abate îl surprind în primul rând sublima singurătate a priveliștilor, raritatea omului. Moldova e o Americă virgină ca aceea din Athala de Chateaubriand. Îl mai uimesc mijloacele rudimentare de trai, bucătăria savantă (zeamă de găină, sarmale, claponi în țiglă, plăcinte și ulcioare cu vin vechi). În Nunta domniței
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
umbră, sclipitoare, Păreau ca niște clape de fildeș, ridicate Pe flaute de aur în seri de evocare A imnurilor triste din templele uitate. Murise însă cântul de veche voluptate Și triste și stinghere viorile părură În noapte-ntunecată de grea singurătate, Fecioare-mpovărate de-a viselor tortură. E mult prerafaelitism în lirica lui Petică (prințese clorotice, bolnave), precum este vădită înrîurirea lui Verlaine. Parcurile, grădinile cu havuzuri, păunii, n-au altă origine. În același timp, prin Traian Demetrescu sau direct de la urmașii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
s-au coborât în adâncurile nebănuite, aprinzîndu-și un far luminos deasupra orificiului veșnic căscat ca să înghită o pradă, s-au făcut mlădioase, șerpuitoare alge, ori monstruoase balene ce aruncă necontenit clisme văzduhului când li se urăște cu imensitatea infertilă a singurătăților în care trăiesc, meduze ce mai poartă în gelatinosul lor trup reflexul curcubeului primitiv, ramificată și tentaculară caracatiță i-a plăcut să fie, ori neagră sepie ce aruncă un nor de cerneală în limpezimile în care se reflectează cerul, s-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din flaut, Apoi, retras în mine cu cîntecu-i, să caut La rândul meu misterul ce-ncheagă infinitul. Și-n verbe mai sonore ca murmurul pădurei Să-nchid nemărginirea, și greu de majestatea Pe care-o face gândul și-o dă singurătatea Să pun odată mâna pe sufletul naturei... Singurătatea, excelentă compunere, reia motivul lui Eminescu prin imaginea originală a seminaristului în îndoială: Mă simt atât de singur și-atît mă simt de trist În mijlocul odăiei bolnave de-ntristare Încât mă văd în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să caut La rândul meu misterul ce-ncheagă infinitul. Și-n verbe mai sonore ca murmurul pădurei Să-nchid nemărginirea, și greu de majestatea Pe care-o face gândul și-o dă singurătatea Să pun odată mâna pe sufletul naturei... Singurătatea, excelentă compunere, reia motivul lui Eminescu prin imaginea originală a seminaristului în îndoială: Mă simt atât de singur și-atît mă simt de trist În mijlocul odăiei bolnave de-ntristare Încât mă văd în chipul de pal seminarist Ce-nchis în niște
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de-ntristare Încât mă văd în chipul de pal seminarist Ce-nchis în niște ziduri de negre seminare Își caută zadarnic în inima-i pe Christ. Durerea mă-nfășoară mai strâns ca un vestmânt Țesut dintr-o povară de grea singurătate, În vreme ce eu caut al Domnului cuvânt Să-năbușe durerea în inima-mi ce bate Ușor ca o pendulă uitată pe-un mormânt. În Sfârșit de toamnă este atinsă, înaintea lui Ion Pillat, voluptatea intimistă a evocării alimentelor: În mintea lor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de kilometri, ceea ce făcusem de mai multe ori ca elev sau student. Am plecat din oraș la ora 9 dimineața, iar la ora 4 (am ajuns acasă la părinți. La câte nu m-am gândit în cele 7 ore de singurătate. Cu cât mă apropiam de casă, cu atât mai tare mă prindea plânsul. Pășeam ca un învins pe locurile pe care mi făurisem cele mai frumoase planuri de viață. Povara acestor idealuri strivite o duceam către izvorul lor curat, dar
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
și poet”. a. Ohlmarks, un autor clasic invocat de Eliade, susține că șamanismul ar fi la origine un fenomen exclusiv arctic, datorat influenței mediului cosmic asupra sistemului nervos al locuitorilor din ținuturile polare. Cu alte cuvinte, frigul excesiv, nopțile lungi, singurătatea, lipsa vitaminelor ar fi influențat constituția nervoasă a populațiilor arctice, provocând isterie mentală sau transă șamanică. cum s-a pus semnul echivalenței între epilepsie și șamanism, în acest caz șamanismul ar fi un fenomen lipsit de conținut religios, o imitație
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
său de spital s-au găsit, după moarte, două poezii: „Viața” și „ Stelele ’n cer” (Stelele ’n cer / Deasupra mărilor / Ard depărtărilor / Până ce pier.// După un semn / Clătind catargele, / Tremură largile / Vase de lemn: // Niște cetăți / Veghind întinsele / Și necuprinsele / Singurătăți.// Orice noroc / Și ’ntinde-aripele / Gonit de clipele / Stării pe loc.// Până ce mor, / Pleacă-te îngere / La trista-mi plângere / Plină de amor.// Nu e păcat / Ca să se lepede / Clipa cea repede / Ce ni s-a dat?”, publicate ambele în Fântâna
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]