11,153 matches
-
rând pe Zei și pe oameni: genul acesta de scriere se mai numește epică sau eroică, din cauza eroilor sau a oamenilor de seamă care au ceva mai mult decât umanul, ale căror aventuri le repetă: astfel Homer a ridicat în slăvi acțiunile eroului său Ahile, iar Vergiliu după el pe ale lui Enea". După cum vedem, Mairet nu dă ca exemple de povestire pură decât opere antice cu scopuri didactice, care au un caracter atât literar, cât și științific. Într-adevăr, Lucrețius
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Facultatea de Filologie la Universitatea din București, absolvită în 1958. Se specializează în folclor la Universitatea „M.V. Lomonosov” din Moscova (1962-1967), unde își susține și teza de doctorat. Revine la București, la Catedra de filologie rusă a Facultății de Limbi Slave, unde parcurge toate treptele universitare până la gradul de profesor (1997). Colaborează la „Analele Universității București”, „Luceafărul”, „Revista de etnografie și folclor”, „Revista de referate, recenzii și sinteze”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Romanoslavica”, „Secolul 20”, „Vestnik Moskovskogo Universiteta”, „Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
este deliberată, această categorie de formule situându-se ca importanță imediat după cele inițiale) și mediane (externe și interne), în cadrul acestora fiind prezentate și subcategoriile. Construit pe baza unei bibliografii de referințe clasice și contemporane, românești și străine (din aria slavă, romanică, orientală, africană), studiul încearcă și o conturare a profilului basmului contemporan, a mutațiilor ce au avut loc și la nivelul stereotipiei, constatând, printre altele, „tendința spre simplificare a formulelor tradiționale”, îndeosebi a formulelor inițiale și finale, păstrarea celor în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
fondului comun, ceea ce nu ar duce la negarea provenienței sud-dunărene a unor subiecte. Ca modele de urmat, F. și-a ales dintre comparatiști pe B.P. Hasdeu, Lazăr Șăineanu, D. Caracostea, M. Gaster și Tache Papahagi. Și-a însușit câteva limbi slave, ca să aibă astfel acces la izvoare de mâna întâi, să identifice, pe cât posibil, toate paralelismele la subiectele ce l-au interesat. În Coordonate sud-est europene ale baladei populare românești (1975) afirmă că din 401 de subiecte, câte însumează cântecul epic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
la Institutul Teologic din Sibiu, de unde în 1954 se transferă la București, luându-și licența în 1956. Până în 1959 frecventează cursuri pentru un doctorat în teologie - bizantinologie, sub îndrumarea lui Alexandru Elian. Se înscrie în 1961 la Facultatea de Limbi Slave a Universității din București, secția rusă - română, absolvind în 1966; tot aici, sub conducerea lui Dan Simonescu, își pregătește doctoratul în filologie, susținut în 1971. Lucrează ca redactor la revistele Patriarhiei Române și la Biblioteca Sfântului Sinod (1959-1960), apoi la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
în 1952 la Facultatea de Filosofie a Universității din București, este trimis după doi ani în Polonia, unde în 1958 va absolvi Facultatea de Limba și Literatura Polonă de la Universitatea Jagellonă din Cracovia. Din 1959 lucrează la Catedra de filologie slavă, specialitatea limba și literatura polonă, de la Facultatea de Limbi Străine a Universității bucureștene, unde va fi promovat ca profesor în 1993. Își susține doctoratul în 1974, cu teza Relații culturale româno- polone. I se acordă în 1970 Ordinul Meritul Cultural
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]
-
Râul Mare al Țării Hațegului, la Clopotiva, la ieșirea acestui râu din munte, către și prin teritoriul agricol din Ulpia Traiana Sarmisegetuza, numit Câmpul Mare. Din timpul Împăratului Hadrian, s-a găsit piatra cu inscripția inaugurală 7. Odovajnița este traducerea slavă a Râului Mare (Vodovajnița = Apă Mare). Din evul mediu, dar dificil de datat cu exactitate, cu o amplificare lentă dar continuă de-a lungul timpului, uneori și cu concursul imigranților bulgari, meșteri în cultura zarzavaturilor, sunt așa-numitele "Iazuri ale
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Strei, iar în Orăștie "Rîu Morii" este iezătura desprinsă din Apa Grădiștei, ce străbate orașul. Microzona Orăștiei a avut și un vechi nume românesc - Pe Râuri, care exprimă legătura între această zonă și apele sale. Sunt numeroase cuvintele venind din slava veche, datorită cohabitării îndelungate cu o populație obișnuită să trăiască pe lângă ape și să le folosească divers. În această categorie intră cuvintele gârlă (grulo); baltă (blato); răstoacă de la rastokŭ = un curs de apă derivat, abătut; iaz (iazu); râmnic, un lac
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
ued. Pentru "a curge" și "cel ce curge", originarele indoeuropene sunt sar, ser, sru, erd sau eis. Pentru "a izvorî" avem indoeuropeanul guel. "Mare", "apă stătătoare", "mlaștină" au corespondenți în mari, meu. Pentru mlaștină este și indoeuropeanul tibh, trecut în slavă de asemena, de unde l-am luat ca "tină". Pentru "a se mișca energic", "a se juca", corespondentul primar este rebh. "Viu", "vioi" se regăsește din sanscritul jĭvas. Pentru "a se umfla" avem teu. Pentru "a cufunda" avem indoeuropeanul guebh. Culoarea
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
e.n., ca Tipnisas, în Tabula Peutingeriană (sec. II sau III e.n.) Tibiscus, iar la Constantin Porfirogenetul, secolul X, Timeses, aproape de numele actual. Rădăcina indoeuropeană este, după I. I. Russu, tibh, înseamnă mlaștină, preluat mult mai târziu de limba română din slavă sub forma "tină". Este cunoscut faptul că în câmpia comună a Begăi, Timișului și Bîrzavei au existat până în secolul XVIII imensele mlaștini ale Alibunarului și Ilancei, datorate inundațiilor anuale provocate de aceste cursuri de apă. Oltul este redat de Herodot
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
surse medievale evoluează ca Argesis, apropiat de forma modernă. Ca pentru toate hidronimele date de Herodot în secolul V î.e.n., apartenența la substratul traco-dacic este evidentă. Pentru că, până la cucerirea Daciei de către romani trebuia să treacă șase secole, iar până la invazia slavă XI secole, latina și slava veche fiind sursele celor două influențe majore suprapuse la formarea vocabularului limbii române. Tot de la Herodot, specialiștii au identificat și râul Ialomița, ca Naparis, "rîu în Scythia" (Istorii, IV.48). Cuvântul indoeuropean de origine este
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
apropiat de forma modernă. Ca pentru toate hidronimele date de Herodot în secolul V î.e.n., apartenența la substratul traco-dacic este evidentă. Pentru că, până la cucerirea Daciei de către romani trebuia să treacă șase secole, iar până la invazia slavă XI secole, latina și slava veche fiind sursele celor două influențe majore suprapuse la formarea vocabularului limbii române. Tot de la Herodot, specialiștii au identificat și râul Ialomița, ca Naparis, "rîu în Scythia" (Istorii, IV.48). Cuvântul indoeuropean de origine este snap, după I. I. Russu
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
nici între cele trei cursuri pe care geograful grec le pune pe dreapta fluviului, ca izvorând din Haemus - Balcani (IV.48-49): Atlas - Olt, Auras -, Tibisis - Timiș. Evident greșit pentru Atlas și Tibisis, Auras-ul poate fi identificabil prin traducerea în limba slavă a sensului de "aurifer", ca un afluent de pe dreapta și anume Zlătia de astăzi (gura sa vecină, dar opusă celei a Jiului), care este un pârâu cu mult mai puțin însemnat decât Jiul. Dar dat fiind caracterul aurifer al aluviunilor
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
limba noilor conlocuitori Dar și unele ape mici și-au păstrat numele din substrat. S-ar putea pune întrebarea: ce valoare și ce semnificație are încercarea de a separa cuvintele traco-dacice de cele suprapuse ulterior, din latina vulgară, sau din slavă, când fondul lingvistic este același, fondul originar fiind cel indo-european? Se pare că cele provenite din substratul traco-dacic s-au păstrat de multe ori în forme mult mai apropiate de forma originară. Fiecare din aceste cuvinte au specificul lor, care
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
latină, așa cum se va vedea mai departe. Hidronimul de substrat este Gabranus, din rădăcina indoeuropeană guebh, cu sensul de "a cufunda". În nord-vestul fostului teritoriu histrian, în apropierea localității rurale Garvăn, se varsă în lunca Dunării două pâraie cu nume slave: Jijila și Sorniac. Ținând seama de toponimul atât de apropiat de hidronimul antic, s-ar putea ca unul dintre aceste pâraie să reprezinte Gabranus-ul din hotărnicie, ce și-a pierdut numele antic. Limba latină a completat hidronimia minoră. Cuvintele cu
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
a păstrat sensul de canal aplicat canalelor de mori derivate dintr-un curs principal de apă, dintr-un râu mai mare. Avem astfel derivat din Râul Mare, coborând din Retezat, Râu de Mori, cu așezarea omonimă. Și Odovajnița (Vodovajnița - traducerea slavă a Apei Mari) este o astfel de derivație spre Câmpul Mare al Ulpiei Traiane, pentru mori și irigații, funcționând din vremea lui Hadrian, conform unei inscripții găsite în zonă59. Sunt numeroase hidronimele de ape mici de origine latină, cu mare
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
scobită ca un bazin natural; de la Aquae Callidae la Călan. Acest bazin cu apă termală este reprezentat, se pare, după unele interpretări, și într-una din scenele de pe Columna Traiană. Au venit și slavii și - mai târziu - și alții. Moștenirea slavă în hidronimie este bogată. Se știe că invazia acestora din secolul VI e.n. s-a produs de-a lungul apelor și viața lor era strâns legată de acestea. Chiar dacă, veniți din răsărit, ei au trecut Dunărea pentru a se stabili
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
avut importanță și durată, deci și o puternică influență, ce se poate recunoaște și în împrumuturile făcute de limba noastră. Astfel, numai în hidronimia minoră din nordul Olteniei, R. Popescu 60 stabilește o listă destul de lungă de hidronime venite din slava veche Bistra, Bistrița, Cerna, Blahnița, Crasna, Dobra - Dobrița, Izvarna, Șușița, Tismana, Orlea, Sohodol; și totodată și o listă de cuvinte legate de apă precum crivină (smîrc), prihodiște (loc de adăpat vitele), luncă, ier (brasecat). Hidronimul Obârșia, la Vădastra - în sudul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
62 citează pârâul Craiova, în Munții Cumpănul, care se varsă pe dreapta în Cerna. În zonă, în Banatul carașovean, există tradiția unor Craiu Iovan sau Iova (B. P. Hasdeu 63). Firește, în țară, lista este mult mai lungă. Cu rezonanță slavă avem, în regiunile de câmpie, numeroși afluenți ai râurilor mari sau chiar pâraie vărsîndu-se direct în Dunăre, precum: - în sudul Olteniei, Topolnița, Bistrița, Desnățui; - în Muntenia, cu calitatea de afluenți: Topologul, Neajlovul, Ilfovățul, Dâmbovița, Prahova, Rîmnicu, sau - vărsîndu-se direct în
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
a luat numele de la numeroase iezături formând punți între cei doi versanți ai văii; - în Moldova, din nou Bistrița, apoi Moldova, Putna, Milcov, Bârlad (nume legat de acel al Berladnicilor, formațiune statală medievală); - în Transilvania: Tîrnava; - în Dobrogea: cu rezonanță slavă avem - ca afluenți ai Mării: Telița, Taița, Slava. Dar în Dobrogea, sub o denumire slavă se poate ascunde o veche denumire latină. Așa este cazul cu pârâul Camena, din așezarea din centrul Dobrogei având același nume, nume slav însemnînd "piatră
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
între cei doi versanți ai văii; - în Moldova, din nou Bistrița, apoi Moldova, Putna, Milcov, Bârlad (nume legat de acel al Berladnicilor, formațiune statală medievală); - în Transilvania: Tîrnava; - în Dobrogea: cu rezonanță slavă avem - ca afluenți ai Mării: Telița, Taița, Slava. Dar în Dobrogea, sub o denumire slavă se poate ascunde o veche denumire latină. Așa este cazul cu pârâul Camena, din așezarea din centrul Dobrogei având același nume, nume slav însemnînd "piatră". De fapt aci s-a găsit o inscripție
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Moldova, din nou Bistrița, apoi Moldova, Putna, Milcov, Bârlad (nume legat de acel al Berladnicilor, formațiune statală medievală); - în Transilvania: Tîrnava; - în Dobrogea: cu rezonanță slavă avem - ca afluenți ai Mării: Telița, Taița, Slava. Dar în Dobrogea, sub o denumire slavă se poate ascunde o veche denumire latină. Așa este cazul cu pârâul Camena, din așezarea din centrul Dobrogei având același nume, nume slav însemnînd "piatră". De fapt aci s-a găsit o inscripție romană, aflată acum în inventarul Muzeului din
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
tekir = vărgat, aspectul dat de valurile sale de vreme vântoasă; Tuzla, de la tuzlu = sărat, Tatlageac, de la tatli = dulce, datorită calității excelente a izvoarelor ce-l alimentează. Pentru Moldova, curs de apă dar și provincie istorică, s-a găsit o filiațiune slavă preluată prin goticul molda, analog cu hidronimul Molda din Boemia, dar și cu numele legendar al cățelei de vânătoare a descălecătorului Dragoș, înecată în apa căreia i-a dat numele. Sună ca și Prahova munteană, ce ar veni de la slavul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
era Ningalxe "Ningal", „Mareaxe "Marea" Stăpână”. Acest zeu era preamărit În imnuri și rugăciuni foarte frumoase. Iată Începutul unuia dintre ele: Părinte Nannaxe "Nanna"ș-Su’enț, care pășești cu o neasemuită maiestate, căpetenie a zeilor... Divinitatea ta strălucește cu slavă sublimă asemenea cerului și e Întinsă precum marea... Răsăritul tău este puternic asemeni celui al fiului tău Șamaș. Înaintea ta zeii cei mari Își pleacă genunchiul... În nenorocirea eclipselor lunare..., zeii cei mari te Întreabă și tu Îi sfătuiești. c
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-n trei Împărțită și-o parte primi fiecare;/Mareaxe "Marea" căruntă de spume ca veșnică sălășluire/Mie șlui Poseidonxe "Poseidon"ț la sorți mi-a căzut, lui Hadesxe "Hades" a iadului beznă,/Cerul Întins i-a căzut, cu norii și slava, lui Zeus;/’Naltul Olimpxe "Olimp" și pământul de-a valm-au rămas tuturora”1. În centrul aceste mari opere de sistematizare, care Îi dă universului ordine și formă, se situează o noțiune de cosmos „generat”, așa cum sunt generați zeii și al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]