11,402 matches
-
cizme cu toc, mă implorau să mă opresc, m-am gândit cât de mult uram iarna. Totul era rece și trist. Totul, până și eu. Am ajuns cu două minute Întârziere la studio, dar am fost mulțumită. Adoram locul acela. Studioul putea fi definit ca o aglomerare de oglinzi Într un spațiu vast și totodată intim. Geamurile erau imense și permiteau vederea perfectă atât din interior către exterior cât și invers, motiv pentru care nu exersam niciodată fără să trag draperiile
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
oglinzi Într un spațiu vast și totodată intim. Geamurile erau imense și permiteau vederea perfectă atât din interior către exterior cât și invers, motiv pentru care nu exersam niciodată fără să trag draperiile mari, roșii. Erau doar două persoane la studio În dimineața aceea. Una eram eu, iar cealaltă profesoara mea de balet modern, Angela, o femeie de-abia trecută de treizeci de ani la care țineam enorm. Mă pregăteam cu ea de când aveam șase ani, iar acum mă lăsa să
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să mă dezamăgesc nici pe mine. Voiam ca dansul acela să fie perfect, În măsura În care eu puteam da dovadă de perfecțiune. ― Bună Alisia! mă salută ea cu un zâmbet blând. Sunt la fel de emoționată ca și tine, spuse făcându mi cu ochiul. Studioul era cufundat În semiîntuneric și am ales să dansez așa. Îmi era mai ușor dacă credeam că nu pot fi văzută. Era o impresie total eronată, desigur, căci mai târziu Angela mi-a urmărit Îngrijorător de atent fiecare mișcare. Am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
vreodată! De obicei mă pierdeam când primeam prea multe complimente deodată, așa cum mi s-a Întâmplat și atunci. N-am fost În stare să spun nici măcar mulțumesc. Eram, probabil, prea fericită În acel moment. Am mai stat o oră la studio, timp În care Angela mi-a arătat cele mai frumoase mișcări ale ei. Aș mai fi rămas, dacă nu m-ar fi așteptat Victor. Victor era prietenul meu. Nu era o iubire adevărată, sau mai bine zis nu era deloc
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
aveam propriile mele probleme și, după cum zicea adesea Maria, Alex părea să fie deja un caz pierdut. Pe la șapte a trebuit să plec la repetiții. Iam promis mamei că mă Întorc repede, așa că a trebuit să fug din nou până la studio. Îmi era foarte greu să mă ridic la Înălțimea cerută de competiție, dar Angela spunea că mă descurcam foarte bine. ― Nu trebuie să ai emoții, mi-a repetat după vreo oră de antrenament. Dansul Îți iese extraordinar, mai trebuie doar
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
am chinuit din răsputeri să-mi văd În liniște de viață. Am ieșit cu Victor de mai multe ori. Uneori reușea să mă bine dispună, dar nu era suficient ca să-mi Împiedice gândurile despre băiatul pe care-l văzusem la studio. Pur și simplu nu puteam să-i uit chipul. Vineri am chiulit de la ultima oră. Nu Îmi stătea În fire, dar nici eu, nici Eliza, nu eram În stare să ne mai ținem pe picioare pentru chimie. Ne-am așezat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mașină, acum aproape douăzeci și patru de ore, mă informă ea. Ce accident de mașină puteam să am? Numi aminteam de așa ceva. Am scuturat din cap neîncrezătoare, deși asta ar fi explicat de ce mă aflam acolo. Îmi aminteam doar că eram În studioul de dans, promițându-i Angelei să creez un final potrivit coregrafiei. Începusem să dansez și apoi...apoi... Am oftat. Restul era negru. Asistenta Îmi zâmbi drăgăstos. ― Sunt În regulă? am Întrebat ca să mă asigur că durerile mele nu prevesteau nimic
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
admitea contrazicere. M-am uitat la mama disperată, dar ea nu se uita la mine. ― Ce zi e azi? am Întrebat. Ce dată? ― E duminică. Patru martie. Duminică, patru martie. M-am gândit o clipă la acea dată. Atunci, În studioul de dans, eram Într-o vineri. Și eram În unsprezece februarie. Mi-am sprijinit capul În mâini, confuză. Ce se Întâmplase În ultimele trei săptămâni? M-am uitat la chipul calm al doctorului și pentru o clipă am vrut să
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
spus printre lacrimi. Și apoi, cu un singur telefon, m-am transformat În cea mai fericită fată din lume. Aveam să fac parte din spectacol, așa cum fusese menit. Fusta neagră de mătase mi se zbătea În jurul gleznelor În timp ce alergam de la studioul de balet către casă. Reîncepusem antrenamentul de numai câteva zile și, deși mai erau patru săptămâni până la spectacol, Îmi era Îngrozitor de frică că nu aveam să fac față tuturor noilor coregrafii. O mașină decapotabilă claxonă și doi băieți blonzi rânjiră
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și fericire În ea. Părea că-mi amintește de ceva. Mă puteam imagina dansând. Era lentă, un amestec ridicol de familiar de sunete perfecte. 11 februarie 2011. Am gonit vocea enervantă din minte. Am Închis ochii. M-am imaginat În studioul de balet...și am știut imediat că mai dansasem pe melodia aceea. Parcă Îmi puteam aminti chiar și coregrafia. Începea cu o piruetă pe vârfuri, o răsucire pe diagonală, o serie complicată de pași În zigzag...restul dansului nu Îmi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Verlag în 2002, mi-au fost publicate eseuri și texte de proză. O parte dintre interviurile cu autori români în exil (Alexandru Lungu, Norman Manea) au fost incluse de respectivii scriitori în volume proprii. Cu Herta Müller am realizat în studiourile Deutsche Welle din Berlin înregistrarea pe CD a poemelor-colaj incluse în volumul autoarei intitulat Este sau nu este Ion, apărut la Editura Polirom. Sunt membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Asociației Ziariștilor Germani (DJV) și a PEN Clubului German
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
nouă asta nu ne strică deloc. Chiar o apreciez pentru ceea ce face. Privind lucrurile retrospectiv, cred că dna Strickland era cea mai inofensivă dintre toți vânătorii de celebrități care, își urmăreau prada de pe înălțimile cu aer rarefiat ale Hampstead-ului până în studiourile din Cheyne Walk aflat la polul opus. Își petrecuse o tinerețe liniștită la țară, iar cărțile care veneau de la biblioteca Mudie aduceau cu ele nu numai propriul lor romantism, ci și viața idilică a Londrei. Avea o adevărată pasiune pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de operetă, acul a începu să sară, tocmai când primadona își dădea inima... inima... inima, în așa hal, încât crainicul a simțit nevoia să intervină. Și a adus ca scuză evenimentele din zilele precedente, când niște elemente dubioase au distrus studioul patru, de unde și defecțiunea. Apoi a citit cele mai proaspete știri. Una proastă, potrivit căreia elementele amintite, împreună cu câțiva contrarevoluționari și simpatizanți, au încercat să ducă revoluția pe un drum greșit. Apoi una bună: cum că planul nu le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o noapte patrician roman, maharajah sau nobil egiptean, în funcție de gust și, bineînțeles, de posibilitățile financiare. Nu putea să lipsească din șirul "imperiilor" cel al filmului. Undeva în stânga noastră se deschide o gură imensă de leu care imită celebrul leu al studioului Metro Goldwin Mayer. Mă obosesc orgia de lumini și excitația câștigului, dar nu pot să le tăgăduiesc fascinația. N-aș greși prea tare, probabil, considerând abjectă promiscuitatea strălucitoare din jur și, totuși, nu sunt sigur că ea nu e un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nimic, decât să descopere cât mai repede în ce măsură Leej era capabilă să prezică. Bineânțeles, trebuia să tragă nădejde. Încăperea luminoasă în care-l dusese Leej era mai lungă, mai largă și mai înaltă decât părea de jos, de la intrare. Un studio, cu divane, fotolii, mese, un covor gros verde și, în fața lui, un geam care forma o proeminență aerodinamică pe flancul navei. Femeia se lăsă să cadă cu un oftat puternic pe o canapea de lângă fereastră și zise: - E minunat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Gosseyn ezită, găsi apoi un cablu și îl memoriză. Repede, mai memoriză și două uscătoare de sol din sala de control. Apoi, când soarele dispărea după orizontul de apă înfiorată și amurgul își continua drumul în noapte, plecă spre marele studio, conștient că era gata pentru o acțiune eficientă. Când Gosseyn intră, Yanar, așezat într-un fotoliu de lângă fereastră, citea o carte. Camera lucea în blânda lumină magnetică. Lumină rece, dar în aparență tot caldă și intimă din cauza variației infime, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nu voi fi. Gosseyn nu voia loialitate ci teamă, Trebuia să fie sigur că acești Prezicători să se uite bine înainte de a se lua de el. Dar ce să facă? Nu era ușor să ia o hotărâre precisă. Reveni în studio. Când intră, Leej apăru, venind din cameră. Se duse spre ea Era ușor contractată. Câteva întrebări, doamnă, se gândi el. Cum a putut Yanar să-l avertizeze pe Discipol, fără ca acest lucru să fie previzibil? Ia explică-mi chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să-i satisfacă și cea mai mică dorință, și care păreau stingherite de politețea lui. Gosseyn nu avea timp să le învețe respectul față de ele însele. Își termină masa și se puse pe treabă. Mai întâi făcu sul covorul din studio. Apoi începu să decupeze plăcile de metal ale pardoselii cât mai aproape de locul în care își amintea că se materializase Discipolul. Descoperi distorsorul la câțiva centimetri de locul în care se aștepta să-l găsească. Părea destul de convingător. Verifică pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ea. O vedeam gânditoare, chiar posomorâtă uneori, aș putea spune, arătându-mi fără entuziasm fotografia surorii ei celei mari, Ana, masivă și autoritară, pozând în picioare, cu cotul sprijinit de un fragment de coloană care făcea parte din recuzita oricărui studio, în timp ce pe fundal stăruiau pete de umbră peste alte pete de umbră și mai întunecată, creând o atmosferă cam lugubră, parcă și cu niște cârcei de viță cățărându-se pe undeva printr-o margine, în stilul caracteristic începutului de secol
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
deschizătura șlițului îmi defilă prin fața ochilor. Era un singur șliț sau erau două? Se așeză și își desfăcu șireturile de la pantofi. Mă privea aproape întrebător - mi s-a părut, în momentul acela, că un al doilea inginer de sunet preluase studioul, pentru că vocea lui avea un alt accent și un timbru diferit, ca și cum o nouă casetă ar fi fost introdusă și pornită. Glasul îi devenise dulceag și grețos, plin de siropul dezgustător al apropierii. — Unii ar putea spune chiar că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Lucru normal de altfel: odată cu această veste ieșită din comun, tot ceea ce gândise oricine oricând, deci mii și mii de ani de evoluție, erau practic aruncați la gunoi. În cu totul altă parte a lumii, însă, Ray Kurzweil ieșea din studioul televiziunii destul de îngrijorat. La fel de îngrijorat, observă că individul în costum negru elegant care îl adusese acolo nu plecase, ci îl aștepta în continuare, asemeni unui cerber răbdător. - Felicitări, zise acesta strângându-i mâna, ați făcut exact ce trebuia. - Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
filmului. Și acum, o ultimă întrebare. Banii. — Fielding Goodney, am răspuns eu, este un geniu în materie de bani. Ăsta e și pentru el primul film, dar în ceea ce privește banii are o experiență cât se poate de bogată. Vom ocoli marile studiouri până în momentul difuzării. Avem un grup de investitori mijlocii. O parte din bani vor veni din California, o alta din Germania și Japonia. După cum știți, asta face parte din noua politică de finanțare. —Așa e. Cât de mare e bugetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Să-ți spun? — Ce mai stai? am exclamat eu. — Îmbrățișatul, spuse Fielding Goodney. Strânsul în brațe. Doi oameni întinși unul lângă altul, emanând căldură și siguranță. Cum comercializăm așa ceva? Cu un manual de specialitate? O casetă? Cămăși de noapte? Un studio pentru îmbrățișări cu gazde specializate în arta îmbrățișării? Gândește-te, moșule. Sunt milioane și milioane de dolari vârâți în povestea asta cu îmbrățișatul. Fielding luă nota de plată, care arăta de-a dreptul banal și lăsă douăzeci de dolari pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fac bugetul și clachetele la fel de bine și în Londra. Dacă Doris Arthur termina scenariul înainte de termenul stabilit, el putea să mi-l expedieze prin poștă în 24 de ore. Între timp, a promis Fielding, va închiria un etaj sau un studio și va face vizionarea pentru figuranți - chelneri, dansatori, gangsteri. — O să ne distrăm grozav când o să ajungem aici, a spus el. Viitorul e cât se poate de luminos, moșule. Ne-am îmbrățișat, într-o strângere puternică, lipindu-ne obrajii - dar fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
azi e ziua ta norocoasă. Ia să vedem ce părere ai despre ideea asta. Am o... — Stai puțin. Dacă vorbești serios, ia din nou legătura cu agentul meu. — Nu, ascultă. Tocmai aici e frumusețea. Am terminat cu agenții. Și cu studiourile. — Da, și așa se întâmplă cu toți cei care difuzează filme prin cârciumi și avioane. Și pe la colțurile străzilor. — Nu, ascultă. La început am avut și eu îndoielile mele. Dar lucrurile stau cam așa, producătorul meu, el vine cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]