112,413 matches
-
ascunde de om”. Povești cu elfi și cu oameni ascunși apar in cultura islandeză, dar nu numai. Acestea sunt prezente și in folclorul scandinav, englez, german, etc.. Legendele au început să fie modificate odată cu pătrunderea scrierilor de pe continentul european în secolul al XIII-lea și al XIV-lea, dar și cu apariția creștinismului în Islanda (secolul al XI-lea). Credința în oamenii ascunși a fost foarte puternică în secolele XVII și XVIII, o perioadă foarte grea pentru Islanda și care nu
Huldufólk () [Corola-website/Science/333853_a_335182]
-
nu numai. Acestea sunt prezente și in folclorul scandinav, englez, german, etc.. Legendele au început să fie modificate odată cu pătrunderea scrierilor de pe continentul european în secolul al XIII-lea și al XIV-lea, dar și cu apariția creștinismului în Islanda (secolul al XI-lea). Credința în oamenii ascunși a fost foarte puternică în secolele XVII și XVIII, o perioadă foarte grea pentru Islanda și care nu seamană deloc cu națiunea prosperă din zilele noastre. Se poate observa o legătură între climatul
Huldufólk () [Corola-website/Science/333853_a_335182]
-
au început să fie modificate odată cu pătrunderea scrierilor de pe continentul european în secolul al XIII-lea și al XIV-lea, dar și cu apariția creștinismului în Islanda (secolul al XI-lea). Credința în oamenii ascunși a fost foarte puternică în secolele XVII și XVIII, o perioadă foarte grea pentru Islanda și care nu seamană deloc cu națiunea prosperă din zilele noastre. Se poate observa o legătură între climatul violent si neprietenos din Islanda și apariția acestor oameni ascunși. Nativii au găsit
Huldufólk () [Corola-website/Science/333853_a_335182]
-
a întâmpinat nenumărate probleme, de la probleme financiare, la pierderea și ruperea uneltelor. În prezent, Álfhóll este considerată cea mai faimoasă casă a elfilor și este protejată ca patrimoniu cultural. Într-adevăr, islandezii nu mai cred în elfi cum obișnuiau în secolele trecute (chiar dacă încă există un procentaj din populație care crede în oamenii ascunși), dar poveștile folclorice rămân o parte importantă din cultura islandeză. Există încă numeroase persoane care susțin protejarea acestor zone și apreciază Guvernul Islandei, întrucât acesta ia in
Huldufólk () [Corola-website/Science/333853_a_335182]
-
din timpul războiului. Complexul este cel mai complet exemplu păstrat de cetate din Rusia Țaristă. Orașul Kaunas se află la confluența râurilor Neman și Neris, care leagă interiorul Lituaniei de capitala Vilnius și de Marea Baltică. Popoarele baltice își creaseră în secolul I e.n. domenii mari și au intrat în conflict cu scandinavii și cu slavii; Ordinul Teutonic a început să țintească teritorii lituaniene la începutul secolului al XIII-lea. Întrucât Lituania era o țară foarte împădurită, teritoriile sale erau adesea de
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
care leagă interiorul Lituaniei de capitala Vilnius și de Marea Baltică. Popoarele baltice își creaseră în secolul I e.n. domenii mari și au intrat în conflict cu scandinavii și cu slavii; Ordinul Teutonic a început să țintească teritorii lituaniene la începutul secolului al XIII-lea. Întrucât Lituania era o țară foarte împădurită, teritoriile sale erau adesea de netrecut, iar interiorul era mai abordabil de-a lungul râurilor când erau înghețate și în scurtul sezon uscat de recoltă de la sfârșitul verii. Ca răspuns
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
împădurită, teritoriile sale erau adesea de netrecut, iar interiorul era mai abordabil de-a lungul râurilor când erau înghețate și în scurtul sezon uscat de recoltă de la sfârșitul verii. Ca răspuns la această vulnerabilitate, au fost construite de-a lungul secolului al XIV-lea diferite structuri defensive de-a lungul râului Nemunas, inclusiv un castel de cărămidă la Kaunas. Prima atestare documentară a orașului datează din 1361; el a primit drepturi Magdeburg, care îi reglementau autonomia și stabileau protocoale comerciale, din partea
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
de cărămidă la Kaunas. Prima atestare documentară a orașului datează din 1361; el a primit drepturi Magdeburg, care îi reglementau autonomia și stabileau protocoale comerciale, din partea lui în 1408. Avanpostul Ligii Hanseatice a fost înființat aici în 1441. Până la sfârșitul secolului al XVI-lea, Kaunas devenise un mare centru comercial regional, dar epidemiile, incendiile și războaiele au afectat grav țara și orașul în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. După divizările Uniunii Polono-Lituaniene de la sfârșitul secolului al XVIII-lea
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
protocoale comerciale, din partea lui în 1408. Avanpostul Ligii Hanseatice a fost înființat aici în 1441. Până la sfârșitul secolului al XVI-lea, Kaunas devenise un mare centru comercial regional, dar epidemiile, incendiile și războaiele au afectat grav țara și orașul în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. După divizările Uniunii Polono-Lituaniene de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Lituania a fost încorporată de Imperiul Rus. Două mari proiecte din secolul al XIX-lea au contribuit la revitalizarea orașului. , terminat în 1832
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
1441. Până la sfârșitul secolului al XVI-lea, Kaunas devenise un mare centru comercial regional, dar epidemiile, incendiile și războaiele au afectat grav țara și orașul în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. După divizările Uniunii Polono-Lituaniene de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Lituania a fost încorporată de Imperiul Rus. Două mari proiecte din secolul al XIX-lea au contribuit la revitalizarea orașului. , terminat în 1832, lega Nemanul de Marea Neagră, și prin Kaunas a fost terminată în 1862; ea făcea
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
epidemiile, incendiile și războaiele au afectat grav țara și orașul în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. După divizările Uniunii Polono-Lituaniene de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Lituania a fost încorporată de Imperiul Rus. Două mari proiecte din secolul al XIX-lea au contribuit la revitalizarea orașului. , terminat în 1832, lega Nemanul de Marea Neagră, și prin Kaunas a fost terminată în 1862; ea făcea parte dintr-o restrânsă rețea de căi ferate din vestul Rusiei. Frontierele vestice ale Rusiei
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
fără rezultate în 1796, dar a devenit o problemă critică după condusă de Napoleon. a reușit să treacă Nemunasul fără mari dificultăți lângă Kaunas în drumul său către Moscova. O Germanie din ce în ce mai unită îngrijora Imperiul în a doua jumătate a secolului. O cetate la Kaunas ar fi prezentat un obstacol pentru atacurile dinspre vest, împiedicând alte invazii către Riga și Vilnius. Pentru a controla regiunea, atacatorii ar fi trebuit mai întâi să neutralizeze Kaunasul. Puși în fața acestei posibilități și evaluând avantajele
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
Kaunas a devenit capitala ei provizorie. Vechea cetate a fost pusă sub supravegherea geniștilor. Materialele ce nu fuseseră luate de germani au fost utilizate pentru a reaproviziona armata lituaniană și pentru construcția trenului blindat "Gediminas", denumit după marele duce din secolul al XIV-lea . În 1920, a fost înființată Comisia Cetății Kaunas, însărcinată cu administrarea cetății. Din cauza dezvoltării de noi tehnologii militare, reconstrucția ei a fost considerată o cheltuială prea mare și inutilă. Armamentul cetății a fost demontat, iar tranșeele umplute
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
Așezarea de la Echimăuți a aparținut tribului tiverților care avea o origine slavo-română și a fost amplasată în apropierea actualui sat Echimăuți din raionul Rezina (Republica Moldova). Cetățuia a existat între sfârșitul secolului al IX-lea și prima jumătate a secolului al XI-lea. În timpul săpăturilor s-a constatat că așezarea a fost brusc distrusă ca urmare a unei lupte înverșunate prin asalt în prima jumătate a secolului al XI-lea. Cel mai
Echimăuți (așezare) () [Corola-website/Science/333878_a_335207]
-
Așezarea de la Echimăuți a aparținut tribului tiverților care avea o origine slavo-română și a fost amplasată în apropierea actualui sat Echimăuți din raionul Rezina (Republica Moldova). Cetățuia a existat între sfârșitul secolului al IX-lea și prima jumătate a secolului al XI-lea. În timpul săpăturilor s-a constatat că așezarea a fost brusc distrusă ca urmare a unei lupte înverșunate prin asalt în prima jumătate a secolului al XI-lea. Cel mai probabil, aceasta a fost arsă de nomazi (pecenegi
Echimăuți (așezare) () [Corola-website/Science/333878_a_335207]
-
Cetățuia a existat între sfârșitul secolului al IX-lea și prima jumătate a secolului al XI-lea. În timpul săpăturilor s-a constatat că așezarea a fost brusc distrusă ca urmare a unei lupte înverșunate prin asalt în prima jumătate a secolului al XI-lea. Cel mai probabil, aceasta a fost arsă de nomazi (pecenegi sau cumani). Așezarea nu a mai fost reînnoită. Săpăturile efectuate de G.B. Fedorov în anii 1950-52 și 1964 au descoperit o imagine a așezării asediată: scheletele celor
Echimăuți (așezare) () [Corola-website/Science/333878_a_335207]
-
Țara de Jos și având centrul administrativ la Târgu Frumos. El se învecina la est cu Ținutul Iașilor, la nord cu Ținutul Hârlăului, la vest cu Ținutul Sucevei și la sud cu ținuturile Romanului și Vasluiului. a existat de la începutul secolului al XV-lea și până în anul 1834, când a fost desființat în urma reformei administrative a Principatului Moldova, iar teritoriul său a fost împărțit între ținuturile Iașilor și Romanului. Ținutul avea o suprafață de 975 de km și se întindea pe
Ținutul Cârligătura () [Corola-website/Science/333871_a_335200]
-
făcea parte din ansamblul curții domnești. Lăcașul de cult este cunoscut și sub denumirea de „Biserica Domnească”, fiind cea mai veche construcție din localitate. Anul construcției nu este cunoscut, pisania bisericii fiind probabil distrusă sau doar ascunsă la construirea în secolul al XVIII-lea a turnului clopotniță de deasupra pridvorului. Informațiile obținute în urma cercetărilor arheologice au dus la formularea unei ipoteze asupra existenței unei biserici mai vechi pe locul celei actuale. În mormintele din apropiere s-au descoperit pietre și urme
Ținutul Cârligătura () [Corola-website/Science/333871_a_335200]
-
ungar Matia Corvin (o monedă perforată din 1488, un denar perforat bătut între anii 1472 și 1485, precum și o altă monedă neperforată din aceeași perioadă), ceea ce indică ridicarea unui lăcaș de cult înainte de aceste înhumări. În Târgu Frumos exista în secolul al XVI-lea o curte domnească, ale cărei ziduri, lângă biserică, se mai vedeau în secolul al XVIII-lea. Călătorind de la Cernigov spre Ierusalim, ieromonahul rus Ipolit Vișenski a trecut prin Moldova, ajungând la 10 decembrie 1707 în Târgu Frumos
Ținutul Cârligătura () [Corola-website/Science/333871_a_335200]
-
1485, precum și o altă monedă neperforată din aceeași perioadă), ceea ce indică ridicarea unui lăcaș de cult înainte de aceste înhumări. În Târgu Frumos exista în secolul al XVI-lea o curte domnească, ale cărei ziduri, lângă biserică, se mai vedeau în secolul al XVIII-lea. Călătorind de la Cernigov spre Ierusalim, ieromonahul rus Ipolit Vișenski a trecut prin Moldova, ajungând la 10 decembrie 1707 în Târgu Frumos, despre care face următoarea consemnare: "„A doua zi am ajuns la orășelul numit Târgul Frumos: o
Ținutul Cârligătura () [Corola-website/Science/333871_a_335200]
-
(mai nou, odată cu reconstrucția, conacul este denumit și Castelul Mimi) este un monument de arhitectură de importanță națională din localitatea Bulboaca, raionul Anenii Noi (Republica Moldova), construit spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Construcția conacului, inițiată din ordinul politicianului basarabean Constantin Mimi, a fost finisată în anul 1900. Arhitectura acestuia a fost preluată din practica franceză. Acest lucru s-a datorat faptului că Mimi studiase viticultura și vinificația la Montpellier
Conacul familiei Mimi () [Corola-website/Science/333857_a_335186]
-
Așezarea de la Costești a aparținut Hoardei de Aur și a existat în perioada anilor 1340-1360, fiind amplasată în apropierea actualului sat Costești din raionul Ialoveni (Republica Moldova). Numele orașului tătăresc este necunoscut. Zona așezării în limitele secolului al XIV-lea avea mai mult de 4 km². Stratul cultural nu este deosebit de adânc, ajungând la 50-60 cm, indicând la o perioadă relativ scurtă de existență a așezării. Studiile arheologice au demonstrat că încetarea existenței vieții în oraș are
Costești (așezare) () [Corola-website/Science/333879_a_335208]
-
de 4 km². Stratul cultural nu este deosebit de adânc, ajungând la 50-60 cm, indicând la o perioadă relativ scurtă de existență a așezării. Studiile arheologice au demonstrat că încetarea existenței vieții în oraș are loc către anii '60 ai aceluiași secol. Informațiile obținute în cursul excavărilor permit descrierea orașului ca un centru meșteșugăresc și comercial destul de mare, care se pare că a jucat un rol de centru administrativ al zonei înconjurătoare. Acest lucru este confirmat, în principal, prin descoperirea unei clădiri
Costești (așezare) () [Corola-website/Science/333879_a_335208]
-
Tătarii bugeaceni sunt un popor turcic puțin numeros, constituit pe teritoriul Bugeacului (sudul Basarabiei), prin amestecarea câtorva triburi turcice nomade, principalul fiind cel nogaic, strămutat de calmâcii din Caucaz, care sa așezat de-a lungul secolelor XVI-XVIII (1484-1728) în stepa din sud-estul Basarabiei. De asemenea, înaintea acestor tătari au existat alte valuri nomade turcice, cum ar fi cele ale cumanilor și pecenegilor. În Bugeac periodic vedeau tătarii din Crimeea, care cumpărau de la aceștia prizonieri, capturați se
Tătari bugeaceni () [Corola-website/Science/333865_a_335194]
-
Cetatea Albă (de-a lungul istoriei s-a mai numit Tyras, "Alba Iulia", Asprocastron, Maurocastron, Moncastro, "Albi Castri", "Citta Alba", Akkerman, Белгород-Днестровск și Білгород-Дністровськ) este un monument istoric din secolele XIII-XV, amplasat actualmente pe teritoriul Ucrainei, fiind una dintre cele mai bine conservate cetăți de pe teritoriul acestei țări. Dimensiunea sa, de asemenea, întrece orice altă fortificație de acest fel din Ucraina. Suprafața totală este de 9 hectare. Cetatea este așezată
Cetatea Albă (cetate) () [Corola-website/Science/333882_a_335211]