112,413 matches
-
de 2.500 de metri pătrați și a fost construit combinând trei stiluri diferite: tibetan, indian de tip "vihara " și chinezesc al dinastiei Tang. El a fost un important loc de pelerinaj al Tibetului medieval, dar a fost devastat în secolul al XIII-lea de invadatorii mongoli. În 1966, Gărzile Roși ale Chinei au profanat templul în timpul Revoluției Culturale. Mii de texte sacre și statui au fost distruse sau furate. Cu toate acestea, astăzi templul este ocrotit fiind unul dintre principalele
Templul Jokhang () [Corola-website/Science/333245_a_334574]
-
a venit de la doi boieri. Unul dintre ei a fost aprodul "Purice"; acesta, conform unei legende foarte cunoscute, l-a recunoscut și i-a oferit calul sau. Pentru faptă de arme, el a fost înnobilat, familia sa, Movila, devenind, în secolul următor, foarte puternică. Din rândul ei au provenit domni importanți ai Moldovei (Ieremia, Constantin, Simion și Moise) și cărturari renumiți, cum ar fi mitropolitul Petru Movila. Un al doilea boier, căruia Ștefan i-a datorat, în parte, victoria este "Pântece
Bătălia de la Șcheia () [Corola-website/Science/333225_a_334554]
-
prezenta Revoluția nu sub o formă descriptivă imparțială sau extatico-lirică așa cum au procedat Boris Pilniak, Vsevolod Ivanov și alți scriitori, ci într-un manieră psihologică profundă. Fedin folosește descrierea obiectivă și calmă și psihologia sobră, metode tipice literaturii ruse din secolul al XIX-lea. Compoziția cărții este una derutantă datorită alternării de către autor a mai multor planuri diverse ale realității obiective. Acțiunea se desfășoară în Germania și Rusia, înainte și după Primul Război Mondial, mai precis în perioada 1914-1922, și nu
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
Germania și Rusia, înainte și după Primul Război Mondial, mai precis în perioada 1914-1922, și nu este prezentată într-o ordine cronologică. Ruptura cronologiei se datorează dorinței lui Fedin de a se distanța de modul narativ tipic literaturii ruse a secolului al XIX-lea și de a folosi metode literare noi adecvate unei epoci istorice noi. Romanul începe cu actul final (deznodământul), justificarea de către Kurt Wann în fața unui comitet revoluționar a rolului său de executor al lui Andrei Starțov, și abia
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
revoluționare, paralizându-i voința și transformându-l într-o victimă a Revoluției. Apariția romanului lui Fedin a dat naștere unei dezbateri despre soarta oscilantă a intelectualilor în noul stat sovietic. Șovăielnicul și inadaptabilul Starțov este descris ca un om al secolului al XIX-lea, un erou al romanului clasic rus care nu a avut timp să părăsească scena. Președintele comitetului executiv din Semidol, Golosov, o spune în mod explicit: "„Numai voi, alde Șcepov, alde Starțov, vă bălăciți mereu într-o falsă
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
mai nostalgice, cele mai pline de atmosferă dintre cele apărute în anii 1920-1935”. Criticii literari au evidențiat calitățile multiple ale romanului: tratarea unor teme vaste într-un stil tolstoian, interesul pentru problemele intelectualilor, eleganța de expresie tipică literaturii ruse din secolul al XIX-lea și folosirea unui ton „occidental”, precum și slăbiciunile acestuia: acțiunea improbabilă, personaje implauzibile (în special Kurt Wann și markgraful) și concluzia tezistă. Unele personaje sunt inspirate din realitate și par prin urmare sincere, mmai ales „datorită acelui infuz
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
Time" (Oxford University Press, New York, 1953), că "Orașe și ani" este „primul roman major al perioadei sovietice”, în care scriitorul Konstantin Fedin, influențat de Cehov, și-a manifestat aspirația de a înscrie romanul sovietic în continuitatea romanului rus tradițional din secolul al XIX-lea. Criticul sus-menționat lăuda amestecul de tehnici literare realiste și expresioniste, precum și observațiile sociale ale autorului. O opinie similară a formulat-o criticul Veaceslav Zavalișin în studiul "Early Soviet Writers" (Frederick Praeger and Co., New York, 1958, p. 270
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
Dumitra. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 33239.02. Ansamblul este format din următoarele monumente: Biserica din Tărpiu este un monument caracteristic tranziției de la stilul gotic la cel din Renaștere. Construcția bisericii de către sași se plasează între sfârșitul secolului al XIII-lea și primele decenii ale secolului al XVI-lea, ca biserică-hală, fără turnul vestic. Biserica a fost fortificată cu un zid de incintă, având un turn, similar cu cel de la Biserica evanghelică fortificată din Lechința. Forma actuală a
Biserica Evanghelică-Lutherană din Tărpiu () [Corola-website/Science/333271_a_334600]
-
codul 33239.02. Ansamblul este format din următoarele monumente: Biserica din Tărpiu este un monument caracteristic tranziției de la stilul gotic la cel din Renaștere. Construcția bisericii de către sași se plasează între sfârșitul secolului al XIII-lea și primele decenii ale secolului al XVI-lea, ca biserică-hală, fără turnul vestic. Biserica a fost fortificată cu un zid de incintă, având un turn, similar cu cel de la Biserica evanghelică fortificată din Lechința. Forma actuală a fost atinsă în Evul Mediu, când biserica întărită
Biserica Evanghelică-Lutherană din Tărpiu () [Corola-website/Science/333271_a_334600]
-
scris critică literară și poezie. În 1946 și-a publicat eseurile scrise în timpul războiului, sub titlul "Mitologie și realism", în 1948 studiul " Despre Păpușa lui Bolesław Prus", iar în 1949 volumul de eseuri "Școala clasicilor" consacrat operelelor realismului vest-european din secolele XVIII-XIX. În cadrul cercetărilor sale pe primul loc s-a situat epoca iluminismului: "O nouă sinteză a iluminismului polonez" (1950), antologia "Poezia iluminismului polonez" (1950), antologia "Poezia iluminismului polonez" (1950), ediția critică a scrierilor lui S.Trembecki (1953) și ale lui
Jan Kott () [Corola-website/Science/333257_a_334586]
-
în care a fost construită. Zona din jurul bisericii a fost reconstruită de mai multe ori ca urmare a diferitelor prădări ale Romei și apoi iarăși după ce s-a deteriorat din cauza pierderii prosperității în urmă mutării papalității la Avignon în cursul secolului al XIV-lea. Ca urmare a tuturor acestor reconstrucții, zona din fața micii curți a Bazilicii Sfanțul Petru a rămas un labirint de structuri înghesuite și de ălei înguste.
Via della Conciliazione () [Corola-website/Science/333265_a_334594]
-
al Soarelui va avea un diametru de douăzeci de raze solare. Raza solară se notează: formula 1, unde formula 2 este notația clasică a razei, iar formula 3 fiind simbolul astronomic al Soarelui. Primele măsurători precise ale diametrului solar au fost efectuate, în secolul al XVII-lea, de astronomul francez Jean Picard. Satelitul francez de studiere a Soarelui, "Picard", a fost numit așa în onoarea sa. Acest satelit este prevăzut cu un instrument special pentru măsurarea diametrului solar. Valoarea razei solare este de: adică
Rază solară () [Corola-website/Science/333256_a_334585]
-
civice împotriva tăierii arborilor din Iași, precum la cel organizat pe 11 mai 2014 în Parcul Expoziției, unde primăria a dispus marcarea silvică (marcaj de tăiere) a sute de arbori . Botanistul a explicat cum Parcul Expoziției a fost amenajat în secolul al XIX-lea și că a rezistat comunismului, dar a declarat că nu înțelege de ce acum, ""când protejarea mediului este foarte importantă, copacii sunt tăiați cu sutele"". Acțiunea de protest a fost una de succes, stopând tăierea arborilor și declanșând
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
Caserta, Capodimonte (cu vedere la Napoli) și Portici (de pe pantele Vezuviului). Palatul se află pe locul unei clădiri mai vechi, în care a locuit fostul vicerege Don Pedro de Toledo, marchiz de Villafranca. Construcția actualei clădiri a fost începută în secolul al XVII-lea de către arhitectul Domenico Fontana. Palatul era destinat a-l găzdui pe regele Filip al III-lea al Spaniei cu prilejul unei vizite care nu a mai fost efectuată în această parte a împărăției lui, în schimb l-
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
al celor Două Sicilii. În 1768, cu ocazia căsătoriei sale cu Maria Carolina a Austriei, Sala Mare a fost reconstruită sub supravegherea lui Ferdinando Fuga și s-a adăugat un teatru al curții. În cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a fost construită o "aripă nouă", care în 1927 a devenit Biblioteca Națională Vittorio Emanuele al III-lea. Începând din secolul al XVIII-lea, reședința regală a fost mutată la Palatul din Caserta, deoarece orașul interior era
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
Fuga și s-a adăugat un teatru al curții. În cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a fost construită o "aripă nouă", care în 1927 a devenit Biblioteca Națională Vittorio Emanuele al III-lea. Începând din secolul al XVIII-lea, reședința regală a fost mutată la Palatul din Caserta, deoarece orașul interior era mai ușor de apărat de atacurile navale, precum și mai îndepărtat de populația de multe ori rebelă din Napoli. În timpul ocupației napoleoniene palatul a fost
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
I de Savoia a făcut modificări la fațada de vest a clădirii (fațada dinspre Piazza del Plebiscito), dispunând așezarea în nișe a mai multor statui de conducători proeminenți ai dinastiilor care au guvernat acest oraș de la fondarea Regatului Neapolelui în secolul al II-lea. Statuile sunt dispuse în ordine cronologică cu privire la dinastia lor de apartenență, începând cu Roger Normandul, când orașul a fost un stat independent (sculptată de Emilio Franceschi), și terminând cu Victor Emanuel al II-lea, statuia cea mai
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
efectuate în septembrie 1883 . Tot în 1883 a fost avansat la gradul de locotenent colonel. De numele lui Căpităneanu Constantin sunt legate principalele realizări ale științei românești în domeniile astronomiei, geodeziei și cartografiei din cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Încă de la apariția, în 1875, a Buletinului Societății Geografice Române, societate al cărei membru fondator a fost, el publică numeroase studii și articole în care face cunoscute rezultatele cercetărilor proprii sau împărtășește din experiența acumulată în perioada
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
ale Hanului și acaparând micul ponei tătar, s-a îndreptat spre Cracovia. Orășenii i-au întâmpinat cu veselie, cu daruri și i-au servit cu vin. De atunci, în fiecare an, Lajkonik-ul revine în oraș. Acest obicei popular provine din secolul al XVIII-lea. Costumul de astăzi al Lajkonik-ului a fost proiectat în 1904 de renumitul pictor polonez Stanisław Wyspiański.
Lajkonik () [Corola-website/Science/333308_a_334637]
-
Palatul cardinalului Zapata sau Palatul Zapata este un palat monumental din Napoli, situat în Piazza Trieste e Trento. A fost construit în secolul al XVII-lea de către cardinalul spaniol Antonio Zapata y Cisneros (vicerege de Neapole) și renovat de către Carlo Vanvitelli în stil neoclasic la dorința medicului Domenico Cotugno. El a servit ca sediu al puterii viceregale în timpul lucrărilor de reconstrucție ale actualului
Palatul Zapata din Napoli () [Corola-website/Science/333313_a_334642]
-
Girolamo Sarnelli, prieten apropiat al cardinalului Zapata. La 12 septembrie 1702 s-a născut aici Fericitul Gennaro Maria Sarnelli, fiul baronului Ciorani Angelo Sarnelli și misionar redemptorist ridicat ulterior la cinstea altarelor. În interior există remarcabile decorații neoclasice și din secolul al XX-lea, cum ar fi sala de recepție amenajată de Giovanni Battista Comencini în 1912. La etajul II se află Cercul Artistic Politehnic, format prin fuziunea Societății artiștilor, a Cercului Medicilor Legali și a Cercului Politehnic. În plus, aici
Palatul Zapata din Napoli () [Corola-website/Science/333313_a_334642]
-
format prin fuziunea Societății artiștilor, a Cercului Medicilor Legali și a Cercului Politehnic. În plus, aici este adăpostit și Museo Giuseppe Caravita Principe di Sirignano care conține o colecție de picturi și sculpturi ale artiștilor napoletani ce au trăit în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Pe bolta de la intrarea în clădire exista mai demult o frescă vastă, astăzi pierdută, reprezentând satul Avigliano în care familia lui don Girolamo Sarnelli avea pământuri și un mare palat.
Palatul Zapata din Napoli () [Corola-website/Science/333313_a_334642]
-
cosmos” și "γραφή" - grafe, „descriere”) este o ramură a astronomiei, care se ocupă cu descrierea corpurilor și fenomenelor cerești așa cum sunt cunoscute din observații, fără interpretare sau explicare. Termenul cosmografíe apare pentru prima dată în opera lui Claudius Ptolemeu în secolul al II-lea d.Hr., deși sumerienii au dezvoltat conceptul de munte universal născut din haosul care a fost întruchipat artistic în zigurat, iar în Egiptul Antic diferite elemente ale universului au fost întruchipate în zeități antropomorfe, cum ar fi
Cosmografie () [Corola-website/Science/333311_a_334640]
-
a avut o mare influență în Marea Britanie timp de mai mulți ani. El a propus diagramele sferice și a menționat abaterile magnetice și existența unor poli magnetici. Un număr de cercetători și oameni de știință au fost cosmografi: Anonymus Ravennas (secolul al VII-lea), Martin Behaim (1459-1507), Martin Waldseemüller (circa 1470-1521), Sebastian Münster (1488-1552), Petrus Apianus (1495-1552), Gerardus Mercator (1512-1594), Livio Sanuto (1520-1576), Ignazio Danti (1536-1586), Alain Manesson Mallet (1630-1706), Vincenzo Coronelli (1660-1718). În prezent, în astrofizică, termenul „cosmografie” începe să
Cosmografie () [Corola-website/Science/333311_a_334640]
-
Creștinismul liberal, cunoscut și ca teologia liberală, acoperă diverse mișcări și idei filosofice și religioase inspirate de Biblie din cadrul creștinismului, începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea. Termenul "liberal" nu se referă la creștinismul progresist sau la filosofia politică având acest nume, ci la gândirea filosofică și religioasă care a apărut drept consecință a Epocii Luminilor. Vorbind în general, creștinismul liberal este o metodă
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]