112,413 matches
-
imagini ale majorității lor cu ajutorul pictorilor și fotografilor. Aceste imagini au fost prezentate în 1957 și 1958 la Musée des Arts Décoratifs din Paris și au fost, în opinia lui André Malraux, "una dintre cele mai definitorii expoziții de la mijlocul secolului". După explorarea și descoperirea a mult mai multor imagini, Lhote a făcut publică ipoteza că desenele umanoide îi reprezentau pe extratereștri. În "The Search for the Tassili Frescoes: The story of the prehistoric rock-paintings of the Sahara" (publicată inițial în
Henri Lhote () [Corola-website/Science/333353_a_334682]
-
Biserica Preasfântului Mântuitor (), cunoscută ca , este o biserică romano-catolică din secolul al XVI-lea amplasată pe insula Giudecca a orașului italian Veneția. Ea a fost proiectată de arhitectul Andrea Palladio și construit ca o biserică votivă pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru eliberarea orașului de un focar major de ciumă
Il Redentore () [Corola-website/Science/333365_a_334694]
-
(în ) este situată pe insula Giudecca din orașul italian Veneția. Biserica Sf. Eufemia a fost construită în secolul al IX-lea, în stil venețian-bizantin. A suferit mai multe restaurări; ultima intervenție, datând din secolul al XVII-lea, a modificat în mod semnificativ fațada și interiorul, unde a fost aplicat stuc atât în nava centrală, cât și pe bolta
Biserica Sfânta Eufemia din Veneția () [Corola-website/Science/333364_a_334693]
-
(în ) este situată pe insula Giudecca din orașul italian Veneția. Biserica Sf. Eufemia a fost construită în secolul al IX-lea, în stil venețian-bizantin. A suferit mai multe restaurări; ultima intervenție, datând din secolul al XVII-lea, a modificat în mod semnificativ fațada și interiorul, unde a fost aplicat stuc atât în nava centrală, cât și pe bolta tavanului. Plafonul, pictat în frescă în stil Tiepolo, prezintă mai multe episoade din viața Sfintei Eufemia
Biserica Sfânta Eufemia din Veneția () [Corola-website/Science/333364_a_334693]
-
în nava centrală, cât și pe bolta tavanului. Plafonul, pictat în frescă în stil Tiepolo, prezintă mai multe episoade din viața Sfintei Eufemia. Merită menționat grupul sculptural aflat în ultimul altar din partea stângă a navei, realizat de Gianmaria Morleiter (marmură, secolul al XVIII-lea), format din Sfânta Fecioară Maria cu Isus pe genunchi. În capela Sfânta Ana este venerat corpul fericitei Giuliana de Collalto, care în secolul al XIII-lea a fost stareță a mănăstirii Sfinților Biagio și Cataldo, aflată în
Biserica Sfânta Eufemia din Veneția () [Corola-website/Science/333364_a_334693]
-
sculptural aflat în ultimul altar din partea stângă a navei, realizat de Gianmaria Morleiter (marmură, secolul al XVIII-lea), format din Sfânta Fecioară Maria cu Isus pe genunchi. În capela Sfânta Ana este venerat corpul fericitei Giuliana de Collalto, care în secolul al XIII-lea a fost stareță a mănăstirii Sfinților Biagio și Cataldo, aflată în apropiere.
Biserica Sfânta Eufemia din Veneția () [Corola-website/Science/333364_a_334693]
-
romano-catolică din orașul italian Veneția, situată pe insula Giudecca. Ea a făcut parte dintr-o mănăstire benedictina. Locul pe care se află mănăstirea era în trecut unul mlăștinos și nepotrivit pentru o așezare umană. Cele mai vechi referințe datează din secolul al XIV-lea. În 1328, Consiliul Mare a acordat aceste locuri la diferite persoane pentru a le face locuibile. În 1330 o mare parte din mlaștinile situate în apropierea mănăstirii Sân Giorgio Maggiore au fost atribuite mănăstirii Sfântă Cruce reprezentată
Biserica Sfânta Cruce (Giudecca) () [Corola-website/Science/333372_a_334701]
-
a fost ocupată de armatele lui Napoleon, mănăstirea a fost închisă și a devenit o "casă de corecție" care a adăpostit mai multe sute de persoane. A fost transformată apoi într-un depozit de tutun, iar din anii '60 ai secolului al XX-lea a devenit sediu subsidiar al Arhivelor de stat din Veneția.
Biserica Sfânta Cruce (Giudecca) () [Corola-website/Science/333372_a_334701]
-
aplicată unei clădiri industriale. Clădirea surprinde prin proporțiile sale neobișnuite în comparație cu cele ale arhitecturii tradiționale venețiene prezente pe ambele părți ale Canalului Giudecca. Ideea originală de a înființa o moară în Laguna Venețiană i-a aparținut lui Giovanni Stucky pe la mijlocul secolului al XIX-lea după ce a studiat modul de funcționare al mai multor mori din țări străine. Pe baza acestor studii, antreprenorul a decis să folosească canalul venețian pentru a realiza un transport mai rapid pe apă de cereale destinate morii
Molino Stucky () [Corola-website/Science/333373_a_334702]
-
Giudecca. În plus, termenul "Giudecca" nu a fost utilizat pentru a desemna cartierele evreiești din orașele din nordul Italiei. După ce Giudecca a fost în trecut o zonă de palate mari cu grădini, insula a devenit o zonă industrială la începutul secolului al XX-lea cu șantiere navale și fabrici, precum și cu un studio de film. O mare parte a industriei a intrat în declin după cel de-al Doilea Război Mondial, iar insula este acum din nou privită ca o zonă
Giudecca () [Corola-website/Science/333367_a_334696]
-
cu o piscină cu apă sărată. Renovările moderne ale unor clădiri arhitectonice medievale din Giudecca au consolidat reputația insulei de loc de vacanță. În 2011, dezvoltatorii imobiliari venețieni au redeschis pentru închiriere pe termen lung încăperile unui proeminent conac din secolul al XVI-lea sub numele de "Vila F".
Giudecca () [Corola-website/Science/333367_a_334696]
-
Biserica Prezentarea la Templu a Sfintei Fecioare Maria (), cunoscută ca , este o biserică romano-catolică din orașul italian Veneția, situată în extremitatea estică a insulei Giudecca, nu departe de Il Redentore. Biserica datează din secolul al XVI-lea și este dedicată Intrării Maicii Domnului în Biserică (sărbătoarea este denumită Prezentarea la Templu a Sfintei Fecioare Maria în calendarul catolic). Ea face parte dintr-un vechi complex care adăpostea fecioarele tinere ("zitelle" în limba italiană) care
Le Zitelle () [Corola-website/Science/333371_a_334700]
-
epocă fetele care erau de vârsta măritișului (numite "zitelle"), dar prea sărace pentru a avea o zestre, sfârșeau de cele mai multe ori prin a se deda prostituției (care nu era împiedicată de nobilii și administrația locală a Republicii Venețiene). Surse din secolul al XVII-lea atribuie proiectul bisericii arhitectului Andrea Palladio, dar cercetările efectuate, inclusiv cele mai recente, nu au reușit să găsească documente sau desene care să confirme implicarea lui Palladio în realizarea proiectului. În fapt, majoritatea specialiștilor și-au exprimat
Le Zitelle () [Corola-website/Science/333371_a_334700]
-
sau Casa di Maria este un palat în Veneția, situat pe insula Giudecca din sestiere Dorsoduro. El este orientat către Canalul Giudecca, la mică apropiere de biserica Le Zitelle. este o clădire din secolul al XX-lea legată de multe nume ilustre. A fost concepută între anii 1912 și 1913 de către pictorul emilian Mario de Maria (1852, Bologna - 1924, Bologna), care a făcut-o noua sa locuință din Veneția. El a dorit să o
Casa dei Tre Oci () [Corola-website/Science/333374_a_334703]
-
persoane din lumea artei, precum arhitectul Renzo Piano. În 1970 Enrico Maria Salerno a filmat acolo unele secvențe din filmul "Anonimo veneziano". Astăzi, casa se află în proprietatea "Polymnia Venezia srl", o societate care organizează evenimente culturale legate de arta secolului al XX-lea; în interior se mai păstrează mobilierul original și multe materiale artistice și fotografice legate de viața lui De Maria și de evenimentele petrecute în această casă. Exemplu de arhitectură neogotică din prima decadă a secolului al XX
Casa dei Tre Oci () [Corola-website/Science/333374_a_334703]
-
de arta secolului al XX-lea; în interior se mai păstrează mobilierul original și multe materiale artistice și fotografice legate de viața lui De Maria și de evenimentele petrecute în această casă. Exemplu de arhitectură neogotică din prima decadă a secolului al XX-lea, Casa dei Tre Oci este rezultatul mai multor tendințe arhitectonice, de la cele tradiționale venețiene la cele avangardiste ale secolului al XX-lea. Clădirea are trei etaje, dar trebuie subliniată importanța primului etaj, cu trei enormi "oci" (termenul
Casa dei Tre Oci () [Corola-website/Science/333374_a_334703]
-
lui De Maria și de evenimentele petrecute în această casă. Exemplu de arhitectură neogotică din prima decadă a secolului al XX-lea, Casa dei Tre Oci este rezultatul mai multor tendințe arhitectonice, de la cele tradiționale venețiene la cele avangardiste ale secolului al XX-lea. Clădirea are trei etaje, dar trebuie subliniată importanța primului etaj, cu trei enormi "oci" (termenul venețian pentru "ochi"), ferestre mari sub formă ogivală cu vedere la Canalul Giudecca și la Bazinul San Marco. În centrul fațadei de la
Casa dei Tre Oci () [Corola-website/Science/333374_a_334703]
-
reducându-se mult interesul ansamblului. În toate edițiile următoare (începând din 1624), verso-ul hărților a fost lăsat alb, iar tabelele au fost tipărite separat. Cea de-a 49 ilustrație introduce 12 noi constelații australe menționate de navigatorii de la sfârșitul secolului al XVI-lea Pieter Dirkszoon Keyser și Frederick de Houtman între 1595 și 1597. Ele sunt, într-o oarecare măsură, oficializate de Johann Boyer în „Uranometria”. Întrucât catalogul făcut de Keyser și de Houtman nu se ridica la calitatea celui
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
un text în proză, atribuit unui oarecare "Hygin" ("Iginius"), însă paternitatea reală a acestei opere rămâne nesigură. În timpul Renașterii, epocă în care lucrarea a fost difuzată pe larg, era atribuită scriitorului și istoricului roman Gaius Iulius Hyginus, care trăise în secolul I î.Hr. Totuși, faptul că această lucrare listează constelațiile cerului nocturn exact în aceeași ordine ca și Ptolemeu în Almageste (publicat în secolul al II-lea) conduce la ideea că amintitul "Hygin", autor al acestui text, a trăit în / sau
Poeticon astronomicon () [Corola-website/Science/333377_a_334706]
-
a fost difuzată pe larg, era atribuită scriitorului și istoricului roman Gaius Iulius Hyginus, care trăise în secolul I î.Hr. Totuși, faptul că această lucrare listează constelațiile cerului nocturn exact în aceeași ordine ca și Ptolemeu în Almageste (publicat în secolul al II-lea) conduce la ideea că amintitul "Hygin", autor al acestui text, a trăit în / sau / după secolul al II-lea. Lucrarea, scrisă în latină, descrie 42 din cele 48 de constelații ale lui Ptolemeu, concentrându-se îndeosebi pe
Poeticon astronomicon () [Corola-website/Science/333377_a_334706]
-
î.Hr. Totuși, faptul că această lucrare listează constelațiile cerului nocturn exact în aceeași ordine ca și Ptolemeu în Almageste (publicat în secolul al II-lea) conduce la ideea că amintitul "Hygin", autor al acestui text, a trăit în / sau / după secolul al II-lea. Lucrarea, scrisă în latină, descrie 42 din cele 48 de constelații ale lui Ptolemeu, concentrându-se îndeosebi pe miturile asociate fiecăreia dintre ele, însoțite de discuții despre pozițiile relative și caracteristicile unor stele. Cele șapte corpuri ale
Poeticon astronomicon () [Corola-website/Science/333377_a_334706]
-
Bazilica Sfântul Gheorghe Mare, mai cunoscută ca Bazilica San Giorgio Maggiore (în ), este o bazilică minoră benedictină din secolul al XVI-lea situată pe insula San Giorgio Maggiore din Veneția. Edificiul a fost proiectat de arhitectul Andrea Palladio și construit între anii 1566 și 1610 în stil renascentist clasic. Marmura ei albă strălucește deasupra apei albastre a lagunei vizavi
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
numerotare, combinat cu complexitatea naturală a sistemului de străzi venețiene, determină existența aceluiași număr în diferite locuri aflate la mică distanță unul de celălalt. Termenul provine din latinescul "", care înseamnă « a șasea parte ». În limba italiană, termenul care există din secolul al XII-lea se scrie ' la singular (pronunțat ) și ' la plural (). Veneția este formată din șase sestiere, trei pe malul stâng al Canal Grande (', « de aici ») și trei pe malul drept (', « de acolo ») : În Veneția, numerotarea clădirilor ("", « numerotare civică », prescurtată
Sestiere (Veneția) () [Corola-website/Science/333400_a_334729]
-
pe sestiere. O adresă este astfel definită în întregime de număr și de sestiere: numele străzii este de prisos. « 1165 Dorsoduro » nu este deloc ambiguu, deoarece există un singur număr 1165 în întregul sestiere Dorsoduro. Introdusă de ocupanții austrieci în secolul al XIX-lea, această numerotare urmează o cale spirală care permite venețienilor să localizeze destul de intuitiv o adresă, dar în schimb pot deruta complet pe vizitatorul ocazional, deoarece două clădiri apropiate una de cealaltă pot să aibă numere complet diferite
Sestiere (Veneția) () [Corola-website/Science/333400_a_334729]
-
alta a Canal Grande. Divizia sexteria din Creta în timpul ocupației venețiene (în afară de teritoriul Candia, în gri). În Laguna Venețiană, insulele Burano și Pellestrina sunt de asemenea împărțite în sestiere. Cu toate acestea, Burano are doar cinci și Pellestrina patru. În secolul al XIII-lea, insula Creta a fost sub controlul direct al Republicii Venețiene, fiind o regiune administrativă specială numită Regatul Candia. Insula a fost inițial împărțită în șase "sexteria" ale căror nume corespund șase sestiere ale orașului Veneția: Termenul sestiere
Sestiere (Veneția) () [Corola-website/Science/333400_a_334729]