15,499 matches
-
nu ne explicau ca să înțelegem, iar alții ne amenințau cu pedepse exagerat de dure, cu care mă băgau în sperieți. Sala în care am făcut cursurile clasei I-a, era la etaj. Unul dintre profesorii noștri, în timpul unei lecții, a amenințat pe unul dintre colegi că-l aruncă pe fereastră. La această amenințare eu m-am speriat, crezând că chiar îl va arunca. Pentru foarte mici abateri de la disciplina impusă, „pedagogii” noștri ne băteau cu vergi, la palmă, de ne rămâneau
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
groaza. Locuiam în Suceava la un loc cu părinții Martei. Din octombrie 1948 până în iunie 1949, mergeam lunea la Mănăstirea Dragomirna, unde era amplasată Școala de Cântăreți, pe jos, predam până joi și mă întorceam la Suceava joia după amiază. AMENINȚAT CU DIVORȚUL. În acest interval de timp, relațiile dintre mine și Marta s-au tot răcit. Chiar și în duminica în care s-a născut Cristina eram „certați”. Târziu, mult prea târziu, am aflat că securitatea a făcut presiuni asupra
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sub care m-am furișat prin sat, printre cunoscuți, până acasă. Acasă, fețe triste, îngândurate, deznădăjduite. O scrisoare a Martei le comunicase că ea nu poate să mă ierte, că eu nu-mi iubesc copilul, că sunt neserios, că am amenințat că mă voi sinucide. Ce duh îi va fi inspirat Martei această scrisoare? Cu această scrisoare a vrut să facă bine sau rău ? Ca și cu telefoanele date la Volovăț că am înnebunit, că devin furios, că mă va duce
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să scriu ceea ce mi-a cerut ofițerul îmbrăcat în civil și mă preveneau că „tovarășul este foarte sever”. După se s-a înserat a venit ofițerul cel mai în vârstă însoțit de ofițerii cu care mă primiseră dimineața. M-a amenințat că voi putrezi în pușcărie pentru faptele pe care le- am făcut. I-am cerut să-mi spună care sunt aceste fapte atât de grave. Mi-a răspuns că acolo unde sunt n-am dreptul să pun întrebări, că numai
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Sâmbătă, 11 mai 1974 Gabriela, mon amour - am petrecut toată ziua la întâlnirea anuală a editorilor suedezi, și în bietele mele urechi mai vibrează încă apelurile patetice ale colegilor pentru a salva CARTEA (ce abstracție) de „dezastrul cultural” care o amenință. Cine? Forțele pieței, răspund ei. Nu vrem să facem politică, spun ei. Nu vrem să știm; nu trebuie, totuși, exagerată această analiză, spun ei. Aș fi vrut să le răspund, dar capul meu era vid, în altă parte. Aș fi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe mine chiar și la poștă. Simțeam că se apropia de mine ceva nedefinit - un nor întunecat, cu margini de lumină. Nu înțelegeam nimic din plasa de sentimente care se aruncaseră peste mine. Eram prizoniera unei stări de spirit care amenința să-mi distrugă echilibrul. Nu-l citisem încă pe Spinoza și nici pe Epictet sau pe ceilalți stoici greci. Poemul indian Gita mă ghida în adânc spre o iubire mai mare și căutarea perpetuă a unei stări de spirit luminoase
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
operele „profetului roșu” în toată Scandinavia. Apariția cărților lui Isaac Deutscher, biograful lui Troțki în Suedia (admirabil tradus de criticul prestigios Otto Mannheimer și alții), fusese un succes fulminant, adunând în jurul editurii elita scandinavă și pe visători. Erau cărți care amenințau liniștea imperiului roșu. Eu nu știam mai nimic despre Troțki, numai lucruri generale. Citind ce scrisese el despre cultură, de exemplu, când propunea transformarea bisericilor în săli de cinema, mă surprinsese, făcându-mă să-i râd în nas lui René
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
presiuni asupra ei și că ea raporta toate mișcările mele. Am fost nevoită să renunț la serviciile ei și am fost martorul metamorfozei acestei femei într-o ființă lipsită de scrupule. Mă suna noaptea, modificându-și vocea, insultându-mă și amenințându-mă că voi fi „sinucisă” ca tatăl meu... Uneori am impresia c-o văd chiar aici, în Suedia, cu toate că nu era singura femeie pusă să mă îngrozească și, treptat, să mă facă să-mi pierd echilibrul sufletesc. În trăsăturile unor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
italian, „în parte porc, în parte măgar”, înveselit de supărarea mea, a dus glumele și mai departe, făcând aluzie la „sexualitatea jidanilor”. Dar Nemesis Divina care exista deja în gândurile mele a apărut brusc chiar pe strada în care insolența amenința să mă deprime total. „Mortadella” își cumpărase o geantă de piele în care își ținea lucrurile de valoare, în plus și foile unui discurs pe care trebuia să-l țină la festivalul literar închinat lui Petrarca. S-a auzit vâjâitul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
visuri despre o altă lume, în care războiul să nu mai existe. Ce naivi erau oamenii din acel timp, azi nimeni nu mai crede în așa ceva - războiul face ravagii în clipa în care scriu aceste rânduri, și viitorul Europei e amenințat. Notez primele vise ale acestui an. Nu sunt vise diurne și nici reverii pe care le evoc stârnindu-le din ce în ce mai rar. Am visat că o mână frumoasă îmi dădea o Biblie, chiar biblia lui René (tradusă de Louis Segond, doctor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
bucurat mult. I-am tradus câteva poeme în superba revistă Lyrikvännen,‚cu un mic eseu despre Libertățile poetice. Până la mine, nimeni nu s-a gândit s-o traducă și s-o publice. 27 februarie. Am visat că un copil mă amenința cu un cuțit, nereușind să mă atingă. O amenințare din exterior? Dușmanii mei neștiuți? În J.-J. Rousseau (Les rêveries du promeneur solitaire) există sfatul de a nu lupta cu dușmanii, ci mai degrabă a-i folosi, după sfatul înțelept
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nebunia ca să rămână în Suedia până când a devenit cu adevărat nebună. O istorie care trebuie scrisă, dar mai întâi trăită, cu riscul luat chiar de personajul recreat. Dis-de-dimineață, un vis îngrozitor: aveam gura plină de sânge, și un băiat mă amenința cu cuțitul, lângă două cupe de cenușă. La dentist, urgent, însoțită de Andrei (Bart), unde mi s-a ars nervul dintr-un dinte! Mă simțeam drogată, șocată, exact ca în vis! Acasă mi-am revenit - pentru prima oară în viață
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Mihai, care e regizor și trăiește la Paris, apoi a încercat să-și taie beregata de două ori. Odată s-a rătăcit prin pădure și a stat într-un copac toată noaptea. Toate bălțile i se par a fi mări amenințând să inunde... Aceste „terori” le-am trăit și eu în copilărie, când eram lăsată singură în casă, închisă, observând lumea de afară numai printr-o fereastră mică. La plecare, i-am dăruit Anei Maria câteva din păsările mari ale lui
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Boni (Herlin) a venit foarte gânditor. L-am întrebat dacă s-a întâmplat ceva și mi-a povestit cu vocea lui detașată, aproape rece, că fratele lui a înnebunit. Acum este închis la casa de bolnavi de nervi, după ce a amenințat un șofer cu un cuțit, pentru că nu vroia să-i dea biletul pe care nu-l plătise. Numărul celor rătăciți cu mintea în moderna Suedie nu face decât să crească, precum și boala Alzheimer. Deși standardul de viață este foarte înalt
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
limbă care inspiră și farmecă mult. Copiii vecinilor de deasupra apartamentului meu (pe care i-am răsfățat când au fost mici) îmi fac viața amară acum, zbenguindu-se ca pe câmp, exact când eu mă concentrez pentru scris. Tavanul tremură, amenințând să cadă peste mine. Nimic de făcut. Decât să-mi iau tălpășița la Centrul de Presă, unde existăvorbărie în toate limbile posibile, dar cel puțin „tavanul” nu se zgâlțâie și nu țipă ca din gură de șarpe. L-am visat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și ele avansează... Puloverul tău îmi încălzește inima, și certitudinea de a fi iubit de tine îmi dă o mare liniște în suflet. Merçi, mon cœur, merçi că exiști și pentru că îmi dai curaj: am nevoie, căci frica mă urmărește, amenințându-mă. Mon Dieu, dacă ai ști cât te iubesc... dacă ai ști! Am fost la aeroport duminică, să le întâlnesc pe Kerstin și pe Sophie. Am vorbit mult cu Kerstin și am băut cu ea sticla de țuică rezervată de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
era mort; semăna cu un înger de ghips. Era exact ca la ceremonia funerară. M-am trezit țipând - am plâns o cascadă de lacrimi. Am vorbit cu tine la telefon. În sfârșit! Mă simt mai bine. Presiunea angoasei care mă amenință cu explodarea pieptului a dispărut acum ca prin minune. Dacă ai ști cât te iubesc. Dacă ai ști! Păcat că răspunsul la cererea ta e negativ, dar știu că Rațiunea va triumfa. Cum spunea cineva: „Inima are rațiunile ei pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ia câte ceva cu el. Noi, nimic. Ne-am dus la București să facem împrumut la Casa Corpului Didactic. Din păcate, sfătuit de nașul Costică Grozavu, primar legionar, se înscrisese la ei și nu avea cum să se mai retragă fiind amenințat cu execuția. Două zile am stat la București. Dormeam la căminul Asociației Învățătorilor. Urma ca a doua zi, pe întâi noiembrie, să ne mai încercăm norocul. Măcar dacă unul din doi ar fi primit împrumutul l-am fi împărțit frățește
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
puternică, noi înșine fiind actorii. Cu o decizie proprie doar oamenilor puternici, căpitanul i-a obligat pe bărbații de pe vapor să coboare pe șlep, minusul de greutate oferind mai mult timp pompelor și apropierii de port. A fost nevoit să amenințe cu pistolul.Cu toată încordarea clipelor acelora bravul comandant nu și-a putut ascunde un zâmbet de lacrimă atunci când băieții, Coca și Petrișor, l-au rugat să-i lase să coboare și ei pe șlep. Nu-i cazul încă, le-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
care, atunci când i s-a stricat congelatorul, a pus la mine niște carne pe care, din neatenție am consumat-o, crezând că-mi aparține. Când mi-a cerut-o, nu am avut de unde să i-o înapoiez și m-a amenințat că mă dă în judecată. Era un motiv cât se poate de serios și orice judecător flămând i-ar fi dat dreptate. 29 Lupta de zi cu zi cu aprovizionarea era istovitoare, stresantă, iar cei care vindeau deveniseră o pătură
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
primărie. 83 Aveam o relație bună și cu profesorii navetiști. Eram frați de suferință pe drumul din și spre comună. Primărița era puțin invidioasă pe succesul pe care îl aveam și pe popularitatea de care mă bucuram. Adeseori mă certa, amenințându-mă cu „raportarea” la județ, motivând că ajung târziu la serviciu, dar amâna mereu. Nu avea suflet rău. Pe deasupra era și o fire veselă, mereu pusă pe glume. Nu-mi spunea nimic despre activitatea ei, nu mă lua cu ea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de pe tarlale. Nenea Turuianu dădea dimineața de mâncare la oi, le mulgea și cu laptele făcea brânză. Ciobanii ale căror oi erau confiscate în curtea primăriei când mă îmbiau cu roți mari de caș uscat și cu miei, când mă amenințau cu bătaia sau cu judecătoria. După câteva astfel de acțiuni, nici un cioban nu mai îndrăznea să intre cu oile în tarlalele îmbietoare cu grâu verde și fraged sau în fânețele înflorite. Cei mai mulți dintre ciobani erau însă oameni harnici, care munceau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nimeni nu te iubește, să știi! Soțul matale mai are o femeie la care se duce noaptea. O, sărăcuța de mata, cum ai să mai fugi într-o zi de iarnă și ce frică o să ți mai fie. O să te amenințe trei bărbați, dar n-or să te omoare. Privea concentrată cele câteva cărți slinoase cu semne ciudate întinse în poala fustei largi. Când îmi vorbea, părea în transă. În timp ce îmi spunea toate acestea, îmi arăta o carte pe care era
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ca fiind bețivii comunei. Starea lor era de avansată ebrietate. Și-au stins țigările pe fața de masă de pe birou și, curățându-și noroiul de pe cizmele de cauciuc pe covorul aproape nou, au început să mă înjure și să mă amenințe cu moartea. Te-am prins, primărițo! Ai încurcat-o, javră comunistă! Acum ești pe mâna noastră și vie nu vei scăpa. Dacă ai armă scoate-o și pune-o pe masă, că altfel distrugem tot pe aici. Când ai venit
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cărțile. Frica a pus stăpânire pe mine. Nu știam ce va urma. Eram în mâinile celor trei bărbați beți și orbiți de furie. Primăria era pustie, iar telefonul era mort. Nu mai eram nimic, decât o biată femeie speriată și amenințată cu moartea de către niște infractori beți. Cred că cineva din mulțimea adunată la poarta primăriei a mers și a anunțat pe cei doi milițieni, care au apărut exact în clipa când cei trei se apropiaseră foarte mult de mine, iar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]