11,853 matches
-
lumina zilei. Am deschis ușa bibliotecii la câteva seri după aceea. A scârțâit groaznic. Era o ușă masivă. În fața mea se întindea un coridor lung. Aerul era îmbâcsit și în jur totul plin de praf, de parcă n-ar mai fi călcat nimeni pe-acolo de ani de zile. Dușumeaua din scânduri scârțâia la fiecare pas, iar tencuiala era îngălbenită de vreme. Erau uși de ambele părți ale coridorului. Mânerele erau prinse cu lanțuri peste care se așternuse un strat gros de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de la miros, zise Pitic încântat. Mi-am rezemat coatele de masă resemnat și m-am uitat la maldărul de cioburi din chiuvetă. Sticlele de whisky se făcuseră praf și pulbere. În timp ce le spărgea, Matahală a fredonat ceva care m-a călcat pur și simplu pe nervi. Nu era de fapt nici fredonat, nici fluierat. Semăna mai degrabă cu sunetul scos de periatul cu sârmă a unor dinți neregulați. Nu știu ce melodie a fost. De fapt nici nu se putea numi melodie. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ei gunoaie, în propriile ei ruine. Afirmația era valabilă pentru cum arăta apartamentul meu în momentul de față. Pe jos, o jale de neimaginat: îmbrăcăminte sfâșiată, televizorul și videoul făcute bucăți, ghivece de flori sparte, lampadarul rupt, casete și discuri călcate-n picioare, sosul de roșii dezghețat, cablul microfonului rupt, lenjeria de corp plină de noroi și de tot felul de pete de la lucrurile vărsate... Chiar nu mai puteam folosi nimic din tot ce zăcea acolo. Până și strugurii pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lucrurile vărsate... Chiar nu mai puteam folosi nimic din tot ce zăcea acolo. Până și strugurii pe care-i scosesem din frigider cu trei zile în urmă și-i pusesem pe o farfurie pe noptieră fuseseră aruncați pe jos și călcați în picioare, peste îmbrăcăminte. La Joseph Conrad și Thomas Hardy am întâlnit o seamă de scene cu apă murdară în vaze de flori... gladiole tăiate în memoria unui luptător pe câmpul de bătălie... așezate pe pieptul unui pulover bej de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de sânge și foarte alunecoasă. Nu pricepeam de ce era așa, dar nici n-aveam timp să mă gândesc la fleacuri. Mi-am atins rana de colțul stâncii și am avut senzația că iar mă tăia cineva cu cuțitul. Parcă mă călca intenționat în picioare... mă călca până-mi făcea praf trupul, mintea, propria-mi existență. Cu toate astea, reușeam să urc centimetru cu centimetru. Cureaua pantalonilor ajunsese la marginea lespezii, dar în același timp funia de nailon de care era legată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu pricepeam de ce era așa, dar nici n-aveam timp să mă gândesc la fleacuri. Mi-am atins rana de colțul stâncii și am avut senzația că iar mă tăia cineva cu cuțitul. Parcă mă călca intenționat în picioare... mă călca până-mi făcea praf trupul, mintea, propria-mi existență. Cu toate astea, reușeam să urc centimetru cu centimetru. Cureaua pantalonilor ajunsese la marginea lespezii, dar în același timp funia de nailon de care era legată cureaua mă trăgea în față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
când ai zis că ne paște ceva mult mai grav decât un cutremur. — Nu. Lipitorile sunt doar începutul. Chiar mă refeream la ceva extrem de grav. Hai, grăbește-te! Am pornit mai departe, legați unul de altul cu funia de nailon. Călcam în picioare lipitori după lipitori. Terenul devenise alunecos din pricina lor. Mă treceau fiori din cap până-n picioare. Atenție pe unde calci! Dacă aluneci în vreo groapă, s-a zis cu tine! Nici nu-ți poți imagina câte lipitori sunt într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la ceva extrem de grav. Hai, grăbește-te! Am pornit mai departe, legați unul de altul cu funia de nailon. Călcam în picioare lipitori după lipitori. Terenul devenise alunecos din pricina lor. Mă treceau fiori din cap până-n picioare. Atenție pe unde calci! Dacă aluneci în vreo groapă, s-a zis cu tine! Nici nu-ți poți imagina câte lipitori sunt într-una singură. M-a prins de cot, iar eu m-am agățat de poala canadienei pe care o purta. Înaintam cumplit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
umană, iar lipitorilor și peștilor le aduc drept ofrandă doar capetele celor pe care-i mănâncă ei. De când locul acesta este considerat sacru, n-a reușit nimeni să mai intre aici. Am sărit peste o mulțime de gropi și am călcat în picioare nenumărate lipitori. Era cât pe-aci să cădem de mai multe ori, dar ne sprijineam unul de altul și-am reușit să scăpăm cu bine de fiecare dată. Din fundul gropilor se înălța un șuierat oribil, lăsându-ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
neregulate și înguste, făcute probabil de Întunegri. Abia aveam loc să punem câte un picior. Ca să nu cădem, trebuia să ne agățăm cu amândouă mâinile. Avându-le ocupate, nu ne-am putut lumina drumul, așa că s-a întâmplat să mai călcăm în gol și să ne fie cumplit de greu să reluăm cățăratul. Cred că nici Întunegrilor, care vedeau în beznă, nu le era ușor, darămite nouă care ne târam pe zidul acela stâncos ca niște șopârle. După ce-am urcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
semene a cântec. Degeaba. Mai aveam din când în când impresia că merge, dar în următoarea clipă suna jalnic. Mă obseda gândul că bătrânii cu cazmalele lor erau de vină că nu puteam găsi nici o melodie. Zgomotul acela neîntrerupt mă călca pur și simplu pe nervi. Din pricina lui nu mă puteam concentra. Aveam senzația că-mi săpau groapa în creier. La fiecare lovitură de cazma, vidul din capul mereu sporea mai mult. Înainte de prânz a început să bată vântul mai tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ne-am descurcat foarte bine de-a lungul liniei de metrou. Spațiul era suficient de mare, nu erau semafoare, nu treceau mașini. N-am întâlnit cerșetori, și nici bețivi. Luminițele aliniate din subterană erau suficiente pentru a vedea pe unde călcam, iar sistemul de ventilație funcționa ireproșabil. Oricum, în comparație cu mirosul de mucegai dinainte, acum era mult mai bine. Nu aveam de ce ne plânge. Am lăsat să treacă un tren care se îndrepta spre Ginza și unul spre Shibuya. Ne-am apropiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
articole pentru surfing - ce căutau astea în Setagaya? -, tutungerie, patiserie, magazin de închiriat casete video, curățătorie. În vitrina curățătoriei era pus un anunț: „Reducere 10% în zilele ploioase“. N-am priceput de ce. În curățătorie am văzut un bărbat chel care călca o cămașă. Era foarte încruntat. De tavan atârnau câteva cabluri care arătau ca niște lujere și care erau legate la mașini de călcat sau de presat. Mi-a plăcut individul de la prima vedere. Probabil că era curățătoria lui și lucra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tabuuri, raportează orice fapt la o convenție, la un cod ezoteric. Omul știa, așadar, că pornit de acasă noaptea, când i se întâmplă nenorocirea nu trebuie să se uite înapoi, că diavolul „ se face umbră de copac și dacă îl calci, te prinde; că dacă întâlnești un om noaptea în pădure și îi arăți o lumânare în fața oglinzii, vine după tine”. La rândul lor, ascultătorii știu și ei că altfel nu poate fi. Discursul naratorului-martor adoptă nuanțe ritualice, fiind expresia unei
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
care le privesc cu o matură condescendență (De-a Moș Crăciun)” (Nicolae Manolescu). Prin opoziție cu acest univers miraculos, se prefigurează refuzul lumii în care poetul trăiește. Aceasta îi apare maculată și metafora ei este „zăpada ca un câine mort / călcată de mașini pe stradă” (Epitaf). Poemele din Visul și veghea (1972) ilustrează și o sensibilă primenire formală. Locul vechilor compuneri narative și declamative e luat de piese concentrate și elaborate (rondele, de exemplu), corectând, uneori bacovian, fostele elanuri juvenile. D.
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
pironite în pavaje / Pășeau X, Y: două ciudate personaje. / - Nu merg, șopti insul X / În dreptul unei firme de onix. / - Coboară, spuse Y. Știu eu ce știu” (Vis cu periplu); „Ține pasul. Nu mă sili să te caut. / Respiră în ritm. Calcă precaut. Nu privi înapoi. Ferește-te de amețeală. / Iată măgura finală / Cu iezerul ascuns. / Cum îți bate inima! Am ajuns. Dormi acum! Poate, pe-ncercate, / Vei înnoda visul de realitate. // Trezește-te. Privește. Afară / S-a făcut primăvară. / Prinde-te cu
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
Viteza aceasta care-și face cinic cu ochiul sub privirea impasibilă a morții de după umăr definește stilul Lydiei Salvayre, o scriitoare prea inteligentă pentru a fi banală și prea energică pentru a-și da seama din mers dacă toate victimele călcate de ea trebuia ucise. În cele din urmă se poate vorbi de tematizarea obstinată a violenței transpusă la nivel scriptural (scriitura este cheamată să reprezinte psihozele individuale ale personajelor). Poate fi și acesta o trăsătură a unei maniere femine de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Israel, C. pare să revină la o delicată ironie, prin care iluminează și transfigurează viața de zi cu zi a femeii. Deși pare a consemna gesturi și clipe banale (călcatul, spălatul ferestrei), poeta aspiră spre sensurile cosmice ale existenței. Femeia calcă, de exemplu, uniforma militară a fiului ei, dar trece pe nesimțite la un soi de descântec pentru înlăturarea primejdiilor. Se face simțită prezența spațiului ebraic: patina zidurilor Ierusalimului, trunchiurile arse din Galiul, caietul-jurnal început în România și terminat în Israel
CAROL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286119_a_287448]
-
în marșuri epuizante, brutalității și măcelului: „În marș, / timpanele noastre se zbăteau înăuntru - / voi ați stat cu muierile acasă, voi n-ați văzut măcelul / tulbure, superb, răscolitor, / voi n-ați văzut măcelul / cu șanțuri, cu degradări, cu biruințe / cum a călcat peste bucurii, peste granițe, peste ape / brutal, crâncen. [...] Armate anonime s-au strecurat în zdrențe prin noapte / cerurile se lăsau mai jos / fumul uzinelor inunda cartiere / pe străzi au răsunat automate / și-au zăcut lângă prispă muieri și copii; / oftică
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
fost redactor), „Bucovina literară” (fiind și în comitetul de redacție), „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. Livresc și prețios, cerebral până la ariditate, cu înclinație spre teoretizări, C. cultivă în cogitațiile sale „răzgândirea”. Cu alte cuvinte, gândind cu mintea lui, caută să nu calce pe urmele unor „sentințe consacrate”. Eseistica, de suflu scurt, comprimată adesea până la dimensiunile unui aforism, nu manifestă inhibiții față de ideile unor cugetători iluștri. Cu o obstinată ambiție a disocierii, luând în discuție noțiuni cum ar fi adevărul, libertatea, fericirea, absurdul
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
Semaforul, Chișinău, 1975; Drumuri, Chișinău, 1979; Pasăre călătoare, Chișinău, 1980; Oameni de omenie, Chișinău, 1981; Izvoare, Chișinău, 1983; Îndrăzneala, Chișinău, 1983; Sârjoaca, Chișinău, 1984; În preajma iubirii, Chișinău, 1988; Rădăcini de acasă, Chișinău, 1988; Troiene, Chișinău, 1989; Cu legea pre lege călcând, Chișinău, 1991; Păsările călătoare, Chișinău, 1991. Traduceri: R. Zagovici, Îndărătnicia strofelor, Chișinău, 1975; M. Lukonin, Drum, Chișinău, 1976; P. Antokolski, A patra dimensiune, Chișinău, 1977; Oljas Suleimenov, Amiezi topite, Chișinău, 1977 (în colaborare cu I. Gheorghiță); Andrei Voznesenski, Versuri, Chișinău
CIBOTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286222_a_287551]
-
anumite informații care vor fi aranjate după o anumită logică. În momentul în care acestea vor fi așezate pe podea, cel care învață va trebui să pășească pe ele în ordinea indicată de săgeți și să explice informațiile pe care calcă. Figura 8. Harta kinestezică O astfel de verbalizare sprijină învățarea de natură kinestezică. Desigur că există și alte modalități de vizualizare a relațiilor între conținuturile de învățare. Harta de tip „pânză de păianjen” (spider map) pornește de la ideea situării în
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ci e numai un pretext care îi prilejuiește omului confruntarea cu sine însuși. Mai explicit este Sfântul Vasile în rândurile care urmează: "Fiarele sunt o dovadă de credință! Ai încredere în Domnul? "Pește aspidă și vasilisc vei păși și vei călca peste leu și peste balauri". Prin credință vei avea puterea să calci peste șerpi și scorpioni. Nu știi, oare, de Pavel? Pe când Pavel aduna găteje, s-a prins o viperă de mâna lui și nu l-a vătămat cu nimic
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
însuși. Mai explicit este Sfântul Vasile în rândurile care urmează: "Fiarele sunt o dovadă de credință! Ai încredere în Domnul? "Pește aspidă și vasilisc vei păși și vei călca peste leu și peste balauri". Prin credință vei avea puterea să calci peste șerpi și scorpioni. Nu știi, oare, de Pavel? Pe când Pavel aduna găteje, s-a prins o viperă de mâna lui și nu l-a vătămat cu nimic, pentru că sfântul a fost găsit plin de credință. Dar dacă ești necredincios
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
negru, foarte zdravăn. Luați seama că nu se slujesc de corn ca să atace, ci numai de limbă și de genunchi. Fiindcă au pe limbă un fel de țepi foarte lungi și ascuțiți: când vor să atace, doboară prada și o calcă cu genunchii vătămând-o apoi cu limba. Au capul asemeni cu cel al mistrețului și îl țin întruna aplecat în pământ; le place mult să se scalde în mocirlă și glod. E un animal hidos la înfățișare; nu e deloc
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]