11,545 matches
-
049 lei pentru producția filmului "Cernozaurii" și un alt sprijin financiar în aceeași sumă pentru producția filmului " Se caută o mamă".<ref name="H 99/2011">Hotărârea nr. 99/05.05.2011 a Consiliului de Administrație al Centrului Național al Cinematografiei.</ref> În unele publicații s-a vehiculat zvonul că filmul "Eva" ar fi fost invitat să candideze la Premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră, iar, în ședința sa din 1 aprilie 2010, Consiliul de Administrație al CNC a
Eva (film din 2010) () [Corola-website/Science/327425_a_328754]
-
a fost vizionat de 2.381.241 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. La momentul lansării, criticii cinematografici au criticat foarte aspru filmul, considerându-l un eșec al regizorului, precum și semnul unei profunde crize în creația regizorului scenarist, "„cineastul cu cea mai bogată filmografie nereușind, nici după zece încercări, să ne ofere un
Sfînta Tereza și diavolii () [Corola-website/Science/327455_a_328784]
-
T. Stănescu). În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman scria că filmul "Sfînta Tereza și diavolii" are o valoare „discutabilă”. Într-o lucrare ulterioară, același critic îl considera un episod „tragico-grotesc de război”. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, remarca faptul că "Sfînta Tereza și diavolii" prezintă România în cel de-al doilea război mondial fără a mai pomeni de sovietici. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul
Sfînta Tereza și diavolii () [Corola-website/Science/327455_a_328784]
-
de spital, el îi spune lui Fane că a căzut și că nu a intenționat să se sinucidă. Scenariul literar a fost scris de tânărul scriitor Constantin Stoiciu (n. 1939), pornind de la o proză scurtă. El a debutat astfel în cinematografie. Studioul Cinematografic București a încredințat realizarea acestui film lui Andrei Blaier, care s-a impus în prima etapă a creației sale ca un „pasionat cineast al actualității” de factură neorealistă. Regizorul a realizat o adaptare cinematografică a scenariului literar, decupajul
Diminețile unui băiat cuminte () [Corola-website/Science/327466_a_328795]
-
Regizor secund a fost Dimitrios Sukas, iar filmările combinate au fost realizate de Mircea Sterescu. Șef de producție a fost Sigismund Klein, iar administrator producție Marin Vochin. Muzica a fost compusă de Radu Șerban și interpretată de Orchestra Simfonică a Cinematografiei dirijată de Paul Popescu. Filmul a fost realizat pe peliculă alb-negru și are o lungime de 2700 de metri utili. Copia standard a fost finalizată la 26 noiembrie 1966. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 3.819.000 lei
Diminețile unui băiat cuminte () [Corola-website/Science/327466_a_328795]
-
a fost vizionat de 1.499.502 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Premiera filmului a avut loc la 17 ianuarie 1967. Critica cinematografică și publicul tânăr au primit bine filmul, mediile și personajele fiind apreciate ca realiste spre deosebire de filmele cu tineri pe șantier care erau pline de stereotipuri. La premieră s-a
Diminețile unui băiat cuminte () [Corola-website/Science/327466_a_328795]
-
unii dintre ei catalogându-l drept un film propagandistic deoarece plasează în centrul său șantierul, unde doar muncitorii sunt justificați existențial. În studiul său intitulat „Filmul surd în România mută” (Ed. Polirom, Iași, 2011), jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Diminețile unui băiat cuminte" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste. Deși apreciază o toleranță mimată (apariția pentru prima dată într-un film din epoca comunistă a două tinere în
Diminețile unui băiat cuminte () [Corola-website/Science/327466_a_328795]
-
Timp de câțiva ani nu i s-a mai permis apoi să realizeze filme. El a lucrat ca regizor de teatru, realizând spectacole precum "Dziś do Ciebie przyjść nie mogę", constând din melodii cântate de partizani. După ce a revenit în cinematografie, a regizat filmul "Gniewko, syn rybaka", iar în 1970 a realizat un film despre revolta oțelarilor din Varșovia "Prawdzie w oczy". În 1973 a regizat filmul "Hubal" despre partizanii polonezi de la începutul celui de-al doilea război mondial, pentru care
Bohdan Poręba () [Corola-website/Science/327503_a_328832]
-
și distincții. Din 1975 până în 1998 a fost director artistic al studioului de film "Profil" (și-a încetat în fapt operațiunile după 1990). În perioada 1986-1989 a condus Teatrul Dramatic din Gdynia. În anii 1987-1989 a fost membru al Comitetului Cinematografiei Poloneze . În anii '90 a condus pentru o scurtă perioadă o activitate economică, apoi s-a retras. În 2005, el a regizat drama ""Zmartwychwstanie"" despre Lusia Ogińska (poetă, soția lui Ryszard Filipski), care a fost difuzată pe TV Trwam, dar
Bohdan Poręba () [Corola-website/Science/327503_a_328832]
-
a fost vizionat de 1.345.131 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman constată că Mircea Veroiu își confirmă în "Să mori rănit din dragoste de viață" preocupările sale stilistice dominante, secvențele în care creează o atmosferă de epocă
Să mori rănit din dragoste de viață () [Corola-website/Science/327485_a_328814]
-
modelul unui polițist tenace și odios, în timp ce chipul personajului interpretat de Mariana Buruiană exprimă o mare puritate. Criticul consideră goana pe biciclete a celor doi tineri, după aruncarea în aer a fabricii de armament, ca unul dintre „marile momente” ale cinematografiei românești, comparabil prin exuberanță cu „Butch Cassidy și Sundance Kid”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„De la prima întâlnire, studentul cu ochelari rotunzi care aduce a Malec și aventurierul însingurat ca
Să mori rănit din dragoste de viață () [Corola-website/Science/327485_a_328814]
-
vagon cu manechine și reproducerea unui întreg spectacol de cinema din epocă, cu actualități filmate la funerariile lui I.G. Duca, finalul din Dishonoured (v. Dicționar universal de filme) și fragmente de „completare cu revistă”.”" Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Să mori rănit din dragoste de viață" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste , în care regizorul nu se atinge de conținut, dar „frământă din greu forma”, realizând un hibrid
Să mori rănit din dragoste de viață () [Corola-website/Science/327485_a_328814]
-
(n. 28 august 1926, Tecuci - d. 2004, București) a fost un arhitect și scenograf de teatru și film. A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "Străinul" (1964), "Răscoala" (1965), "Serbările galante" (1965), "Răpirea fecioarelor" (1968), "Răzbunarea haiducilor" (1968), "Baltagul" (1969), "Castelul condamnaților" (1970), " Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" (1972), "Ultimul cartuș" (1973), "Un comisar acuză" (1974), "Toate pînzele sus" (serial
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
mercenarilor" (1981), "Horea" (1984) și "Figuranții" (1987). S-a născut la 28 august 1926, în orașul Tecuci . A absolvit Institutul de Arhitectură din București în 1955, obținând diploma de arhitect. a lucrat ca scenograf de teatru și film, debutând în cinematografie cu decorurile filmului "Secretul cifrului" (1959) regizat de Lucian Bratu, ca asistent al lui Ștefan Marițan. Colaborează cu mari regizori ai epocii: cu Ion Popescu-Gopo în "Pași spre lună" (1963) și "Comedie fantastică" (1975), cu Dinu Cocea în "Răpirea fecioarelor
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
UNATC, îi făcea următoarea caracterizare: "„Marcel Bogos avea mult din talentul și inventivitatea spontană a lui Liviu Popa și foarte mult din rigoarea draconică a lui Giulio Tincu. A fost de aceea și scenograful cel mai des solicitat [...] Într-o cinematografie dominată de egolatrie, a fost unul dintre foarte puținii artiști care s-au simțit moralmente datori să creeze o școală. Marcel Bogos a creat o școală de scenografie. Mulți dintre cei care au reușit să se impună în această profesie
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
a fost vizionat de 2.182.433 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. În analiza sa pentru revista „Cinema”, Rodica Lipatti a afirmat că regizorul Francisc Munteanu "„a făcut dovada unei mari ușurințe, a unei firești dezinvolturi - dacă se poate spune așa - în „mânuirea” cinematografului, atrăgându-și stima confraților, susținerea criticii și simpatia
Melodii, melodii () [Corola-website/Science/326935_a_328264]
-
Filmul a fost vizionat de 856.348 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Călin Stănculescu scria în România liberă din 9 iunie 1994: "„Realizat după un scenariu semnat de Horia Lovinescu, filmul a indispus destul de mult cenzura epocii, care a pretins modificări substanțiale filmului realizat de Mircea Săucan. Autor profund original, Mircea Săucan
100 de lei () [Corola-website/Science/326989_a_328318]
-
scria în România liberă din 9 iunie 1994: "„Realizat după un scenariu semnat de Horia Lovinescu, filmul a indispus destul de mult cenzura epocii, care a pretins modificări substanțiale filmului realizat de Mircea Săucan. Autor profund original, Mircea Săucan aducea în cinematografia română din anii '70 nu doar ambițiile experimentalismului, ci și întrebările mult mai profunde datorate exprimării universului interior al unor personaje frustrate de nobila „generozitate” a societății în care trăiau. De urmărit în acest film jocul extrem de modern al unui
100 de lei () [Corola-website/Science/326989_a_328318]
-
de la Dunăre”) era puțin cunoscută în acele vremuri. Realizate în perioada afirmării naționalismului comunist, cele două filme dedicate lui Ștefan cel Mare s-au conformat ideologiei politice din epocă în scopul de a induce subtil ideea de dragoste de țară, cinematografia contribuind la reîmprospătarea simbolurilor naționale, a eroului național care a învins indiferent de perioada în care a apărut. Moldovenii sunt prezentați ca având ca principale trăsături cinstea, vitejia și independența, ei neducând lupte de cucerire și trăind întotdeauna în pace
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
de pe Muntele Rarău la bătălie pot părea fanteziste, dar este greu de înțeles victoria oștii lui Ștefan împotriva turcilor fără ajutorul oamenilor simpli stimulați de credința strămoșească. Cu toate aceste aspecte expuse mai sus, jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, nu include filmul "Ștefan cel Mare - Vaslui 1475" între filmele cu conținut politic și propagandistic ale epocii comuniste prezentate în lucrarea sa "„Filmul surd în România mută”" (Iași, 2011). Ca urmare a faptului că în
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
de zile, desfășurându-se cu întreruperi până la 10 august 1974. Bătălia de la Podu Înalt a fost filmată la 30 martie 1974 în zona Vasluiului, fiind folosiți 30.000 de persoane ca figuranți, „cea mai importantă scenă de masă realizată în cinematografia românească” (revista „Cinema”, nr. 4/1974). Restul filmărilor au fost realizate la Rupea, Brăila, Cetatea Neamțului, Castelul Peleș, Suceava, Dragomirna, Arbore, Sighișoara, Bran, Făgetu, București, Căldărușani, Prejmer, Făgăraș, Brașov, Cluj și Sibiu. La montaj au fost adăugate și două secvențe
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
public la cinematografele din România, fiind vizionat de 7.372.215 de spectatori, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. El a fost relansat la 2 martie 2001, fiind vizionat de încă 11.021 spectatori. "Frații Jderi" se află astfel pe locul 10 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
public, fiind vizionat de 4.816.097 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Analizând evoluția filmului românesc în perioada 1950-1975 în studiul „Un sfert de veac de film românesc” (1975), criticul Ecaterina Oproiu considera că filmele cu haiduci au urmat modelul filmelor de capă și spadă, cărora le-au adăugat elemente specific naționale
Zestrea domniței Ralu () [Corola-website/Science/326441_a_327770]
-
public, fiind vizionat de 3.667.742 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Analizând evoluția filmului românesc în perioada 1950-1975 în studiul „Un sfert de veac de film românesc” (1975), criticul Ecaterina Oproiu considera că filmele cu haiduci au urmat modelul filmelor de capă și spadă, cărora le-au adăugat elemente specific naționale
Săptămîna nebunilor (film) () [Corola-website/Science/326442_a_327771]
-
mulți consilieri: Nicolae Stoicescu (istoric), Angelus Pellegrini (lupte), Ion Apahideanu (hipic), ing. Constantin Xenakis (tehnic). Regizor secund a fost Nicolae Corjos, iar operator filmări combinate ing. Alexandru Popescu, fratele regizorului Ion Popescu-Gopo. Muzica a fost interpretată de Orchestra Simfonică a Cinematografiei dirijată de Silviu Panțîru. Înregistrarea muzicii a fost efectuată de ing. Valentin Bude. Corabia pe care s-au făcut filmările a fost proiectată, construită și condusă de căpitanul de cursă lungă Marin Deboveanu (n. 1933). Acesta a fost comandant pe
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]