14,928 matches
-
jos cu un rând avem trei ă-uri: „...germană că paralisià generală...” între care iarăși se pune un a accentuat grav. Căciula pe ă este foarte clar conturată, ca un cerc larg, aproape închis, de la stânga la dreapta. Acest imperfect: „doctrina eronată ce profesa” presupune „profesa cândva”, ne arată o detașare în timp, afirmația este făcută după o etapă, după ce se consumă experiența numită. Sunt interpretările Corneliei din Moldova sau ale celui care a scris textul de față oricum, târziu după
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
despre adevărul și dreptatea cauzei noastre, îndemn pe cititor să cerceteze cărțile fundamentale legionare: 1. Corneliu Z. Codreanu Pentru legionari Cărticica șefului de cuib Circulare 2. Ion Moța: Cranii de lemn 3. Vasile Marin: Crez de generație 4. Horia Sima Doctrina Mișcării Legionare Istoria Mișcării Legionare Sfârșitul unei domnii sângeroase Era libertății vol. I II Prizonieri ai Puterilor Axei Guvernul Național Român de la Viena 5. Traian Brăileanu Teoria comunității omenești Sociologia și arta guvernării 6. Traian Herseni Mișcarea Legionară și țărănimea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
rezultă în mare parte din confuzia în care se află noțiunea de "liberalism". Multă vreme, Raymond Aron a fost, alături de Bertrand de Jouvenel, principalul reprezentant al liberalismului francez. În același timp, trebuie să constatăm că liberalismul ca atare, liberalismul ca doctrină și chiar ca program, nu furniza decât rareori tema reflecțiilor sale. El informa dispozițiile sale, îi dădea elemente de orientare, dar nu putem caracteriza demersul lui Aron prin intenția de a aplica o doctrină liberală. Ar fi mai drept să
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
că liberalismul ca atare, liberalismul ca doctrină și chiar ca program, nu furniza decât rareori tema reflecțiilor sale. El informa dispozițiile sale, îi dădea elemente de orientare, dar nu putem caracteriza demersul lui Aron prin intenția de a aplica o doctrină liberală. Ar fi mai drept să spunem că el se străduia să studieze politica ca atare, după diversitatea formelor și regimurilor sale, fiind subînțeles că în ochii săi experiența secolelor moderne avea tendința să stabilească că o politică liberală prezenta
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
ar fi regimul politic, fie el despotic sau reprezentativ, proprietatea individuală asupra mijloacelor de producție implică o dictatură a burgheziei. Această idee, o găsiți aproape peste tot. Ea a fost din nou subiectul discuției atunci când Partidul Comunist Francez a refuzat doctrina dictaturii proletariatului. De fapt, găsim această idee într-un număr mare de texte ale lui Lenin, în câteva texte destul de rare ale lui Marx și într-un mare număr de texte ale lui Althusser, de exemplu, astăzi. Putem să rezumăm
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
aceste puteri sunt în măsură să le dea celor ce sunt guvernați. O consecință a acestora este că astăzi liberalismul tinde să se definească, în mod regretabil poate, esențialmente prin opoziția sa față de totalitarism. În trecut liberalismul era fondat pe doctrine filozofice. Astăzi înclin să cred că liberalismul (pentru că mi se atribuie această doctrină) se justifică esențialmente într-o manieră negativă, sau defensivă, eventual agresivă, ca alternativă la totalitarism, o alternativă validată prin experiența istorică. De fapt, în regimurile totalitare din
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
consecință a acestora este că astăzi liberalismul tinde să se definească, în mod regretabil poate, esențialmente prin opoziția sa față de totalitarism. În trecut liberalismul era fondat pe doctrine filozofice. Astăzi înclin să cred că liberalismul (pentru că mi se atribuie această doctrină) se justifică esențialmente într-o manieră negativă, sau defensivă, eventual agresivă, ca alternativă la totalitarism, o alternativă validată prin experiența istorică. De fapt, în regimurile totalitare din secolul al XX-lea, liberalismul își regăsește toți dușmanii pe care i-a
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
popor, apărarea intereselor sale, lucrarea cinstită spre a-l ridica la nivelul unui factor social și cultural conștient și neatârnat”. Definiția este completată cu observația că poporanismul „e mai mult un sentiment general, o atmosferă [...] intelectuală și emoțională decât o doctrină și un ideal bine hotărât”. În altă parte formulează și postulatul caracterului național al oricărei literaturi poporaniste. Clarificări sunt aduse apoi în alte articole - „Omul perfect”, Motivele artei, „Poporul” în artă și literatură, „Arta pentru popor”. Ultimul, cuprinzând un amplu
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
Miercurea Ciuc, 1978; Ornea, Tradiționalism, 45-48, 103-104; Ion Neață, „Luceafărul” (1902-1914), Timișoara, 1984, 14-56, 170-176; Z. Ornea, Tăslăuanu vizionarul, RL, 1996, 46; Ilie Șandru, Pe urmele lui Octavian C. Tăslăuanu, Târgu Mureș, 1997; Dicț. scriit. rom., IV, 515-516; Ion Itu, Rădăcinile doctrinei literare în Ardeal, Brașov, 2002, 103-328. C. H., N. M.
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
miturilor și a legendelor creștine. După opinia și formula foarte personală a criticului, Blaga, pe care îl apropie de Rilke, e un tip nou de creator în literatura română, „nu un filosof și un poet, ci un lirosof, cu o doctrină a lirei, care îi constituie deplina lui identitate”. Deși cochetase cândva cu ermetismul, S. a scris numai întâmplător și cam în fugă despre poezia lui Ion Barbu, privit mai ales ca model pentru o anume îndrumare a liricii tinerilor. Mai
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
și al cărui determinism a fost continuat de N. Iorga și G. Ibrăileanu. Prim descendent maiorescian, Mihail Dragomirescu ar fi moștenit de la maestru „scrupulul critic de a desprinde opera scriitorului de orice servitute istorică și etică” și a elaborat prima doctrină estetică la noi (Știința literaturii). A doua vârstă maioresciană a stilului critic românesc o reprezintă E. Lovinescu. Pentru epoca 1920-1940 mentorul „Sburătorului” îi apare lui S. ca principalul factor de progres al literaturii române prin „orientarea către formele literare noi
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
București, 1922; Léon Gambetta, București, 1924; Ochiul de nichel, București, 1927; Clémenceau (1841-1929). Omul, opera, București, 1929; Fundătura cimitirului no. 13, cu desene de Ion Anestin, București, 1932; Domnul Negoiță sau Individul împotriva statului, București, 1932; Băiatul popii, București, 1933; Doctrina bâtei: naționalism, reacționarism, antisemitism, București, 1936; Oameni de ieri..., București, 1938; Prințul, București, 1944; ed. îngr. Constantin Darie și Paul Ion Teodorescu, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1998; Scandal, București, 1945; ed. îngr. și pref. Constantin Darie și Paul Ion Teodorescu
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
conflagrației mondiale va fi redactor la ziarul „Ardealul”, patronat de Iuliu Maniu, precum și corespondent de presă și redactor la „Universul” (1943-1945). Devenit în 1945 secretar general al Organizației Tineretului Țărănist din Transilvania, va conferenția în anii următori pe teme de doctrină politică, combătând, de pildă, noțiunea de „clasă țărănească” și felul în care era manipulată de noua guvernare. La alegerile din 1946 candidează pe listele partidului. Condamnat la temniță grea și confiscarea averii, va rămâne în închisoare din 1949 până în 1955
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
limbii române literare, stilistica limbii franceze, literatura franceză. Imediat după evenimentele din decembrie 1989 intră în prim-planul vieții politice: se va afla, alături de Corneliu Coposu, la reînființarea Partidului Național Țărănesc, în calitate de vicepreședinte; va coordona Departamentul de studii, programe și doctrină al partidului, fiind inițiatorul și realizatorul unei serii de volume dedicate câtorva personalități marcante. Ales deputat de Bihor în 1990, 1992 și 1996, din 1992 devine președinte al Comisiei pentru cultură a Camerei Deputaților, iar în 1996 vicepreședinte al Uniunii
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
președinte onorific al Centrului de Cercetare al UNAC. Este doctor honoris causa al universităților din Arad, Târgu Mureș, Constanța. În Principii generale de estetică (1978) T. conturează o cuprinzătoare și accesibilă estetică teatrală, cu noțiuni introductive și de istorie a doctrinelor estetice, categorii, creație artistică, receptare, prolegomene la estetica spectacolului. Conform liniei ideologice oficiale, autorul se ocupă de raportul dintre național și universal în artă, conținut și formă, stil și curent, teoria genurilor, educație estetică, teatrologie etc., dar mai cu seamă
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
religioasă și filosofică se manifesta într o manieră foarte diversă. Alături de credincioșii și misticii care respectau tradiția brahmanică, existau nenumărate grupuri de śramana (păli: samana), asceți rătăcitori (parivrăjaka), precum yoghinii, magicienii și dialecticienii și chiar materialiști și nihiliști, precursori ai doctrinelor filosofice Cărvăka și Lokăyata. Anumite tipuri de asceți rătăcitori își trăgeau rădăcinile din timpurile vedice și postvedice. În legătură cu majoritatea dintre ei se cunosc foarte puține lucruri. Se poate presupune că śramanas părăsiseră lumea dezgustați atât de zădărnicia vieții umane, cât
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și misterioasa lui cauză, karma. Ei foloseau mijloace multiple și variate, de la asceza extremă, extazul yoghin sau analiza empirică a materiei, până la metafizica cea mai obscură, practicile orgiastice, nihilismul extravagant sau materialismul vulgar. Textele buddhiste și jainiste indică uneori numai doctrinele anumitor autori religioși, fără a le menționa și numele. Astfel, se spune că unii speculează asupra ciclurilor trecute ale vremii, afirmând eternitatea Sinelui (ătman, păli: atta) și a lumii și dobândind printr-o disciplină psihică puteri miraculoase, cum ar fi
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
ciclurilor viitoare, căutând să înțeleagă devenirea sinelui după disoluția trupului. Acest sine poate fi conștient sau inconștient, poate avea o formă sau nu, poate fi finit sau infinit, poate încerca sentimente nefericite, poate fi incognoscibil. 3. Contemporanii lui Buddha În afara doctrinelor anonime mai sus menționate, izvoarele ne-au păstrat numele câtorva mișcări religioase apărute în India de nord-est, acolo unde influența indoariană a fost puternic resimțită de indigenii nearieni. Astfel sunt adepții Ăjīvika, al căror conducător a fost Maskarin Gosăla (păli
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
fi predicat și el lipsa de valoare a faptei. Opinia lui nihilistă l-a condus în cele din urmă la negarea naturii sociale a omului și la respingerea tuturor conceptelor morale. Kakuda Kătyăyana admite cele patru elemente materiale prezente în doctrina materialistă a lui Ajita Keśakambala - pământul, apa, focul și vântul -, dar le adaugă trei elemente spirituale, și anume suferința, plăcerea și sufletul, profesând o doctrină a nemuririi și a naturii imuabile a sufletului. Sañjaya Velatthaputta este cunoscut în egală măsură
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și la respingerea tuturor conceptelor morale. Kakuda Kătyăyana admite cele patru elemente materiale prezente în doctrina materialistă a lui Ajita Keśakambala - pământul, apa, focul și vântul -, dar le adaugă trei elemente spirituale, și anume suferința, plăcerea și sufletul, profesând o doctrină a nemuririi și a naturii imuabile a sufletului. Sañjaya Velatthaputta este cunoscut în egală măsură pentru nihilismul cât și pentru scepticismul său. El contesta doctrina nemuririi lui Ătman, a Sinelui, așa cum era aceasta expusă în Upanișade. De asemenea, evita să
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
vântul -, dar le adaugă trei elemente spirituale, și anume suferința, plăcerea și sufletul, profesând o doctrină a nemuririi și a naturii imuabile a sufletului. Sañjaya Velatthaputta este cunoscut în egală măsură pentru nihilismul cât și pentru scepticismul său. El contesta doctrina nemuririi lui Ătman, a Sinelui, așa cum era aceasta expusă în Upanișade. De asemenea, evita să se lase antrenat în dispute metafizice și atunci când era provocat încerca să-și reducă partenerii la tăcere prin intermediul raționamentului tetralemic. Cel mai cunoscut dintre cei
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și astăzi. Putem remarca anumite similitudini între viețile și învățăturile celor doi maeștri. Amândoi aparțin castei kșatriya, amândoi s-au căsătorit și apoi și-au abandonat familiile și au îmbrățișat viața ascetică. Ambii au părăsit autoritatea Vedelor, și-au propovăduit doctrina în limba poporului și au admis discipoli din toate castele și de ambele sexe. Amândoi au fost „eretici” prin excelență, căci au negat existența unui Zeu suprem și au denunțat inutilitatea și caracterul crud al sacrificiilor. Între doctrina lui Mahăvīra
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
au propovăduit doctrina în limba poporului și au admis discipoli din toate castele și de ambele sexe. Amândoi au fost „eretici” prin excelență, căci au negat existența unui Zeu suprem și au denunțat inutilitatea și caracterul crud al sacrificiilor. Între doctrina lui Mahăvīra și cea a lui Buddha există însă și semnificative deosebiri. Astfel, extremismul și exagerarea mijloacelor austere, ascetismul radical, a făcut ca secta jainistă să nu depășească hotarele Indiei, în timp ce buddhismul prin caracterul său tolerant și mai moderat, s-
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
deosebiri. Astfel, extremismul și exagerarea mijloacelor austere, ascetismul radical, a făcut ca secta jainistă să nu depășească hotarele Indiei, în timp ce buddhismul prin caracterul său tolerant și mai moderat, s-a răspândit în peste jumătate din continentul asiatic. Apoi, Mahăvīra susținea doctrina karmavăda, despre eficacitatea actului, în timp ce Buddha nega valoarea faptei, idealul constând în îndepărtarea oricărei karme, atât rele cât și bune. Spre deosebire de buddhism, jainismul n-a început printr-o acțiune de propovăduire a lui Mahăvīra. Acesta nu era decât ultimul dintr-
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Nirgrantha (descătușații), cunoscută mai târziu ca secta jainistă sau adepții lui Jaina („Cuceritorul”). Este cunoscut mai ales sub numele de Mahăvīra, „Marele erou” sau „Marele bărbat”. Timp de 30 de ani, el continuă să ducă o viață rătăcitoare, propovăduindu-și doctrina în regatele Magadha, Anga și Videha, din Câmpia Gangelui. A murit la vârsta de 72 de ani la Păvă, lângă actualul Patna, lăsând un număr de 14000 de călugări și 36000 de călugărițe. Canonul jaina a fost redactat între secolele
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]