12,731 matches
-
responsabil al seriei de Științe Medicale a revistei „Studii și cercetări științifice”, editată de filiala Timișoara a Academiei Române. În perioada 1964-1973 a fost redactor-șef adjunct al revistei „Revue Roumaine d’Embryologie et Cytologie”, seria de „Morphologie et d’Embryologie”, editată de Academia Română Printre discipolii săi se numără biochimistul Zeno Gârban. Menkes a publicat peste 120 lucrări științifice, dar numeroase cercetări ale sale au rămas nepublicate. "Morphologie et Embryologie (Bucur). 1984 Oct-Dec;30(4):239-41.PMID: 6240600 [PubMed - indexed for Medline
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
fost un istoric român, membru corespondent (1901) al Academiei Române, frate mai mic al mitropolitului român unit Victor Mihaly de Apșa. Este cunoscut mai ales pentru lucrarea sa de referință "Diplome maramureșene din secolul al XIV-lea și al XV-lea" editată la Sighetul Marmației în anul 1900, lucrare care a fost premiată în anul 1902 cu Premiul Năsturel-Herescu de către Academia Română. Familia sa a purtat inițial numele Mihai, dar grafia numelui a fost modificată, Mihályi, odată cu înnobilarea familiei în timpul regatului ungar, fenomen
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
internațională, Cahiers de linguistique theorique et appliquee. La inceputul deceniului al șaptelea al secolului al XX-lea va participa activ la Cercul de lingvistică de la Facultatea de filologie a Universității din București și împreună cu profesorii Edmond Nicolau și Sorin Stati editează o "Introducere în lingvistica matematică", printre puținele lucrări de acest gen din acele timpuri. Având sprijinul celor doi academicieni arătați mai sus ca și a lui Miron Nicolescu și Tudor Vianu, a predat simultan atât la Facultatea de matematică, cât
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
dedicate foștilor săi profesori sau unora din figurile de seamă ale cercetării matematice autohtone. Mari matematicieni ai secolului trecut precum Dimitrie Pompeiu, Traian Lalescu, Alexandru Froda, Grigore C. Moisil, Miron Nicolescu au beneficiat de competența profesorului Marcus, cărora le-a editat și îngrijit opera științifică. Dintre profesorii săi, a fost apropiat de Miron Nicolescu, Grigore C. Moisil, Gheorghe Vrănceanu, Octav Onicescu, Dan Barbilian, Simion Stoilow. Domeniile de activitate în care s-a manifestat au fost conform propriei mărturisiri: 1) Analiza matematică
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
Anatomie și Fiziologie a fost împărtiță în două catedre diferite: Catedra de Zoologie și Catedra de Fiziologie, la conducerea acesteia urmându-i fiul său, profesorul Nicolae L. Cosmovici (1889-1965). Leon C. Cosmovici este fondatorul învățământului de fiziologie animală din România editând, în 1900, prima carte de fiziologie în limba română intitulată "Curs de fiziologie generală animală", și tot în același an a elaborat o clasificare originală a regnului animal, publicată în "Curs de zoologie descriptivă". A organizat Laboratorul de Zoologie și
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
preocupările didactice la catedrele sale din învățământul mediu și își orientează activitatea în trei direcții principale: eseuri, conferințe și gazetărie. Începe prin câteva cicluri de conferințe la Ateneul Român care au fost foarte bine primite de public. Astfel, în 1883 editează un număr de patru conferințe ale lui Titu Maiorescu, la sfârșitul cărora publică un prim studiu, o anticipare a studiilor portret care constituie partea cea mai durabilă a operei sale. A continuat apoi să editeze diferite opere, scriind studiile introductive
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
de public. Astfel, în 1883 editează un număr de patru conferințe ale lui Titu Maiorescu, la sfârșitul cărora publică un prim studiu, o anticipare a studiilor portret care constituie partea cea mai durabilă a operei sale. A continuat apoi să editeze diferite opere, scriind studiile introductive, cel mai remarcabil dintre acestea fiind "Discursurile" lui Barbu Catargiu. Lucrează în comitetele de redacție ale multor ziare, fiind prim-redactor la "Națiunea" în perioada 1882-1888 și la "Epoca" din (1885-1903), dar, în afară de eseurile publicate
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
mai 1945, au fost elaborate succesiv liste de publicații interzise de către o echipă de funcționari ai partidului comunist, condusă de Iosif Ardeleanu și Al. I. Ștefănescu. Lista a continuat să se extindă, ajungând ca în cele din urmă să se editeze un volum cu lista cărților interzise până la 1 mai 1948, care cuprindea 500 de pagini, incluzând listele anterioare, completate cu un număr uluitor de nume de autori sau titluri de cărți. În această listă, care cuprindea un număr de 8779
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
pentru înaintarea și răspândirea științelor” (1902). Biblioteca Centrală de Stat a României a realizat în 1967 o bibliografie, nepublicată, care conține 128 titluri de cărți și articole din periodice în limbile română și franceză, scrise de Constantin I. Istrati și editate între anii 1869 - 1916. Între 11 aprilie 1899 și 9 ianuarie 1900, Constantin I. Istrati a fost Ministrul Lucrărilor Publice în Guvernul George Gr. Cantacuzino (1) (11 aprilie 1899 - 6 iulie 1900). Între 26 februarie și 12 martie 1907 Constantin
Constantin I. Istrati () [Corola-website/Science/307236_a_308565]
-
Este secretar general al Academiei Române până la moarte. Ca membru al Academiei Române, Iosif Hodoș face comunicarea "Literatură și bellearte", în 1868. A publicat la Pesta, în 1871, studiul de drept intitulat "Românii și constituția Transilvaniei". Din însărcinarea Academiei Române, a tradus și editat operele lui Dimitrie Cantemir "Descriptio Moldaviae" și "Istoria Imperiului Otoman". A colaborat la "Revista Carpaților" editată de Gheorghe Sion în 1861 și la " Foaie pentru minte, inimă și literatură". A fost invitat să ocupe catedra de limbă și literatură română
Iosif Hodoș () [Corola-website/Science/307234_a_308563]
-
și bellearte", în 1868. A publicat la Pesta, în 1871, studiul de drept intitulat "Românii și constituția Transilvaniei". Din însărcinarea Academiei Române, a tradus și editat operele lui Dimitrie Cantemir "Descriptio Moldaviae" și "Istoria Imperiului Otoman". A colaborat la "Revista Carpaților" editată de Gheorghe Sion în 1861 și la " Foaie pentru minte, inimă și literatură". A fost invitat să ocupe catedra de limbă și literatură română la Academia din Iași.
Iosif Hodoș () [Corola-website/Science/307234_a_308563]
-
România al Supremului Consiliu de grad 33 din Santo Domingo. a fost întemeietorul Universității Populare din Chișinău (1917), al Conservatorului Moldovenesc, al Societății Scriitorilor și Publiciștilor Basarabeni, al Societății de Editură și Librărie “Luceafărul” din Chișinău (1940). În 1932 a editat și a condus revista “Viața Basarabiei” și ziarul cotidian omonim. În 1950 a fost arestat și închis, fără a fi judecat, la Sighetu Marmației, după doi ani fiind predat NKVD-ului, dus la Chișinău, judecat și condamnat la 25 de
Pantelimon Halippa () [Corola-website/Science/307231_a_308560]
-
1979, la vârsta de 95 de ani, în București, în casa de pe strada Al. Donici nr. 32. A fost înmormântat în cavoul familiei din cimitirul Mănăstirii Cernica, de lângă București. A scris peste 280 poezii, articole, schițe, traduceri, memorii, reușind să editeze în timpul vieții doar un singur volum, "Flori de pârloagă" (1921, Iași), prefațat de Mihail Sadoveanu. A scris și câteva studii istorice: "Bessarabia do prisoedineniâ k Rossii" (1914), "Basarabia inainte de sub dominatia Rusă (1812-1825)", "B. P. Hasdeu” (1939). Postum i se
Pantelimon Halippa () [Corola-website/Science/307231_a_308560]
-
Ludo susținea ipoteza destul de fantezistă că Sebastian a scris un roman "simulând iudaismul", pentru a-i atrage pe evrei în cursă, ca "să pupe ciomagul" arienilor. În anul 1945, Isac Ludo a lansat un atac virulent la adresa „Istoriei literaturii române” editată de către George Călinescu în 1941. El a afirmat că George Călinescu s-ar fi discreditat atât sub aspect estetic, cât mai ales moral, prin aceea că nu își revizuise în chip radical ediția din 1945 a „Istoriei” sale, neeliminând numele
I. Ludo () [Corola-website/Science/307269_a_308598]
-
s-a numărat și folcloristul Tiberiu Alexandru, care îl compară cu Grigoraș Dinicu (reprezentativ pentru muzica din Muntenia și Oltenia). În timpul vieții nu s-a bucurat de numeroase apariții discografice. După cinci ani de la moartea sa, casa de discuri Electrecord editează un LP cu înregistrările sale ca solist la vioară.
Ion Luca-Bănățeanu () [Corola-website/Science/307309_a_308638]
-
Oravița, cu a cărui orchestră Luță Ioviță a înregistrat la casa de discuri Columbia. Luță Ioviță a înregistrat, mai ales în perioada interbelică, la marile case de discuri ale vremii: Columbia, Odeon, Electrecord. Post-mortem, în 1968, casa de discuri Electrecord editează un LP de 25 cm și 33⅓ rpm (nr. cat. EPD 1202) cu interpretările sale instrumentale și vocale. Piesele editate au fost: <br> În memoria lui Luță Ioviță, a fost înființat Festivalul național pentru soliști instrumentiști și vocali „Luță Ioviță
Luță Ioviță () [Corola-website/Science/307307_a_308636]
-
Csernik-Verlag, Hockenheim. 2006 - Rumänische Schriftsteller în Deutschland, Radu Barbulescu-Verlag, Mănchen. 2009 - Transylvania mon amour, ed. Hora, Sibiu(întocmitor. D.Schlesak, cu transpuneri de , Cosmin Dragoste și de D. Schlezak) Antologii în limba română: 1980 - Caitetul debutanților, Albatros, Bucureöti 1994 - Agora, editat de orașul Blois/Franța 1999 - Antologia poeziei românești moderne de la origini pînă azi, ed. Paralelă 45, 1999 - La cumpăna de milenii, Carnetele Observator-Munchen. 2001 - Caiete Internaționale de poezie, Norcross UȘA. 2002 - Convorbiri Literare, Antologie. 2004 - Poeții revistei “Echinox”, Antologie (1968-2003
Andrei Zanca () [Corola-website/Science/307298_a_308627]
-
trei iezi»-2002, « Fata babei și fata moșneagului»-2003 și «Povestea poveștilor»-2007,de Ion Creangă; «Eminescu în Bucovina» de Ion Dragusanul-2007; ilustrator, împreună cu Sorin Postolache, al volumelor «Declarația universală a drepturilor omului»-1998 și «Carta socială europeană revizuită»-2000 , editate de „Institutul român pentru drepturile omului(I.R.D.O.)»; două albume de autor:«PIMOCHIO-100 de caricaturi»-1999 și «Fabrica de caricaturi»-2004 «Antologia caricaturii românesti»(vol.I) în colaborare cu Ștefan Popa -Popa’S și Romeo Soare-1995 trei expoziții de grafică
Mihai Pânzaru-Editura Pim () [Corola-website/Science/308542_a_309871]
-
grafică de carte al «Fundației culturale a Bucovinei»-2ooo și 2009; Editura «George Tofan» a Casei corpului didactic Suceava a tipărit în volum «Din lirica eminesciană»-2008 și «Respirând cu Nichita»-2009 Ilustrație de carte la ediția bilingvă «Poezie bucovineană», editată de Centrul Cultural «Bucovina» - 2011 Premiul «Opera Omnia» acordat de către Consiliul Județean Suceava-2011; membru al Asociației culturale româno-franceze «Pentru artă și latinitate»-2000; membru al Asociației culturale româno-franceze «Nova Bucovina»-2003 membru al Asociației culturale franceze «Printemps roumain»-2007 membru
Mihai Pânzaru-Editura Pim () [Corola-website/Science/308542_a_309871]
-
Republica Populară". În timpul acestei perioade s-a asociat cu Karl Hess și a fondat Stânga și Dreapta: un jurnal de gândire libertariană[89], împreună cu Leonard Liggio și Resch George, care a existat în perioada 1965-1968. De la 1969 la 1984 a editat "Forumul libertarian", de asemenea, inițial cu Hess (deși implicarea lui Hess s-a încheiat în 1971). Rothbard a criticat nihilismul frenetic al libertarienilor de stânga, dar a criticat, de asemenea, libertarienii de dreapta, care s-au mulțumit să se bazeze
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
Serafín Baroja Zornoza), cât și a mamei (Carmen Nessi y Goñi), a provenit din familii foarte distinse și cunoscute în San Sebastián, relaționate cu jurnalismul și afacerile tipografice. Străbunicul din partea tatălui, Rafael, a fost un proprietarul unei tipografii care a editat „"La Papeleta de Oyarzun"” (ziar din Țara Bascilor) și alte texte în timpul războiului împotriva lui Napoleon. Bunicul său Pío a editat în San Sebastián ziarul „"El Liberal Guipuzcoano"” (1820-1823) în timpul Războiului Civil din acea perioadă și a tipărit „"Historia de la
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
Sebastián, relaționate cu jurnalismul și afacerile tipografice. Străbunicul din partea tatălui, Rafael, a fost un proprietarul unei tipografii care a editat „"La Papeleta de Oyarzun"” (ziar din Țara Bascilor) și alte texte în timpul războiului împotriva lui Napoleon. Bunicul său Pío a editat în San Sebastián ziarul „"El Liberal Guipuzcoano"” (1820-1823) în timpul Războiului Civil din acea perioadă și a tipărit „"Historia de la Revolución Francesa"” de Thiers în douăsprezece volme, în traducerea lui Sebastián de Miñano y Bedoya. Copiii lui Rafael Baroja, Ignacio Ramón
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
limba greacă dintre Evanghelia după Ioan, epistolele lui Ioan și Apocalipsă sunt văzute de unii cercetători ca indicând trei autori diferiți. Cercetătorul biblic englez Robert Henry Charles (1855-1931) a raționat pe baza temeiurilor textuale interne că această carte a fost editată de cineva care nu vorbea ebraica și care dorea să propovăduiască o teologie diferită de cea a lui Ioan. Ca urmare, totul de după , susține el, a fost lăsat anapoda, fără a mai încerca să structureze logic scrierea. Mai mult, afirmă
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
suedeză a românului "Riders în the Chariot". Apărută în 1964, ea este salutată de o avalanșă de recenzii entuziaste, între care și una intitulată anticipativ :"Oare premiul Nobel va fi decernat unui australian?"(traduceri ale aceluiași român au mai fost editate în Franța, Polonia, Italia, Finlanda și Germania). S-a bucurat, de asemenea, de o largă răspândire "The Solid Mandala"(Bilă vrăjita), român a cărui versiune suedeză (1969), urmată de aceea a românului "The Tree of Mân" (1970) și a românului
Patrick White () [Corola-website/Science/308614_a_309943]
-
Resor untan mål" (Călătorii fără țel), {1932} și "Kap Farväl" (Capul Adio), {1933}) .. În jurul anului 1930, a apărut în viața culturală a Suediei un grup de scriitori care pornesc lupta împotriva poeziei de idei. Din inițiativa lui Artur Lundkvist se editează o antologie de poezie intitulată sugestiv "Fem unga" ("Cinci tineri"). În afară de și de Artur Lundkvist, mai fac parte din acest grup Gustav Sandgren, Eric Aslund și Josef Kjelgren. Dintre cei cinci tineri, cel mai talentat a fost Martinson. El continuă
Harry Martinson () [Corola-website/Science/308613_a_309942]