KorAP: Find »[drukola/base=editor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...441 442 443 ...506 >

12,639 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

imediat, dar era limpede că lipsa unui aliat puternic, precum Jackson, avea să-mi încetinească traiectoria. Ceea ce nu era un gând îmbucurător, mai ales dacă luam în considerare că-mi trebuiseră cinci ani ca să urc scara editorială și să ajung editor asociat - un ritm pe care compania îl considera ca fiind rapid. Mi-am aprins cea de-a opta țigară a serii și-am încercat să-mi concentrez atenția asupra lui Kiefer - dar mi-a fost neobișnuit de dificil să fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
fac chestia asta. Ideea era că și-așa mi-era foarte greu să obțin întâlniri cu Gordon - adică era greu să obțin aprobarea și sprijinul lui financiar ca să licitez cărți. și-atunci cum puteam să fiu promovată pe postul de editor, dacă nu-mi puteam demonstra capacitatea de a face achiziții de valoare și de a edita romane așa cum trebuie? știam că mulți dintre angajații juniori se confruntau cu situația asta imposibilă, în care te învârți în jurul cozii. Cu atâția editori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
editor, dacă nu-mi puteam demonstra capacitatea de a face achiziții de valoare și de a edita romane așa cum trebuie? știam că mulți dintre angajații juniori se confruntau cu situația asta imposibilă, în care te învârți în jurul cozii. Cu atâția editori seniori talentați, care-i solicitau atenția și bugetul lui Gordon, părea aproape imposibil să reușesc să rup rândurile angajaților juniori - chiar și cu Jackson împingând locomotiva pentru mine. În ultimele câteva luni, văzusem mai multe cărți care promiteau zburându-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
răspundă tuturor. Cu toate astea, situația era frustrantă. Îmi doream cu nesaț mai multă responsabilitate. În fond, am intrat în domeniul acesta fiindcă am fost atrasă de munca de creație, de munca în echipă, de munca de conceptualizare a unui editor - și nu pentru că m-aș fi dat în vânt să fotocopiez manuscrise, timp de cinci ore pe zi. Ei, și-aici eram eu cu un an înainte de ziua nunții: nu aveam nici un fel de perspectivă romantică, iar cariera părea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
o carte care i-ar fi dat sentimentul că muncește și seara. — știi, am întâlnit-o pe Vivian Grant de câteva ori, a continuat Randall. E prietenă cu tata. E o femeie deșteaptă. știu că întotdeauna e în căutare de editori buni. Aș fi foarte bucuros să-i dau un telefon în numele tău, dacă ți se pare că ești pregătită pentru o schimbare. Nu cred c-ar putea să-ți dăuneze dacă te întâlnești cu ea. Să mă întâlnesc cu Vivian

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
și eu pe al meu și l-am apropiat de al lui. Viața chiar că începuse să capete culori vesele. Capitolul doitc "Capitolul doi" Marile speranțetc "Marile speranțe" — Ești mai veselă în dimineața asta! a observat Mara, prietena mea și editorul asociat cu care împart un zid de separare, la birou. — Am avut o noapte uluitoare. Eu și Mara Mendelson știm detaliile de bază ale vieților noastre amoroase, detalii care ar fi mult prea jenante ca să le împărtășești unui jurnal. Întâlnirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
tu ești foarte pasionată de opera lui. Din păcate, cred că nu mai putem să lăsăm în așteptare celelalte oferte. știu că tu faci tot ce se poate ca să obții, cât mai repede cu putință, un răspuns de la Gordon, dar editorul de la Random House ne bate la cap și suntem foarte presați să acceptăm avansul lui foarte generos. Trebuie să fac ce e mai bine pentru clientul meu, iar asta înseamnă să batem palma pe ceea ce ne-a fost pus pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
puțin provocată. — Claire, sunt Vivian Grant, a zis o voce de femeie aprigă, în cel de-al doilea mesaj. La auzul numelui, m-am îndreptat în scaun. — Tocmai am vorbit cu Randall Cox, care-mi spune că ești un tânăr editor de succes. Eu sunt în căutare de așa ceva. Probabil că te plictisești de moarte acolo, la P și P. Sună la mine, la birou. Ciao. Am luat un gât de cafea. Pulsul mi se accelerase. Randall nu pierduse deloc timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
i-au oferit lui Vivian propria ei divizie, care, de atunci, înflorise într-o adevărată fabrică de produse extrem de profitabile, conform cifrelor de vânzare. Într-un articol din Publishers Weekly, din luna precedentă, Vivian era declarată cel mai de succes editor din întreaga industrie a cărții - numai în ultimul an reușise să producă cincisprezece titluri care figurau pe lista bestseller-urilor din The New York Times. Femeia asta făcea ceva foarte bine. și acum voia să discute cu mine? Înainte să m-apuce emoțiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
iar la gât avea un colier impresionant de smaralde, însă postura rășchirată - un picior trecut peste scaunul de lângă ea, un braț drapat peste spătarul aceluiași scaun și degetele cu care-și ondula părul - evoca o femeie dedată plăcerilor, nicidecum pe editorul general al unei super-edituri. Parcă eram două prietene care-au ieșit pentru un brunch 1 relaxat de duminică. — Îmmmm? am răspuns eu elocvent, închipuindu-mi că n-am înțeles ce-a spus. — Copii, a repetat ea, ca și cum ar fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
A, da. O ofertă. Cu cât te plătesc la P și P? I-am spus. Era număr apropiat de cel al anilor pe care îi aveam. — Doamne, e de-a dreptul jalnic. Îți triplez salariul și-ți dau titlul de editor. Mă aștept să te ocupi de multe cărți, dar mediul e unul incitant și foarte alert. Îți convine? I-am spus c-o să mă mai gândesc și c-o să-i dau repede un răspuns. Vivian a zâmbit amuzată. — Sper c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
ridic victorioasă pumnul în aer. Serviciul și viața amoroasă intraseră, în sfârșit, pe făgașul cel bun! După zece ani în care visasem la el cu ochii deschiși, bărbatul perfect intrase, din nou, în viața mea și urma să devin, finalmente, editor! Poate că Vivian era excentrică, dar avea să-mi dea posibilitatea să achiziționez cărți pe care demult visam să le editez. Avea să mă învețe cum să abordez cărțile cu adevăratul ei geniu într-ale marketingului, avea să-mi arate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
o urticarie foarte urâtă - mi-a spus Mara, cutremurându-se din cauza amintirii. Probabil că nu vrei să auzi de chestia asta în timp ce mănânci. În orice caz, Claire, Vivian e o ființă brutală. Nimeni nu vrea să lucreze pentru ea. Caută editori novici, dornici să placă, și le pune în cârcă mormane de proiecte. Nu-i sprijină absolut deloc și, după câteva luni, oamenii sunt epuizați. Există un motiv pentru care Vivian nu alege angajați din categoria seniorilor, editori cu experiență. Ăștia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
pentru ea. Caută editori novici, dornici să placă, și le pune în cârcă mormane de proiecte. Nu-i sprijină absolut deloc și, după câteva luni, oamenii sunt epuizați. Există un motiv pentru care Vivian nu alege angajați din categoria seniorilor, editori cu experiență. Ăștia nu i-ar suporta toate rahaturile. Am tresărit. Ego-ul meu fusese rănit. Dintr-o dată, parcă nu-mi mai venea să-mi execut dansul victoriei. Oare Mara încerca să-mi sugereze că Vivian nu-mi oferise postul pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
însemna că-mi vindeam sufletul diavolului, așa cum părea să considere Mara, sau ăsta era pasul cel mare, de care cariera mea avea nevoie cu disperare? Dar adevărul era că eu știam deja răspunsul. Vivian Grant mă cucerise când pronunțase cuvintele „editor“ și „îți triplez salariul“. Cum aș fi putut să spun nu? Capitolul treitc "Capitolul trei" Vârsta inocențeitc "Vârsta inocenței" — Chelner! O sticlă de Lafite Rothschild din 82. Avem ceva de sărbătorit! a strigat Randall, cu un gest cam teatral, conducându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Iar momentul era perfect: amândoi ne făceam ieșirea din firmă în același timp. El, ca să îmbrățișeze pensionarea relaxată, alături de nepoți, iar eu ca să intru într-un mediu de lucru cu ritm rapid, în care puteam să-mi dezvolt abilitățile de editor. — Vineri m-am întâlnit cu Vivian Grant, care mi-a oferit o slujbă, am continuat, dându-i lui Jackson și restul detaliilor despre post. Jackson s-a albit imediat la față. Luase o îmbucătură entuziasmată din gogoașă, după care, însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
că era chiar puțin nebună, dar de ce era mai înțelept să-mi țin cariera pe loc, când puteam să urc zece trepte dintr-o dată? În plus, Jackson depășise demult perioada în care încerca să se descurce dintr-un salariu de editor junior. Publicase atât de multe cărți extraordinare încât ajunsese să se sature de experiența asta. Eu, însă, tânjeam să acumulez mai multă experiență! Oare el își dădea într-adevăr seama cât de mult îmi doream asta? El edita și discuta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
făcut? O-ho. Nu-și mai aducea aminte? Am repetat tot ceea ce-mi spusese ea în timpul întâlnirii. — OK, ei, asta e, pur și simplu, mult prea mult, mi-a replicat Vivian. Sunt mult mai mulți bani decât câștigă ceilalți editori de-aici. Nu pot să-mi închipui că ți-am oferit într-adevăr așa de mult. Hai să tăiem 10 mii de dolari și batem palma. Am început să intru în panică. Femeia mă acuza că sunt necinstită? și ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
cel pe care-l primeam de la P și P. Oare trebuia să accept și așa? Sau poate că mă testa - poate voia să vadă dacă sunt ușor de manevrat la negocieri. Cu siguranță că Vivian Grant nu-și dorea un editor care nu e în stare să se țină tare pe poziție. — Îmi pare rău, Vivian, am zis în sfârșit. Mi-ai făcut o ofertă vineri și aia e oferta pe care am sunat să-ți spun că o accept. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
a furat din rechizite“. O minciună, dar băiatul a considerat că n-avea sens s-o dea în judecată și să ajungă prin tribunale cu o sociopată răzbunătoare. A, e celebră pentru chestii de genul ăsta, a intervenit Gail, un editor tânăr dintr-o altă divizie. Te omori cu zile lucrând pentru ea și-apoi, imediat după ce-ai plecat, le spune tuturor, cu voce tare, că ai probleme cu drogurile... sau că ești bolnav psihic... sau că furi... orice-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
fără convingere. Așa trebuia să fie. Chiar putea să fie atât de rău? Vivian era agresivă și neconvențională, asta era limpede, dar îmi venea greu să cred - așa cum pretindea unul dintre mesaje - că aruncase cu un scaun după unul dintre editori. Sau că, în timpul unei ședințe, o făcuse pe una dintre fostele directoare de marketing „curvă împuțită“. Pur și simplu, nu se putea ca poveștile alea să fie adevărate. În primul rând, cei de la Mather-Hollinger n-ar fi permis ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
piept și am pășit în viitor. Capitolul patrutc " Capitolul patru" Mult zgomot pentru nimictc "Mult zgomot pentru nimic" — Slavă Domnului că ești aici, Claire, a gemut Vivian, așezându-se în capul mesei. Ăsta era momentul adevărului: prima mea zi, în calitate de editor la Grant Books. Îmi petrecusem dimineața la Resurse Umane, învățând despre istoria prestigioasă a companiei Mather-Hollinger, iar acum eram, din nou, în sala de conferințe - așezată pe același scaun pe care stătusem și la interviu, cu puțin mai mult de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
și la interviu, cu puțin mai mult de o săptămână în urmă. — Sunt pe cale să clachez, a continuat Vivian să se lamenteze. Incompetenții ăștia nenorociți... Ei, o să te convingi singură, în curând, Claire. Sunt ușurată că acum am măcar un editor capabil alături de mine! Bărbatul de lângă mine și-a dres glasul. Spre enormul meu disconfort, doi dintre așa-zișii incompetenți - un bărbat și o femeie, amândoi cam în jur de treizeci și cinci de ani - se aflau și ei la masa de conferințe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
să nici n-o fi auzit. — OK, deci o să începi să lucrezi direct pe zece cărți, a început femeia, adresându-mi-se cu o voce severă. Proiectele astea au rămas în așteptare de acum patru săptămâni, când a plecat ultimul editor, așa că mă tem că ai de dat niște explicații autorilor. Apropo, eu... eu sunt Claire, am intervenit jenată, întinzând mâna. Femeia avea o tunsoare bob precisă și niște ochii luminoși, care nu clipeau, dar care sugerau o dependență serioasă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
mai albă ființă pe care o văzusem vreodată. În ciuda faptului că eram deja în luna iulie, ea avea pielea ca neaua. Îmi pare foarte rău. Unde-mi sunt bunele maniere? și-a cerut ea scuze zâmbind. Eu sunt Dawn Jeffers, editorul general. Vivian i-a aruncat o privire înveninată, iar Dawn și-a coborât imediat ochii înapoi, asupra clipboard-ului. Se părea că puținul timp alocat în program conversației neprofesionale se terminase. — OK, o să preiei o carte de bucate pe care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]