13,637 matches
-
gravitatea unei afirmații testamentare! -, că acest „ideal” al nostru, de atunci, de la începuturile anilor ’60, s-a împlinit: criteriile artei naționale și universale au fost reafirmate printr-o creație majoră și prin comentarii critice adecvate, noi și nu numai „noi, elita”, am regăsit terenul propice al creației de valori, iar largul nostru public - și un asemenea public larg, interesat și solidar, nu-l vom mai avea multă vreme! - a „tresărit” și a reacționat, înconjurându-ne cu căldură și interes! Sigur, această
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a Bisericii, în diferite chipuri (paralizarea celei mari, Ortodoxe, și desființarea brutală a celei Greco-Catolice, care, ca și surorile ei întru credință din Ungaria, Cehoslovacia și Polonia, își avea „capul” la Roma!Ă, a țăranului fruntaș, după destabilizarea și înfricarea elitei intelectuale și artistice, urma această ultimă „etapă”, se pare: resemnarea pe scară largă, în fapt o „orientalizare”, o „asiatizare” a cetățeanului european, dinamic, lucid de propriul său eu, conștient și mândru de propria sa individualitate, încrezător în acel destin pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acest „spirit” blestemat, care s-a repetat apoi, întocmai ca un blestem al zeilor, în zilele primelor victorii hitleriste! -, după victoria contra francezilor și în timpul păcii, penibile pentru orgolioasa patrie a lui Voltaire, de la Versailles, a fost unicul din întreaga elită intelectuală a Germaniei, abia unificate, care s-a distanțat în mod categoric de „prusianismul” arogant și „fals călăuzitor” prin istorie, izolându-se astfel încă o dată de colegii săi din universitățile germane, dar și de mulți lectori, de mulți tineri! De la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
inteligenți, tineri sau bătrâni, care văd catastrofic, sprijiniți pe date „reale”, dar, mai ales, pe propria lor fire, sceptici și fataliști; fataliști prin fire, dar și din imitație, din spirit de turmă, deoarece există un spirit de turmă și al elitei! Nordic, încă o dată, în cazul meu înseamnă refuzul decis al fatalismului, spiritualitate istorică ce ne apasă de secole, venită din acel „sud-estic” european, din orientalitatea turcă și greacă de suprafață, o filozofie a vieții adusă de marile vânturi ale Asiei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
servitor benevol al statului ajuns la vârsta înțelepciunii (lupoaicele și lupii tineri proaspăt intrați în carieră sunt rugați să se abțină). Insolența unui senior off-limits n-are cine știe ce merit. Ca dovadă. În materie de racursiuri, este frapant că "poporul de elită, sigur de el și dominator" a fost amputat de două sau trei ori, și nu fără intenții ascunse, exterminându-i-se chiar "elitele". Memoria colectivă e caricaturală, iar desenul lui Tim înfățișând un deportat în pijama adoptând postura napoleoniană cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
senior off-limits n-are cine știe ce merit. Ca dovadă. În materie de racursiuri, este frapant că "poporul de elită, sigur de el și dominator" a fost amputat de două sau trei ori, și nu fără intenții ascunse, exterminându-i-se chiar "elitele". Memoria colectivă e caricaturală, iar desenul lui Tim înfățișând un deportat în pijama adoptând postura napoleoniană cu mâna sub jiletcă și-a făcut efectul. Unul devastator. De Gaulle a fost în acest caz victima perioadelor stilului ternar la care, ca
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
logic. Acum, este adevărat, am evoluat, simt că am mai multe afinități cu islamul. Vreți să știți de ce? Avem nevoie de unitate, iar islamul unifică mai bine popoarele, mai profund, mult mai larg decât comunismul, care era făcut pentru o elită. Societatea nu-i o pagină albă pe care să poți scrie la repezeală un nou capitol. Se uită de istorie, de mentalități. Materialismul dialectic mi se pare acum simplist, îndeosebi în domeniul economic. Islamul ține cont mult mai bine de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
anexare, admițând și existența a trei sau patru bantustane arabe (Jenin, Ramallah și Ierihon). Enclave congestionate, cu resurse naturale în curând epuizate și determinând deci finalmente un exod mai mult sau mai putin masiv (de pe acum, o bună parte a elitelor, în special creștine, se expatriază). 4. Odată cu construirea zidului de separație, cu iudaizarea aflată în curs a Ierusalimului răsăritean și, mai ales, cu reconfigurarea municipalității, a devenit clar că rezoluțiile și condamnările reiterate de ONU, pur formale, nu au nicio
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fără lestul unei națiuni care-l stabilizează și-i dă forță în același timp? Nu înrădăcinarea în sol, precum și unele forțe subterane puțin cunoscute sunt acelea care-i permit unei credințe să devină o forță bahaii, disidența rătăcitoare a unor elite cultivate, lipsită de ancorări naționale, aduc în această privință și în mod oarecum tragic, o probă a contrario. Maniheismul a fost cât pe ce să prindă în China. Pentru că niciun neam nu și l-a însușit, el s-a volatilizat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu se face cu practice și programe maximaliste sau huliganice. Perfecționarea omului această a doua creație este un lucru cu mult mai delicat și nu se face întorcându-ne la practici barbare și la nivelări stupide ci cultivând și afirmând elita inteligențelor umane. Așa încât dacă totuși este nevoie de o comparație eu văd în poporul românesc un pădureț sălbatic, care, după ce a fost înăbușit de sihlă străină, a izbutut să se elibereze și să iasă la lumină. E un pădureț viguros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1467, avem doar pentru armata moldoveană o cifră exactă. Secuiul, prins în seara de dinaintea începerii bătăliei, declara în fața regelui că Ștefan cel Mare se pregătește să-l atace cu 12.000 de oameni. Este așadar vorba de oastea mică, adică elita oastei moldovene formată din boieri care luptau călare și aveau armament bun. Jan Dlugosz considera că armata regelui număra 40.000 de oameni. Istoricii români au acceptat, în general, acest efectiv. Matei Corvin, socotit a fi unul dintre cei mai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
afară din casă”. De fapt, ungurii sunt cei care se străduiesc să-i alunge pe români din casă, iar Bonfinius ezită să ne spună că e vorba de casa în care fusese găzduit regele. Este limpede că românii, înfrângând rezistența elitei armatei regale, au reușit să-l rănească pe rege, în timp ce se luptau în piață (numai acolo se putea trage cu arcul), ca după aceea să-l urmărească și să pătrundă până în casa lui. În continuare, românii varsă mult sânge ca să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ne relatează Bonfinius și, după o încleștare crâncenă, se ajunge în piața târgului. După lupta de la porți, aceasta este cea de a doua fază a bătăliei. Cea de a treia fază s-a desfășurat în piața târgului, unde se afla elita oastei regale: cei mai înalți nobili, cohortele regale și cei 200 de veterani greu înarmați. Bonfinius acordă o mare importanță păstrării pieței de către unguri, „căci, odată pierdută, celelalte aveau să fie pierdute cu ușurință”. Ștefan nu a urmărit însă cucerirea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
florentin menționează 12.000 de călăreți și 20.000 de pedestrași. În campania din 1467, Ștefan cel Mare i-a întâmpinat la trecători pe unguri și i-a urmărit cu 12.000 de oameni. Este vorba de oastea cea mică, elita oastei moldovenești. Era mai bine înarmată și avea o mare mobilitate. În zona Sucevei trebuie să fi fost adunată și cea mai mare parte a locuitorilor Moldovei în stare să poarte o armă. De data aceasta, la Vaslui se concentra
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Crimeea și prin recunoașterea de către hanul tătar a suzeranității sultanului. Din acest moment, într-o acțiune contra Moldovei, hanul, la porunca sultanului, trebuia să se prezinte pe teatrul de operații cu cel puțin 15.000 - 20.000 de călăreți de elită. Hoardele tătare erau folosite în avangardă „pentru a răspândi groaza și a dezorganiza sistemul de apărare al adversarului; în timpul bătăliei puteau manevra pe aripi sau se deplasau în spatele dispozitivului inamic”. Atacurile lor date prin surprindere, mobilitatea lor îi făcea să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
doi pârcălabi, Luca și Vâlcea, pârcălabul Cârstea Arbure, tatăl vestitului Luca Arbure fiind ucis și el când sultanul a asediat cetatea Neamțului. Pierea aproape jumătate din Sfatul Domnesc. Printre morți și prizonieri s-au aflat boierii cei mari și viteji, elita oastei moldovenești, oameni care, datorită averilor lor, aveau posibilitatea să cumpere armuri scumpe. O mie de oameni foarte bine înarmați constituia o pierdere însemnată. Despre cea de-a doua parte a campaniei din 1476 nu avem decât știri fragmentare, care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
când vor face comerț în Marea Neagră. Ceea ce dovedește grija lui Baiazid de a pregăti cât mai bine campania. La 22 mai, sultanul pleca la Adrianopol, îndepărtând orice îndoială în legătură cu scopul campaniei. Nu se cunosc efectivele oastei terestre. Participau trupele de elită ale Casei Imperiale - ienicerii, azapii și spahii. Franz Babinger scria că Imperiul Otoman este împărțit în 60 de sangeacate și fiecare sangeacat era obligat să trimită la chemarea sultanului 1.000 de oameni. Spahii formau cavaleria de elită; ei posedau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trupele de elită ale Casei Imperiale - ienicerii, azapii și spahii. Franz Babinger scria că Imperiul Otoman este împărțit în 60 de sangeacate și fiecare sangeacat era obligat să trimită la chemarea sultanului 1.000 de oameni. Spahii formau cavaleria de elită; ei posedau feude și numărul lor se ridica la 40.000, în 1475. Mai erau achingii, călăreții care mergeau în dobândă, circa 15-20.000, care se deplasau înaintea armatei, aruncând groază prin sălbăticia cu care se comportau față de locurile prin
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Petru Rareș “ține pentru strălucirea curții sale, pe cheltuiala sa zilnică, trei mii de călăreți care stau necontenit sub arme, gata să însoțească oriunde pe voievod”. Bine înarmați trebuie să fi fost și marii boieri care, cu slugile lor, alcătuiau elita oastei, oastea cea mică. Ca forță de șoc, această oaste era inferioară elitei oștilor ungurești sau polone. Aceasta o arată felul în care Ștefan cel Mare i-a înfruntat pe turci la Cătlăbuga, modul în care a folosit corpul de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de călăreți care stau necontenit sub arme, gata să însoțească oriunde pe voievod”. Bine înarmați trebuie să fi fost și marii boieri care, cu slugile lor, alcătuiau elita oastei, oastea cea mică. Ca forță de șoc, această oaste era inferioară elitei oștilor ungurești sau polone. Aceasta o arată felul în care Ștefan cel Mare i-a înfruntat pe turci la Cătlăbuga, modul în care a folosit corpul de călăreți greu înarmați, trimiși în ajutor de regele polon. Valoarea individuală a luptătorilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prea scurt și nu permitea concentrarea oastei mari, atunci se făcea apel la boieri și la cetele lor. Erau și cazuri, ca în 1467 și în 1476, în care a acționat sub comanda domnului numai oastea mică. E vorba de elita oastei țărilor noastre, formată din oameni bine înarmați și care luptau călări. Cu o asemenea oaste a hărțuit Ștefan cel Mare oastea regelui maghiar, oastea sultanului în 1476 și oastea regelui polon în 1497, până la asediul Sucevei și până la bătălia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că este vorba de două categorii de oșteni: curteni și slujitori. Nu s-a ținut seama de afirmația domnului, atunci când scria după bătălia din 1476 că “eu cu curtea mea am făcut ceea ce am putut”. Este vorba de oastea mică, elita oastei moldovenești, formată din boieri domnul, îngăduindu-le celorlalți oameni să meargă și să-și salveze familiile și să aducă provizii. Din secolul al XV-lea, când documentele sunt ceva mai explicite, apar informații potrivit cărora boierii intrau în alcătuirea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
creștinii dreptcredincioși, cînd au aflat că au căzut vitejii cei buni și neînfricați, și boierii cei mari și oștenii cei buni și tineri și oastea cea mare și vitează și aleasă, împreună cu husarii viteji”(p. 46). Este vorba de o elită războinică, dar nu de o alcătuire ostășească deosebită. Ceea ce se înțelege, dacă considerăm izolat ultimul pasaj din Letopiseț, în care sunt pomeniți vitejii. După lupta de la Râmnic, din 1481, după ce se arată că domnul a făcut ospăț mare întregii lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prin Țările Române, atâta vreme cât Belgradul nu era cucerit. Evaluarea situației militare a făcut-o Mahomed Cuceritorul. Constantin Mihailovici de Ostrovița, un sârb pe care turcii îl luaseră prizionier în 1455, a devenit ienicer, adică a făcut parte din corpul de elită al armatei otomane și a luptat sub ordinele sultanului în Țara Românească, în 1462. În timpul luptelor din Bosnia, în 1463, el a fost făcut prizionier de către unguri. Fostul ienicer relatează că, atunci când turcii i-au spus sultanului că au ucis
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că Sfatul Domnesc, alcătuit de domn, a fost instituția pe care s-a bizuit autoritatea domnească. Când am afirmat în Războieni 500, p. 84, că domnul a fost profund impresionat, așa cum o arată inscripția de la biserica din Războieni, de pierderea elitei oastei sale nu era o “nuanțare de ordin social”, impusă de prejudecățile ideologice ale vremii, ci de faptul că din Sfatul Domnesc dispar după 1476 18 boieri și, mai ales, dregătorii cei mai apropiați domnului, cum erau postelnicul, paharnicul, stolnicul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]