12,434 matches
-
îngrijorați. Celor trei neisprăviți li se rupea, îi durea drept în cot de necazul localnicilor. Singura chestie scârboasă, da scârboasă, nu glumă, era pentru ei faptul că ploaia asta mizerabilă omorâse viața bună din orășel: adio mișculații în port, adio fetițe, adio trai dulce. Dacă mai ținea mult așa, e clar că trebuiau să-și pună coada pe spinare. Pizda mă-sii, se împuțea totu, ei trei erau ca niște murături, jigăriți și lihniți de foame, în gheretă cam intra ploaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sănătate, pace în suflet, pace în casă, tot ce vă doriți dumneavoastră. Să vă zic Hristos a înviat! , pentru sărbătorile ce se apropie și cred și sper că în curând se va întoarce acasă și Ilie, așa cum dorim noi și fetițele și mama lui. Dumnezeu este mare și cred că ne va auzi durerea și ne va ajuta. La mulți ani! Cele bune! Nina Ilașcu” în dimineața zilei de 5 mai 1999, în jurul orelor șase, sunt sunat la telefon de către ziaristul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
prezenți la acest moment de sfințire și comemorare Doina Boghian, Vasile Tănase, ambii de la Suceava, iar de la Iași, fiul meu Laurențiu Chirilă, Eugenia Prodan, Felicia Ignat cu fiul său. în fața casei părintești preotul Dumitru Merticaru, a strâns toți copilașii prezenți, fetițe și băieți, într-un cerc unde s-a cântat și s-a dansat HORA UNIRII. A fost un moment de Dumnezeire, pe care toți cei prezenți n-o vor uita și în mod special acei îngerași de copii ai satului
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
trecut, în cei nouă ani de detenție. în noaptea arestării sale a văzut cum cazacii săreau gardul, iar unii dintre aceștia se culcaseră, în poziție de tragere, chiar peste căpșunii pe care voia să-i culeagă a doua zi pentru fetițele sale. La ora 16,20 l-am rugat pe patriot să facem câteva fotografii, căci, așa cum spusese măicuța Natalia, mama domniei sale, „dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate!”. Prima fotografie în libertate a patriotului Ilie Ilașcu cu un român din dreapta
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
-ntâi pe Lizica. Erau vreo opt copii cu toții, care se jucau într-o magazie din fundul grădinii de-a doctorul, și lui Petruș, care avea șase ani și jumătate, fiind cel mai mic, i-a revenit cea mai mică dintre fetițe. În clasa a VII-a își imagina, înainte de culcare, că se săruta ba cu Alina, ba cu Rozalia. Tot atunci, doamna de română i-a dat să învețe „pe de rost“, cum li se spunea elevilor mai grei de cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sfârșitul oricărei povești care se prăvălește peste noi fără ca nimic s-o anunțe, care ne dă viața peste cap și apoi dispare așa cum a apărut. Ce, parcă tot ce ne dă existența peste cap are o logică? Despre râie Amândouă fetițele Popescu au venit de la grădiniță cu râie. Domnul Popescu le-a dus imediat la dermatolog și, în aceeași zi, s-a întâlnit cu directoarea, o femeie țâfnoasă, între două vârste, care l-a invitat să discute situația cu calm, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
tot o ții cu râia asta a matale?! Fă-mi o sesizare pentru paraziți și luăm toată grădinița la spălat.“ „Dar bine, omule, e râie, așa a scris și doctorul în fișa de tratament.“ Inspectorul, care avea în mână fișa fetițelor, a dat din cap cu mult reproș: „Ești inginer și nu știi să citești. Uite ce spune aici: paraziți. Să văd eu că scrie o dată râie și-l mut pe doctor automat din țară, la șobolani și la gândaci“. Ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se dăduse decât premiul al doilea și romanul Șoseaua Volocolamskului. Pe primul și cele trei volume groase din Pe Donul liniștit, de Mihail Șolohov, îl primise, spre stupoarea tuturor, fiica secretarului de partid de la fabrica de cuie, tovarășul Costică Ceampălău. Fetiței, deoarece era mătăhăloasă și adormită, copiii îi spuneau vaca de Rodica. Pe vaca de Rodica mergea s-o întâlnească acad. prof. dr. chirurg Rășcanu, însă, n-ar fi putut să fie foarte clar de ce. Simțea el că nu se închidea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe care le-o făcea lor băiatul. În cele trei ore de dans, simțeam exact ce simțeam și la vârsta de opt ani, când mă jucam de-a mama și de-a tata, iar uneori și de-a doctorul cu fetițele din vecini. Lucrurile aveau un început, aveau și un pic de mijloc, dar sfârșitul era întotdeauna neterminat. Multe sfârșituri din viața noastră sunt neterminate. Spre fetele cu sâni băieții se repezeau câte zece deodată, iar spre cele care râdeau tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
stabilit în București de la terminarea facultății, din a doua căsătorie am o fiică Roxana, care a terminat cursurile Facultății de Limbi Străine și a Facultății de Istorie a Universității de Stat din București, este căsătorită și în prezent are o fetiță. Eu m-am căsătorit a treia oară, în anul 2005, cu Tatiana, inginer zootehnist, care mai are mulți ani până la pensie, în domeniul pentru care s-a specializat. Viață este frumoasă la orice vârstă.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93299]
-
mă ierți tată (sau mamă)” iar ei ca recunoaștere că ne-au iertat răspundeau: „bine, mergeți cu Dumnezeu”. În mica noastră biserică credincioșii se așezau într-o ordine ce se respecta cu rigurozitate: în primele rânduri copiii, urmau tinerii, bărbații, fetițele și fetele mari, și apoi femeile. După cum spuneam, Liturghia se oficia în acea vreme în latină și părțile principale (Kirie, Gloria, Credo,Sanctus și Agnus Dei) erau traduse în cartea populară de rugăciuni și cântece „Călăuza creștinului” în paralel și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
trăsura ce-l aducea de la Hălăucești pe tânărul preot erau acoperite de fiecare gospodină cu cele mai frumoase scoarțe și lăicere viu colorate, iar flăcăii au amenajat arcuri din crengi de tei și salcâm pe traseu și la poarta bisericii. Fetițe îmbrăcate în rochițe albe, așezate pe două rânduri formau un culoar de la poartă până la ușa bisericii, aruncau din coșulețele ce le purtau, petale de flori în fața sărbătoritului pe melodia „Fecioara la munte” cântat de mica fanfară a satului. Consătenii, rude
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
lui Camil Petrescu (de fapt divorțaseră cu șase luni înainte de moartea acestuia), și strămutarea lui în frumoasa vilă dintr-unul din intrândurile bulevardului Dorobanți, unde, pe lângă mobila stil, moștenea și doi fii de stirpe ilustră, cuminți și drăgălași ca două fetițe. Din jurnalul lui Pierre Vara 1958 Din chilia singurătății mele am ieșit în stradă. (Plimbare pe străzile Bucureștiului, noaptea.) Dezmățul poate fi frumos: e frumos atunci când e prac ticat cu forță, cu credință, cu uitare de sine, cu necesitate - total
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dată s-au așezat în semicerc, cu mâinile lipite de coapse, lungindu-și gâturile, privind țintă în sus și pornindu-se iar pe cântat. Până ce-am zis: „Bine, și-acum să repetăm un pic cântecul nostru de iarnă“. Dar o fetiță a spus: „Tovarășa, trebuie să cântăm tot Imnul“. N-ar mai fi avut nici un rost să-i întreb iarăși dacă vor sau trebuie s-o facă, așa că am spus doar: „Atunci cântați-l pe tot“. Au cântat deci și restul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de la Viena, și astfel începe exodul clanului, la fel de dramatic precum cel biblic. Familia se mută la Craiova și la Romanești (tot în Oltenia), unde pierde, cu ocazia unor inundații, într-o singură zi, doi membri (bunica dinspre mamă și o fetiță), apoi e nevoită să revină la Grumăzești, la bunicii dinspre tată, unde, din cauza foametei cumplite din anul 1946, mai pierde un component și părăsește meleagul, cu destinația Gelu, în Banat, unde seceta nefiind atât de cumplită se întrevedeau speranțe, precare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
scotea ochii victimelor punându-i într-un coș pe biroul lui drept trofeu. 18 kilograme!! Optsprezece kilograme de ochi omenești te priveau, Doamne, din coșul ăla sinistru. Cum, Doamne, nu te-ai cutremurat de atâta sălbăticie, de asemenea fapte oribile? Fetițe și băieți, mame, tați, bunici toți au crezut în Tine până în ultimul moment, până în clipa când vârful cuțitului a pătruns adânc și dureros în globul ocular scoțându-l brutal de la locul lui? Dar tu Doamne, ce făceai în timpul ăsta? De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Acoperită cu tablă zincată, strălucitoare, clădirea dispensarului se profila măreață și impunătoare sub cerul zgribulit de iarnă. După casa unde locuia doamna Wild asistenta sanitară, ne-am apropiat de cuibul vulturilor din America de Sud, adică de locuința familiei Condor, a căror fetiță Doina Condor mi-a însoțit existența banală de-a lungul celor 75 de ani ca un diamant cu străluciri fascinante, nepieritoare. Încă un pas și băteam la ușa de la intrare. Mama, am sosit! Ușa s-a deschis iar mama împreună cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai încolo, spre dimineață. Fii cuminte, dragul meu, ai răbdare! Ai răbdare până dimineață. Ai răbdare să se scoale moașa. Nu ieși încă în lume. Cine vrei să te ajute să vezi lumina și să scoți primele sunete omenești? Ești fetiță ori băiețel? Indiferent ce ești, fii binevenit! Te voi iubi la fel de mult ca pe ceilalți copii, ai înțeles? Bravo! Așa , dragostea mea, ai puțină răbdare. Și frățiorul meu, care bătea la porțile vieții părând să fi înțeles că mama e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
desfășat, schimbat, spălat, legănat, cântat! Mama o învățase ce să facă și cum să procedeze ca micuțul să nu plângă, să nu sufere. Pe vremea aceea Țuki avea doar cinci anișori. Doar cinci anișori! Ce puteai să-i ceri unei fetițe de cinci ani? Câtă încredere putea mama să aibă într-un copil care nici măcar nu urma cursurile grădiniței? Ce responsabilitate uriașă apăsa pe umerii ei firavi! Riscul asumat de mama era pe muchie de cuțit. Ar fi fost suficient ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tragedie! Ce s-ar fi întâmplat? Cum ar fi suportat mama o asemenea nenorocire? Cum? Din fericire, nu s-a întâmplat nimic. Vă imaginați prin ce spaime trecea mama, fiind plecată de dimineața și până seara, încredințând viața bebelușului unei fetițe de cinci ani? Dar mama își cunoștea bine copila. Surioara mea era o fetiță deosebită: inteligentă și isteață foc; numai ochi și urechi, o minune de copil! Părul ei de un blond auriu încântător și magnetizant te atrăgea irezistibil din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Cum? Din fericire, nu s-a întâmplat nimic. Vă imaginați prin ce spaime trecea mama, fiind plecată de dimineața și până seara, încredințând viața bebelușului unei fetițe de cinci ani? Dar mama își cunoștea bine copila. Surioara mea era o fetiță deosebită: inteligentă și isteață foc; numai ochi și urechi, o minune de copil! Părul ei de un blond auriu încântător și magnetizant te atrăgea irezistibil din dorința de a-ți satisface nu numai simțul vizual, ci și pe cel al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
existat o competiție între cele cinci simțuri, fiecare dintre ele cerându-și dreptul de a-și satisface cerința, menirea pentru care au fost create. Ochișorii de culoarea cerului liniștit străluceau de o inteligență vie, iscoditoare și contaminantă. Un noduleț de fetiță, asemenea unei păpuși mai mari expusă în vitrinele magazinelor de specialitate. O frumusețe angelică, în fața căreia necunoscutul și impenetrabilul secret al complicatului proces de îndrăgostire se declanșa automat, trezindu-te în fața unui fapt împlinit. Era adorabilă, fermecătoare și... cuceritoare! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fermecătoare și... cuceritoare! Nu puteai rezista în fața unui asemenea copil: simțeai nevoia să-l iei în brațe, să-i vorbești, să-l drăgălești, din dorința purificării păcatelor în contact cu neprihănirea, cu albul imaculat al purității îngerești. La vârsta ei, fetițele se jucau cu păpuși adevărate în paradisul aurit al unei copilării fericite, lipsite de grijile atribuite de regulă persoanelor adulte, specializate în domeniul puericulturii. Surioara mea se maturiza rapid într-un context în care păpușa confecționată din cârpe multicolore, urâțică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Mediu, crud ca adevărul și tăios ca un tăiș de ghilotină: "Ventre plein ne comprend pas ventre creux" (Pântecele plin nu-l poate înțelege pe cel gol). M-am tot gândit ce interpretare să dau acestui fapt de viață: două fetițe de 10-12 ani, în atelierul de olărit. Le aduc din depozit vasele de lut pe care urmează să le picteze. Râsete, chicoteli. Extrem de "mature" pentru frageda lor vârstă. După ce mămicile blonde și pline de fitness, respirând bunăstare, se retrag să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
că "sunteți murdare de culoare roșie pe nas". Pe drumul de întoarcere către casă nu mă pot opri să reflectez asupra acestei situații. Explicațiile cele mai simple degradarea moravurilor în Occident, simple pulsiuni sexuale copilărești nu mi se pare suficientă. Fetițele acestea trăiesc într-o lume suprasexualizată, hedonistă, iar roadele otrăvite au început să se vadă. Îmi aduc aminte că, la vârsta lor, singurele corpuri goale pe care le vedeam erau pe timbre cu reproduceri de nuduri celebre editate de către țări
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]