12,623 matches
-
Franța, de unde trimite versuri revistelor din exil. Colaborează la toate cele trei serii ale revistei „Drum” (Pittsburg), la „Apoziția” și „Revista scriitorilor români” din München, la „Vatra” din Freiburg și la „Buna Vestire” de la Roma. Marcată de nostalgia depărtării, sensibilitatea lirică a poetei surprinde toate dorurile exilatului. Imaginația reconstituie dimensiunile spațiului originar în gesturi și atitudini altădată familiare: „Încins de focul verii / într-un ceas mic / sfârtec cămașa subțire / de borangic. / Netezesc părul / ascuns subțiori / firele una cu alta surori. / Deșir
IENCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
mizeriei și frigului - România e iubita drogată și prostituată -, creația sa simbolizând „boala” și „moartea” unei întregi literaturi. „Nebunia” este tema predilectă, alături de „sinucidere”, iar „primele poezii”, unele de „dragoste întoarsă”, sunt ale unui poet autentic în era internetului, un liric al Gării de Nord, erou tragic, care vede toate relele lumii filmate prin ochii lui și ai mamei sale, personaj-model. Hârtie igienică (1999) este un volum provocator, trimițând la universul ionescian și, în același timp, conturând o paradigmă proprie. Prin trivial poetul
IANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287487_a_288816]
-
și un prolog). Dincolo de unele ecouri bacoviene, poezia lui I. se depărtează de paradigma inițială prin cultivarea unei confesiuni melancolice, amplificată artistic prin detalii simbolice pregnante. Gândul la o maladie apăsătoare reclamă, în poeziile sale, o permanentă convorbire, la modul liric, cu cititorul, cu semenul aflat în suferință, într-un limbaj familiar, dar grav deopotrivă. Astfel se configurează un autentic modernist ce nu renunță definitiv la nota meditativă clasică. Folosind un instrumentar imagistic similar celui din pictura impresioniștilor, I. descinde într-
ILIESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287516_a_288845]
-
împotriva revenirii numelor lui Ion Barbu și Lucian Blaga, în timp ce despre Craii de Curtea-Veche de Mateiu I. Caragiale scria că cititorul timpului prezent ar încerca „un sentiment de rușine și dezgust”, simțindu-se „într-o atmosferă irespirabilă, îndeosebi datorită eroului liric al acestei povestiri-poem, care atinge cu nemărginită evlavie tot ce are vreo legătură cu aristocrația decadentă.” Ideologul de acum debutase în presă în 1939, cu poezii de sursă meditativă și viziune cosmică, apărute în „Jurnalul literar” al lui G. Călinescu
IGNAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287508_a_288837]
-
Frecventa acum cenaclul lui Al. Macedonski, publicând poezii în „Forța morală” și în „Revista literară”. Paralel, colaborează, iscălind și Leo Iliescu-Deladâlga sau Deladâlga, la „Revista Societății «Murmurul Olteniei»”, „Carmen”, „Revista poporului”, „Apărarea națională”, „Revista noastră” ș.a. O parte din producția lirică este adunată în volumul Majora canamus (1904). După ce participă la apariția publicației „Tribuna română”, I. este o vreme redactor la „Adevărul”, apoi la „Viitorul” și în cele din urmă intră în redacția „Universului”, unde va rămâne până în 1947. Până la primul
ILIESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287519_a_288848]
-
sus din cabina rotitoare/ bărbatul cu tricoul roșu: LOVE ME/ scrie pe pieptul lui - roșul s-a întins puțin/ în literele albe.” Modic expresive, textele se sprijină pe confesiunea indirectă, suavă, evanescentă. Aceleași elemente, modulate cu minime variații în scenete lirice, se vor întâlni în Proiect de mitologie (1981) și Cortina (1983), pentru ca Eglogă (1984) să înregistreze (sub un moto extras din lirica lui Lucian Blaga), în mii de versuri, povestea unei femei singure, trăind la țară, cu sonorități și cadre
IERONIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287505_a_288834]
-
77-79; C. Panaitescu, Două volume de versuri, FCL, 1935, 1321; Octav Șuluțiu, „Sens unic”, F, 1935, 4; Constantinescu, Scrieri, VI, 91-92; Mircea Mateescu, „Sens unic”, „Cruciada românismului”, 1935, 28; Pericle Martinescu, Poezia în 1935, „Reporter”, 1935, 78; Șerban Cioculescu, Aspecte lirice contemporane, RFR, 1935, 9; Sașa Pană, Născut în ’02, București, 1973, 308, passim; Geo Bogza, Jurnal de copilărie și adolescență, București, 1988, passim; Stolnicu, Printre scriitori, 188-189; Ion Caraion, Jurnal, II, îngr. și pref. Emil Manu, București, 1998, 72-74; Mihail
DAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286673_a_288002]
-
prezentând orice element disparat ca verigă a unui lanț continuu, parte componentă a unui întreg. Această perspectivă îl face să-i considere pe creatorii de frumos niște oameni care ar lucra la „țesătura unei singure pânze”. De aici, aspirația eului liric de a se contopi cu rădăcinile, cu izvoarele, cu etnia, ca în poemul despre Dimitrie Cantemir (Ostatec al chemării tale). Pe aceeași linie se înscrie și ciclul de versuri Eminesciana, din volumul Inima și tunetul (1981), gravă meditație lirico-filosofică asupra
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
Mândrie și răbdare, Chișinău, 1977; Altoi pe o tulpină vorbitoare, Chișinău, 1978; Ultima noapte a lui Nicolae Stoica, Chișinău, 1978; Salcâmul din prag, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1979; Dialoguri la marginea orașului, Chișinău, 1980; Maraton. În 7 ode, 2 digresiuni lirice si o elegie, Chișinău, 1980; Inima și tunetul, Chișinău, 1981; Melcul, Chișinău, 1981; Coroana de umbră, Chișinău, 1982; Pâinea în două cânturi (în colaborare cu Imants Ziedonis), I-II, Chișinău, 1984; Cavaleria de Lăpușna, Chișinău, 1985; Scrieri alese, I-II
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
crepusculului/ să intri gol/ ca sub un fascicul de raze X; un cearcăn/ (întuneric acvatic) să-ți fie carnea, cortină/ de carne clarobscură - înghețată ca apa,/ penetrantă” (Scara cu șapte trepte). Ingenuitatea se amestecă uneori cu ironia și autoironia. Demersul liric se interiorizează în încercarea de a surprinde înlănțuirea vârstelor, trecerea spre crepuscular fiind un corolar firesc. Intuiția vegetalului rămâne dominantă, dar apare și imaginea unui univers autodevorator. În 1981 a obținut Premiul pentru poezie al Asociației Scriitorilor din Timișoara pentru
DAN-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
de poezia lui Adrian Maniu ori de aceea a lui Ioan Alexandru) lasă loc meditației asupra poemului ca act și mod de existență. Un Li pe drumul mătăsii (1997) este un jurnal de călătorie, cartea unui poet, dominante fiind tonul liric, starea de poezie autentică produsă de contemplarea unei țări a contrastelor, o lume stranie și fascinantă. Pielea poetului (2000), răsplătită cu Premiul de Excelență al Filialei din Arad a Uniunii Scriitorilor și cu premiile revistelor „Poesis”, „Familia” și „Observator” din
DAN-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
o operă omogenă pe toată cuprinderea ei. Discursul lui poetic e solicitant în permanență. E o poezie profundă, iar „monotonia” ei nu e un defect, ci, dimpotrivă, o însușire, date fiind „înălțimea” viziunii și totodată autenticitatea, poietica dramatică, proprii demersului liric al acestui autor care s-a impus printre poeții importanți ai epocii sale. „Biografismul”, recursul direct la biografic, printr-o angajare de maximă gravitate și acuitate, e definitoriu, dar nu elementele anecdotice și derizorii (precum la alți poeți ai generației
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
de poezie (1964), Patos contemporan (1965), Împlinire (1966), Continuitate (1970), 46 scriitori în dialog cu județul Dolj (1977), „Ramuri” (1980), Almanahul „Ramuri” (1983). Semnează și Șină Leonte. Volumul de debut, Ploaie în aprilie, apărut în 1964, este structurat pe motive lirice autobiografice sau social-istorice, într-o delicată poezie confesiva, care ascunde însă un potențial pasional exploziv. Dacă experiențele autentice sunt traduse prin imagini concrete și vii, ecou al prospețimii senzațiilor, entuziasmul pentru efortul țărânilor sau al muncitorilor sondori sună în schimb
DANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286682_a_288011]
-
uniforma militară a fiului ei, dar trece pe nesimțite la un soi de descântec pentru înlăturarea primejdiilor. Se face simțită prezența spațiului ebraic: patina zidurilor Ierusalimului, trunchiurile arse din Galiul, caietul-jurnal început în România și terminat în Israel. Marea, motiv liric dominant, avertizează asupra transfigurării, meditației, zborului dincolo de realitate, în versuri totdeauna muzicale. Ele par să rimeze fără justificări formale, dar cele două arte frecventate de C. îi dau știința și instinctul de a intercala la locul potrivit cuvântul melodios. Scriitoare
CAROL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286119_a_287448]
-
aromân (macedo-vlah) (1997). C. M. a scris și a publicat literatură beletristică târziu. Cartea sa de poeme, Di nuntru și-di nafoară [De înăuntru și de afară] (1994), a fost tocmai de aceea o revelație, de o elocventă modernitate a comunicării lirice, mai puțin întâlnită în graiul aromân, chiar dacă nu lipsesc exemplele de acest fel, mai cu seamă în generațiile din ultimele două-trei decenii. Lumea acestei poezii este de fapt, în concretețea ei, cea pe care au cunoscut-o și au „transpus
CARAGIU MARIOŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286094_a_287423]
-
București, 1937; Frunzișul toamnei mele, București, 1938; Scară la cer, București, 1940; Poeme de pe front, București, 1942; Versuri, pref. Ovidiu Papadima, București, 1967; Cântece de amurg, București, 1969; Cântece românești, București, 1970; Viorile vârstei, București, 1972; Ștergar românesc, București, 1973; Lirice, Craiova, 1973; Scriitori care au devenit amintiri, I, București, 1973, II, Craiova, 1982; Elegii și elegii, București, 1974; Arcașul lui Ștefan, București, 1976; Clopoței și prichindei, București, 1977; Cântece oltenești, Craiova, 1977; Lumini pentru dragostea mea, București, 1978, Viorile vârstei
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
poetului în melosul unei însingurări abstracte, ceea ce, cum observa Octav Șuluțiu, punea asupra realității poetice „un fel de fluid care estompează contururile, un fel de abur noțional”, ce prelungea starea de așteptare până la sublim, fântâna arteziană devenind astfel, în viziunea lirică a lui C., o formă de sondare a misterului cosmic: „Azvârle-ți plânsul fin/ În cerul viu și zi-mi/ De râsetele din / Înalt și limpezimi./ O, linii clare, liră,/ Arpegiu argintiu/ De jocul tău zglobiu/ Tăcerea mea se miră
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
capodopera lui C., imagine tragicomică a lumii contemporane, a lumii care a atentat la lumen și și-a distrus astfel propria condiție. Publicat în 1981, poemul Anul 1940 (replică la Anul 1840 al lui Grigore Alexandrescu) reface, într-o viziune lirică interogativă, o epocă a pierderilor și risipelor, a dezastrului pe plan național, dar și a alungării din istorie a poetului. În Lămuriri, poetul însuși își definește cântul drept unul „de moarte și înviere”, inițiere tragică a coborârii în Hades și
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
ca motiv primordial și în Chemarea marea, poem al căutării și al surprinderii inefabilului, cu o multitudine de sugestii mitice, care pretind o lectură în palimpsest. Armonia cosmică e invocată și în placheta Noapte și iar noapte (1995), unde sonurile lirice pipăie infernul, pragul trecerii, ritmurile primordiale ce-l topesc pe eros în thanatos, transfigurând încă o dată motivul nunții mioritice. Poate cea mai reprezentativă culegere de poeme rămâne Cartea anilor (2000). În structura ei se regăsesc vârstele sonore ale imnului pe
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
confrații de generație, C. are avantajul de a se conforma relativ puțin temelor de circumstanță și, pe de altă parte, de a apărea încă din primele volume ca un poet format. Spiritul din Noi și soarele este cel al unui liric vitalist, naturist frenetic, totuși în versuri de disciplină clasică. Afirmarea cosmosului rămâne o atitudine constantă în creația lui. Paralelă - dar înrudită - este tema tradiției: euritmiei cosmice îi corespunde în ordinea umanului lanțul generațiilor, armonizator și stimulator de energii. În fine
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
și supunând limba la metamorfoze menite a potența impresia de gest sacerdotal al rostirii poetice („a fire”, „chip se ivind”, „mă-mpodobind”, „lumina izvorându-se-n lumine”). Toate aceste inovații formale nu reușesc totuși să compenseze decât în parte diluarea substanței lirice prin repetiție și (auto)manieră. Tot acum, o temă pregnantă e arta, sustrasă „Timpului-timp” și cucerind „clipa eternă” prin facultatea ei regală de a da formă. Poetul a tradus din limba franceză, distingându-se prin integrala versurilor lui Baudelaire (1991
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
Ioan Holban, Radu Cârneci - 60. „Eu ceața-n devenirea lui a fi”, CRC, 1988, 8; Munteanu, Jurnal, IV, 164-167; Laurențiu Ulici, De dragul iubirii. Promoția ’60, RL, 1989, 26; Gabriela Duda, Postscriptum la o premiere, RL, 1992, 27; Irina Petraș, Integrala lirică Baudelaire, ST, 1992, 8-9; Eugen Simion, Integrala lirică Baudelaire, L, 1992, 40; Poantă, Scriitori, 46-50; Dicț. scriit. rom., I, 532-534; Carmelia Leonte, Despre Dorador, CRC, 1997, 3; Ionel Savitescu, Baudelaire într-o nouă versiune românească, CRC, 1997, 7; Carmelia Leonte
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
devenirea lui a fi”, CRC, 1988, 8; Munteanu, Jurnal, IV, 164-167; Laurențiu Ulici, De dragul iubirii. Promoția ’60, RL, 1989, 26; Gabriela Duda, Postscriptum la o premiere, RL, 1992, 27; Irina Petraș, Integrala lirică Baudelaire, ST, 1992, 8-9; Eugen Simion, Integrala lirică Baudelaire, L, 1992, 40; Poantă, Scriitori, 46-50; Dicț. scriit. rom., I, 532-534; Carmelia Leonte, Despre Dorador, CRC, 1997, 3; Ionel Savitescu, Baudelaire într-o nouă versiune românească, CRC, 1997, 7; Carmelia Leonte, Senghor, profet în țara lui, CRC, 1998, 1
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
la Secția de relații externe a Academiei de Științe Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. A fost căsătorită cu poetul Ion Crânguleanu. Debutul se produce în „Cronica” (1966), urmat de un „al doilea debut”, mai semnificativ, în „Amfiteatru” (1971). Cea dintâi carte, Primejdii lirice, îi apare în 1973. Colaborează la „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Ramuri”, „Tomis”, „Astra”, „Amfiteatru” ș.a. Moartea i-a fost violentă, în cutremurul din martie 1977. Volumele Adalbert Ignotus (1977) și Văzduhul de cuvinte (1979), postume, fuseseră alcătuite
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
Ramuri”, „Tomis”, „Astra”, „Amfiteatru” ș.a. Moartea i-a fost violentă, în cutremurul din martie 1977. Volumele Adalbert Ignotus (1977) și Văzduhul de cuvinte (1979), postume, fuseseră alcătuite și depuse la edituri de către autoare. Dispariția prematură a curmat evoluția unei personalități lirice aflate în plină formare și limpezire de sine, copleșită de imboldul transcrierii unui cert preaplin lăuntric încă nedecantat, dar animată de sârguință și conștientă de necesitatea rigorii. Prospețimea viziunii, dublată de o incontestabilă abilitate a versificării, postura juvenilă, postadolescentină, sensibilitatea
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]