11,405 matches
-
drastică a nivelului de trai al populației nevoiașe. Parcă niciodată n-a fost atâta sărăcie în această țară cu satele măcinate de boli și lipsuri, în opoziție cu îmbogățiții din jefuirea avuțiilor țării, pe care le-au scos la mezat. Marți, 20 martie 2007. Se împlinesc patru ani de la declanșarea războiului din Irak. Când operațiile militare au fost încheiate și se dădea ca sigură victoria cu minime pierderi de ostași, eu mi-am exprimat rezerva asupra acestui război modern - atipic. După
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
vară, cu un soare strălucitor, aproape orbitor, cu o lumină atât de intensă ce simt că-mi apasă pleoapele. E caniculă în mai, cu 33 grade temperatură la umbră, ceea ce a determinat creșterea alarmantă a temperaturii și în casă. Pentru marți, 15 mai 2007, consemnez: la ora 10. Soarele strălucește accentuat, cerul e albastru-siniliu - pronunțat, vântul adie leneș unduind printre crengi, iar sub pomi și vița de vie se simte o răcoare plăcută. În această situație există un real pericol de
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
imediat, să mă sune din Paris Mariana. Am vorbit și cu nepotul Cosmin și prietenul nostru Gil Crăescu. O zi în care primesc telefon din Iași, Londra și Paris - pare a fi o zi deosebită de deschidere către lume. Pentru marți, 19 iunie, aștept să vină cineva să-mi stropească pomii pentru că au apărut omizile. Acum e epoca lor optimă. De la „Casa Armatei” dl. Petru Ghinea mă anunță să vin la o întâlnire cu un grup de tineri care fac un
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Lecția viitoare, dacă nu-mi aduci biletul, te elimin; iar până atunci, ai nota 2, ca să te-nveți minte să nu mai povestești profesorilor anecdote d-astea... lipsite de bună-cuviință! Asta se-ntîmplase joi. Aveam Botanica de două ori pe săptămînă: marțea și joia, așa că marțea viitoare trebuia să-i aduc lui Crăcănel biletul cu pricina! Deși eram fiert, mă făceam că puțin îmi pasă! Dar, cu cât se apropia ziua fatală, cu atât mă-ntristam mai mult. Cum o să-ndrăznesc să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-mi aduci biletul, te elimin; iar până atunci, ai nota 2, ca să te-nveți minte să nu mai povestești profesorilor anecdote d-astea... lipsite de bună-cuviință! Asta se-ntîmplase joi. Aveam Botanica de două ori pe săptămînă: marțea și joia, așa că marțea viitoare trebuia să-i aduc lui Crăcănel biletul cu pricina! Deși eram fiert, mă făceam că puțin îmi pasă! Dar, cu cât se apropia ziua fatală, cu atât mă-ntristam mai mult. Cum o să-ndrăznesc să-i spun tatii toată
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Nea Tomiță, cum îi ziceam noi, ne făcea lecții frumoase. Era un om de o rară sensibilitate și avea pentru scriitorii noștri clasici un adevărat cult. Ne-a impresionat în mod deosebit pe toți elevii, fără excepție, în ziua de marți, 19 noiembrie 1919. A intrat în clasă abătut șî cu ochii scăldați în lacrimi. De obicei, cum se suia pe catedră, se și așeza pe scaun, pentru că drumul pe scări, de la Cancelarie până la clasă, îl obosea nespus de mult. De
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
iar de acolo pe mare cu caiacul până la Galilești, dar era prea complicat și trebuia ca împreună cu Iancu să împărtășim aceeași soartă ca și până acum. Ne-am interesat cum putem ajunge în comunele unde urma să facem apostolat. Era marți și nu puteam pleca spre școli decât vineri, când era zi de târg și oamenii veneau cu produse agricole și făceau diferite cumpă rături. Ce să facem, unde să dormim, unde să mâncăm, din ce bani? Iată doar o mică
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pocnindu-și Încheieturile degetelor. Înfășurat pe jumătate În cearșaf, stătea În brațele Sfintei Născătoare, acoperind cu șezutul său nemernic chipul zugrăvit cu atâta gingășie al Mântuitorului. Semnul se arăta a fi de rău augur. Ziua Începea prost. Și nu era marți, ci miercuri. Sau poate că totuși era Încă marți. Ziua nu se sfârșise, ci abia Începea. Sau dacă se sfârșise, Începutul ei era la fel de năclăit ca și Începutul zilei precedente. Același miros stătut stăruia În aer. Prin storurile trase se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-i încă perioada ceam mai frumoasă din viața mea, spune ea, dar știu că nu poate dura la nesfârșit... Deja noua agendă socială e aproape plină. Toată această plonjare în mizerie. Nici nu se pune problema să poată face ceva marți seara, pentru că are de gând să se ducă la cules de zdrențe cu Dinky și Cheetah. După aia Packer și Cercetașul se întâlnesc să sorteze dozele de aluminiu. După aia toată gașca trece pe la clinică pentru a primi consultații gratuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Să-i infecteze cu paraziți. Să obstrucționeze justiția. Fură din avutul obștesc. Nimeni nu vorbește de dispariția articolelor de papetărie: stilouri, capsatoare, hârtie de copiator. Cora comandă materialele astea. În fiecare vineri colectează fișele de pontaj de la toată lumea. În fiecare marți distribuie salariile. Predă toate rapoartele de cheltuieli la contabilitate pentru rambursări. Răspunde la telefon: „Departamentul minori și cazuri familiale”. Cumpără un tort și dă o felicitare la semnat tuturor când e ziua cuiva. Asta-i slujba ei. Cora Reynolds n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
există. Medicamentele sunt de obicei prea puternice pentru o inimă sănătoasă. Cred că știu și de ce, tocmai de atunci, au început aceste atacuri masive. Mama a murit în ianuarie 1997. Ea avea obiceiul bun de a se ruga pentru noi marțea, de ziua Sfântului Anton (sau Antonie), iar eu sunt născută marțea. Deci m-au apărat mult rugăciunile ei spuse din tot sufletul. După ce ea a plecat, mi-au trebuit atâția ani ca să învăț și să conștientizez. și văd că mai
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Cred că știu și de ce, tocmai de atunci, au început aceste atacuri masive. Mama a murit în ianuarie 1997. Ea avea obiceiul bun de a se ruga pentru noi marțea, de ziua Sfântului Anton (sau Antonie), iar eu sunt născută marțea. Deci m-au apărat mult rugăciunile ei spuse din tot sufletul. După ce ea a plecat, mi-au trebuit atâția ani ca să învăț și să conștientizez. și văd că mai continuă. În perioada de care vă spuneam mai înainte despre farmece
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
muzică a apartamentului din Plaza Real a fost prima dintre numeroase altele de-a lungul acelei veri a anului 1945 și din anii următori. În curînd, vizitele mele la apartamentul familiei Barceló deveniră aproape zilnice, mai puțin În zilele de marți și de joi, cînd Clara avea ore de muzică cu Adrián Neri. Îmi petreceam acolo ceasuri Întregi și, cu timpul, am Învățat pe de rost fiecare sală, fiecare coridor și fiecare plantă din pădurea lui don Gustavo. Umbra vîntului a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cordoane ombilicale, împodobite cu frunze crețe, stropite parcă de un var subțire și mărindu-și sfericitatea, în salturi bruște, act de care nu se știe în urma cărei observații populare goldăneștenii erau convinși, că se prestează exclusiv în zilele de dulce: marțea, joia și sâmbăta. Baisa, odinioară, capiște a bondarilor, a albinelor, a buburuzelor roșii, călugărițelor vinete, fluturilor albaștri, a libelulelor cu aripi de sticlă, se trezi presărată cu un roi de curburi lăcuite în verde, de spinări vărgate, ca de purcei-mistreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să se aducă la pușcărie toată cantitatea de alimente de pe o lună o dată, că mama nu are bani să vină de patru ori. Poate face odată bani și atunci bagă mai multe kilograme de sarmale la copil. Alfabetizare Luni și marți, 13 jumătate-15 Pakular Budi A. E. profesor Iordan Cherecheș Mandin Callo Moise Gavrilă Zanfir Domnule comandant, Subsemnatul mesevist, născut la..., fiul lui și al lui..., vă rog să-mi aprobați vizita la masă pe 22 iunie cu soția. Cer îngăduință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
din Germania și peste două zile pleca în Israel. Avea bijuterii, dar locatarii au văzut că nu părea jaf. „El era lungit pe jos, ea stătea pe fotoliu acoperită cu cuvertura. Fuseseră omorâți vineri, niște colegi de serviciu au venit marți și din greșeală, tot foindu-se pe lângă ușă, au apăsat clanța. Deja era un miros... Și după poliție, am chemat Sanepidul, că nu puteam trăi.“ Fiul era în Germania și-n Germania a rămas. Casa nu și-a găsit stăpân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la Drept, la terenurile de tenis. Unii ziceau, bă aranjează-mi și mie fileul să joc, aveau pretenții oamenii și eu nu vroiam că era și căldură și vroiam să stau și începeau că te facem noi. Final de program Marți, 22 iulie 2003 a fost ultima zi în care i-am văzut pe A. E. , Băbuș, Bărcilă, Bazan, Brezeanu, Budi, Callo, Constantin, Czampar, Dobrovolsky, Gavrilă, Lipoveanu, Gheorghiță, Gherase, Grigore, Hrib, Mandin, Marcel, Pakular, Păun, Petre, Sibișan, Teodorescu, Târtan, Vasiliu, Vincze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Ia și ăsta... Mă umplu de praf. Strănut. Gata, coboară, își șterge mâinile de turul pantalonilor. - Prinde scara, o dăm deocamdată la perete. Hai... Intrăm la „Documentare”. Pe ușă, Adrian și-a lipit și-un program de audiențe. Lunea și marțea - nu. Miercurea și joia - în principiu, nu. Vineri - doar dacă arde. Sâmbăta e srl, iar duminica e dată de la Dumnezeu pentru odihnă. Sacul de dormit e desfăcut într-un colț, în cuier haine, pe scaune tricouri, pe-o poliță, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a prea mers, c-au retușat inscripția... Prinde bine puțină oblojeală pe răni, asortată c-o prișniță pe ceafă din când în când, dar tot sper să n-ajung la iubite venindu-mi pe coada măturii, prin fereastră, dinspre Vamă. Marți Trec pe lângă nucul din care-au tăiat în vara aceea o creangă, cea mai groasă, ajungea peste gard alături, la Mălăchioaia, și ținea umbră straturilor de ridichi și de ceapă. A tot venit la poartă, „domnu’ Negru... domnu’ Negru, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
înmuiat și având gânduri mai bune în privința zilei respective după ce urlase la soldații săi, brigadierul se retrase pentru a-și face baia. Privi către programul care se găsea pe perete, lângă robinete, acoperit cu plastic. „Luni“, scria, „ceafa și urechile. Marți, între degetele de la picioare. Miercuri, pe spate.“ și așa mai departe. Ah, da, era ziua din săptămână în care trebuia să se spele în spatele urechilor și pe gât. În fiecare dimineață, acorda atenție altei părți problematice a corpului său. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
am mai multă încredere în cântecul ei simplu decât în cel pe care-l cânta Hitler. M-am gândit că era genul de comparație simplistă după care s-ar fi dat în vânt partenerul meu cel fumător de pipă. 5 Marți, 6 septembrie Soneria de la intrare sună în întuneric. Amețit de somn, m-am întins să iau ceasul deșteptător de pe noptieră. Arăta ora 4:30 și mai era încă o oră până să trebuiască să mă trezesc. Soneria sună din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
acasă, nu era nimic de apreciat. Nici o speranță în nimic din ceea ce zicea vorbitorul număru’ 1 al țării. Nu era decât conștientizarea înspăimântătoare a faptului că eram cu un pas și mai aproape de război decât fuseserăm cu o zi înainte. Marți, 27 septembrie După-amiaza a fost o paradă militară pe Unter den Linden, una care părea mai pregătită pentru război decât oricare alta pe care o mai văzusem pe străzile Berlinului. Era o divizie mecanizată în echipament complet de luptă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai generos decât erați dumneavoastră, domnule. Am clătinat din cap: — Nu înțeleg cum își poate permite, i-am zis, desfăcând anunțul lui Vogelmann și uitându-mă din nou la el. Nu când cheltuiește așa de mult pe aceste anunțuri. 16 Marți, 18 octombrie Ea era, într-adevăr. Capul auriu și picioarele frumos sculptate nu puteau fi confundate. Am privit-o cum se chinuiește să iasă pe ușa rotativă de la Ka-De-We, încărcată cu pachete și pungi, arătând ca și cum și-ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în zilele următoare, începând de mâine Ia douăsprezece. Deși acceptul meu a fost cumva forțat, nelăsându-mi timp de gândire, nici putința de a-l face să înțeleagă că nu mă puteam decide pe loc, această sarcină nu-mi displăcea. Marți. Azi-dimineață am vorbit pentru prima oară cu domnișoara Zwida. Sarcina de a nota datele meteorologice a jucat un anume rol, ajutându-mă să-mi depășesc nesiguranța: pentru prima dată de când sunt la Petkwo, ceva era fixat dinainte, de la care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de luni); mama ei se abținea cu greu ca, o singură seară pe săptămână, să nu ridice receptorul să-i telefoneze, până la urmă împăcându-se în toți acești ani cu ideea că n-o s-o mai audă pe Leigh până marți dimineața, indiferent de câte ori apăsa pe butonul redial. Pînă și redactorul șef știa că nu trebuie să-i dea ceva de citit pentru luni seara... sau, Doamne ferește, s-o deranjeze cu vreun telefon. Tocmai de aceea ei nu-i venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]