11,720 matches
-
întărească dispozitivul militar în Atlanticul de Sud, au ordonat ca invazia să înceapă în 2 aprilie. Inițial, Marea Britanie a fost luată prin surprindere de atacul argentinian, în ciuda avertizărilor repetate emise de căpitanul Nicholas Barker, dar și de alți ofițeri ai marinei britanice. Baker era convins că Secretarul Apărării John Nott, printr-un raport din 1981, în care afirma că Marea Britanie va păstra ca singură forță militară în Atlanticul de Sud, vasul de patrulare "Endurance", dăduse argentinienilor semnalul că Marea Britanie nu mai
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
suportul economic, impunând sancțiuni economice Argentinei. Chiar și țările din America Latină, ca și cele aparținând Mișcării de Nealiniere, au criticat acțiunea Argentinei. Pe 20 mai 1982, Primul Ministru al Noii Zeelande, Robert Muldoon, a anunțat că poate pune la dispoziția marinei britanice nava HMNZS Canterbury. Războiul a fost un eveniment neașteptat într-o lume dominată de războiul “rece” și de divizarea nord-sud. Unele țări s-au oferit să medieze conflictul, altele au fost pro sau contra, aducând argumente începând cu lupta
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
ofițerul cel mai înalt în grad care și-a pierdut viața în război. Stanley a fost utilizat de argentinieni ca punct fortificat, ultima redută în calea trupelor expediționare britanice. Aeroportul din Stanley, în ciuda raidurilor de bombardament, bombardamentelor nocturne de pe navele marinei britanice, nu a fost niciodată scos total din funcțiune. Stanley era apărat de un dispozitiv antiaerian compus din sisteme de lansatoare de rachete de fabricație franco-germană Roland, britanică Tigercat, și tunuri jumelate elvețiene Oerlikon, calibrul 35 mm. Avioanele Lockheed Hercules
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
răniții pe toată durata conflictului, făcând un pod aerian între insule și continent. Singurul Hercules argentinian a fost pierdut pe 1 iunie, când un TC-63 a fost interceptat ziua de un Sea Harrier., în timp ce se apropia de flota britanică, după ce marina argentiniană retrăsese ultimul SP-2H Neptune. Au fost analizate mai multe opțiuni de atac asupra bazei din Río Grande a avioanelor Etendards, pînă la urmă operațiunea cu numele de cod Mikado (Operation Mikado), a fost anulată. În consecință, cinci submarine britanice
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
aeroporturi, depozite de muniție și carburant. Detașamentul SAS s-a angajat de asemenea în schimburi de focuri inevitabile cu trupele argentiniene, 15 soldați argentinieni fiind uciși. În 14 mai, alte trupe SAS, au executat un raid asupra insulei Pebble, unde marina argentiniană dispunea de un mic aeroport ne-amenajat pentru avioanele ușoare de atac la sol FMA IA 58 Pucará și T-34 Mentor. În cursul raidului au fost distruse mai multe avioane, respectiv 6 avioane Pucaras, 4 T-34 Mentor
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
XZ963", pilotat de comandantul de escadron Jerry Pook, răspunzând chemării în ajutor de la Escadronul D, a atacat pantele estice ale muntelui, dar a fost doborât de focul armelor ușoare ale infanteriei. Pook a fost decorat cu UK Distinguished Flying Cross. Marina argentiniană a utilizat ultimele rachete Exocet AM39 de care dispunea, încercând să atace nava HMS "Invincible", pe 30 mai. Surse argentiniene susțin că una din rachete ar fi lovit nava britanică. Britanicii au negat, afirmând că racheta ar fi fost
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
se predea britanicilor. Argentinienii înființaseră această bază militară în 1976, dar, înainte de 1982, britanicii au contestat această decizie doar pe cale diplomatică. În total, 907 oameni au fost uciși în cele 74 de zile ale conflictului: Din cele 86 persoane aparținând marinei, 22 se găseau pe HMS “Ardent”, 19+1 pe HMS “Sheffield”, 19+1 pe HMS “Coventry”, și 13 pe HMS “Glamorgan”. Din acești 86, 14 erau bucătari, cel mai ridicat procent dintre toate specialitățile marinei. Din trupele de infanterie, 33
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Din cele 86 persoane aparținând marinei, 22 se găseau pe HMS “Ardent”, 19+1 pe HMS “Sheffield”, 19+1 pe HMS “Coventry”, și 13 pe HMS “Glamorgan”. Din acești 86, 14 erau bucătari, cel mai ridicat procent dintre toate specialitățile marinei. Din trupele de infanterie, 33 erau membri ai Welsh Guards, 21 din Batalionul 3 de parașutiști, 18 din al doilea, 19 erau membri ai trupelor Special Air Service, 3 din trupele Royal Signals, 8 din Scots Guards, și 8 din
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
SDP-Liberal Alliance), în raport cu poziția dinainte de declanșarea conflictului militar. În consecință, la alegerile din anul următor (1983), conservatorii vor câștiga detașat. O altă consecință a fost că propunerile dlui Nott, ministru secretar de stat al apărării, de reducere a bugetului alocat marinei, au fost abandonate. Locuitorii Insulelor Falkland au primit cetățenia britanică în 1983, cu drepturi depline, ceea ce a trezit furia argentinienilor. În 1985 a fost promulgată o nouă constituție, care consfințea autoguvernarea locuitorilor insulelor. În Argentina, războiul din Insulele Falkland, cu
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
transmisie a datelor prin satelit (Inmarsat), care permitea transmisia de texte și reportaje vocale. Pachebotul SS “Canberra” dispunea de un fel de fax, care a fost utilizat pentru transmiterea a 202 imagini în timpul războiului. Banda de comunicație fusese închiriată de marina britanică de la US Defense Satellite Communications System, sistem folosit la comunicații internaționale. Televiziunea a solicitat de mii de ori o bandă de transmitere mai largă, dar oficialii S.U.A. au fost de neclintit. Producătorii de televiziune au suspectat că refuzul autorităților
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
era disponibilă o legătură cu bandă largă, astfel că imagini tv direct de la fața locului au putut fi prezentate publicului britanic, cu o întârziere de trei săptămâni. Reporterii ce au însoțit forța expediționară au fost cenzurați de către serviciile specializate ale marinei. În consecință, în Marea Britanie, mulți reporteri cunoșteau mai multe despre război decât cei ce se găseau în linia întâi, Marina spera ca presa să ducă o campanie în același stil ca în cel de-al doilea război mondial. dar, cu
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
astfel de rang în orice țară. Folosirea sa cea mai cunoscută a avut loc în Germania; cuvântul german este "Großadmiral". În perioada Restaurației burbonice din Franța, gradul a fost unul onorific, echivalent cu cel de mareșal în Armata Franceză. În Marina Germană, gradul era echivalent celui britanic de admiral of the fleet sau celui american de fleet admiral. El a fost instituit în 1901 și, ca și feldmareșalii, deținătorii lui erau autorizați să poarte un baston. Înainte și în timpul Primului Război Mondial, următorii
Mare amiral () [Corola-website/Science/324650_a_325979]
-
autorizați să poarte un baston. Înainte și în timpul Primului Război Mondial, următorii bărbați au fost făcuți mari amirali ai "Kaiserliche Marine" (Marina Imperială Germană): Înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, următorii bărbați au fost făcuți mari amirali ai "Kriegsmarine" (Marina de Război Germană): "Kriegsmarine" a folosit și gradul de general amiral ("Generaladmiral") care era superior celui de amiral, dar inferior celui de mare amiral. Gradul de mare amiral (în ) a fost instituit de Benito Mussolini în 1924. El a fost
Mare amiral () [Corola-website/Science/324650_a_325979]
-
amiral, dar inferior celui de mare amiral. Gradul de mare amiral (în ) a fost instituit de Benito Mussolini în 1924. El a fost creat în principal pentru a-l onora pe Paolo Thaon di Revel, care a fost conducătorul "Regia Marina" Italiană în Primul Război Mondial; el a fost singura persoană care a primit acest grad. Gradul de mare amiral este echivalent cu cel de mareșal al Italiei în armata terestră și cu cel de mareșal al forțelor aeriene. Rangul de
Mare amiral () [Corola-website/Science/324650_a_325979]
-
de Congresul Republicii Peru în 1967. El a fost acordat post-mortem lui Miguel Grau Seminario care a fost un renumit ofițer naval peruvian de origine germană și erou al Bătălia navală de la Angamos în timpul Războiului Pacificului (1879-1884). Anton Haus, comandantul Marinei Austro-Ungare în timpul Primului Război Mondial, a primit titlul de mare amiral ("Großadmiral") în 1916. Niciunui alt ofițer activ (cu excepția membrilor familiei imperiale) nu i s-a acordat vreodată acest grad (deși succesorul imediat al lui Haus, Maximilian Njegovan, a fost promovat la
Mare amiral () [Corola-website/Science/324650_a_325979]
-
km/h, în special pentru transport maritim. În domeniul militar navele cu aripi portante au început să fie utilizate începând cu anii 1970, ca nave de patrulare de coastă sau chiar distrugătoare datorită vitezei mari de reacție și de deplasare. Marina americană a utilizat nave pe aripi portante de patrulare, cum ar fi cele din "clasa Pegasus", din 1977 până în 1993 ce au fost deosebit de eficiente în lupta împotriva traficului de droguri. U.R.S.S. a introdus în propria flotă mai multe
Navă cu aripi portante () [Corola-website/Science/324663_a_325992]
-
ce au fost deosebit de eficiente în lupta împotriva traficului de droguri. U.R.S.S. a introdus în propria flotă mai multe tipuri de nave pe aripi portante în special torpiloare și purtătoare de rachete, multe încă în serviciu și în prezent: Marina italiană a folosit șase nave din "clasa Sparviero" începând cu anii 1970. Acestea erau dotate cu mitraliere de 76 mm și două rachete și erau capabile de viteze de până la 50 noduri (93 km/h). Trei nave similare au fost
Navă cu aripi portante () [Corola-website/Science/324663_a_325992]
-
(n. 18 octombrie 1936 - d. 26 septembrie 2004, București) a fost un scriitor român, prozator, publicist și ofițer de marină. A absolvit în 1954 Liceul de marină din Galați. A fost licențiat al Facultății de limbă și literatura română (1962) și doctor în Filologie (1988) cu o lucrare originală despre motivul călătoriei în literatura fantastică a secolului XIX. În perioada
Ion Aramă () [Corola-website/Science/324669_a_325998]
-
(n. 18 octombrie 1936 - d. 26 septembrie 2004, București) a fost un scriitor român, prozator, publicist și ofițer de marină. A absolvit în 1954 Liceul de marină din Galați. A fost licențiat al Facultății de limbă și literatura română (1962) și doctor în Filologie (1988) cu o lucrare originală despre motivul călătoriei în literatura fantastică a secolului XIX. În perioada 1954-1968 a lucrat ca redactor la Gazeta
Ion Aramă () [Corola-website/Science/324669_a_325998]
-
În anul 1920 este înregistrat în Florida, "Curtis Scooter" primul hidroglisor conceput de către Glenn Curtis, un asociat al lui Bell. Începând cu anii 1930 apar mai multe hidroglisoare particulare în mlaștinile din Florida și Louisiana. În anii 1910-1911, ofițerul de marină mecanic Ion Paulat a proiectat și construit, primul hidroglisor românesc. Hidroglisoarele sunt fabricate în diferite mărimi și pot fi adaptate funcție de utilizare: În prezent hidroglisorul este un mijloc de transport foarte popular în S.U.A. în special în regiunile cu mlăștini
Hidroglisor () [Corola-website/Science/324667_a_325996]
-
închizând Oceanul Atlantic. Glaciațiunea Africii a dus la o scădere importantă a nivelului mării, omorând formele de viață de-a lungul coastei Gondwana. Glaciațiunea a dus la "Pământul de Zăpadă" care a avut ca rezultat extincția Ordovician-Silurian, când 60% din nevertebratele marine și 25% din familii au disparut. Acesta este considerată prima extincție în masă și a doua ca mărime din istoria Pământului. Silurianul se întinde de la 440 de milioane de ani în urmă la 415 de milioane de ani. În Silurian
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
care se angajau să nu mai atace Imperiul Otoman. Forțele lui Soliman au cucerit întinse teritorii în Africa de nord, până în Algeria zilelor noastre. Statele berbere Tripolitania, Tunisia și Algeria au devenit provincii autonome ale imperiului. Odată cu ocuparea acestor teritorii, marina otomană a câștigat pentru o perioadă de timp superioritatea navală în Marea Mediterană prin încorporarea în rândurile ei a piraților berberi. Otomanii controlau și Marea Roșie și, până în 1554, Golful Persic, când au fost înfrânți de flota portugheză. Imperiul Portughez a încercat
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
Mamaia - Expoziție personală de ceramică - București. Sală Galateea (noiembrie). 1970 - Bienala de pictură București (Sală Dalles). - Expoziție de pictură și grafică - Mamaia. - Expoziții de artă decorativă românească la Varșovia și Viena. 1971 - Expozițiile de artă decorativă românească de la Romă, Sân Marino și Budapesta. . - Expoziția jubiliara Pictură (Sală Dalles) și Arte decorative (Atheneul Român). - Expoziția de pictură pe lemn (personală), Mamaia. - Primul Simpozion național de ceramică. 1972 - Al doilea Simpozion național de ceramică - Medgidia. - Expoziția personală de pictură - Mamaia (iulie-august). 1973 - Salonul
Marcu Constantin Nircă () [Corola-website/Science/324816_a_326145]
-
pe 4 octombrie 1838, în New York, și a devenit cunoscută ca „Beautiful Cigar Girl” (în traducere liberă „Frumoasa vânzătoare de țigări”). Câteva zile mai târziu, ziarele au anunțat întoarcerea ei. S-a spus că a fugit cu un ofițer de marină. Trei ani mai târziu, la 25 iulie 1841, ea a dispărut din nou. Corpul ei a fost găsit la 28 iulie plutind în râul Hudson, la Hoboken, New Jersey. Detaliile legate de caz au sugerat că ea a fost ucisă
Misterul lui Marie Rogêt () [Corola-website/Science/326038_a_327367]
-
(în ) este un film de comedie american din 1994, regizat de Tom Shadyac și avându-l în rolul principal pe Jim Carrey. Alături de Carrey, interpretează și actorii Courteney Cox, Tone Lōc, Sean Young, precum și Dan Marino, fostul fotbalist de la Miami Dolphins. Filmul a avut parte de succes la casele de bilete, aducând încasări de 107 milioane $ în întreaga lume, la un buget de 11 milioane $. În anul următor s-a realizat o continuare, "", precum și , care a
Ace Ventura: detectivu' lu' pește () [Corola-website/Science/326137_a_327466]