12,062 matches
-
crescute în Ungaria erau exportate în Germania și nordul Italiei, în unii ani ajungându-se la exporturi de o jumătate de milion de capete. Alte mărfuri de export căutate în Moravia, Boemia, Austria sau Polonia erau vinurile ungurești. Înfrângerea forțelor otomane conduse de marele vizir Kara Mustafa Pașa în fața porților Vienei în 1683 de către armatele unite ale Rzeczpospolitei celor Două Națiuni și ale Sfântului Imperiu Roman au marcat începutul perioadei de stagnare și în cele din urmă, a schimbării definitive a
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
Națiuni și ale Sfântului Imperiu Roman au marcat începutul perioadei de stagnare și în cele din urmă, a schimbării definitive a balanței de forțe în regiune. Prin semnarea tratatului de la Karlowitz, prin care s-a pus capăt războiului dintre Imperiul Otoman și Liga Sfântă în 1699, otomanii au cedat cea mai mare parte a teritoriilor Regatului Ungariei cucerite după Bătălia de la Mohács din 1526. După acest semanrea acestui tratat, membrii dinastiei Habsburg au administrat un teritoriu mult mai mare decât Ungaria
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
cucerite după Bătălia de la Mohács din 1526. După acest semanrea acestui tratat, membrii dinastiei Habsburg au administrat un teritoriu mult mai mare decât Ungaria Regală, aproape egal cu cel al Regatului medieval al Ungariei. La mijlocul secolui al XVI-lea, forțele otomane din principalele fortificații din Ungaria numărau 2.956 de soldați la Buda, 1.481 la Pest, 2.978 la Székesfhérvár și 2.775 la Esztergom, în total 10.200 de militari . Numărul soldaților otomani staționați în Ungaria a variat de-
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
La mijlocul secolui al XVI-lea, forțele otomane din principalele fortificații din Ungaria numărau 2.956 de soldați la Buda, 1.481 la Pest, 2.978 la Székesfhérvár și 2.775 la Esztergom, în total 10.200 de militari . Numărul soldaților otomani staționați în Ungaria a variat de-a lungul timpului, cele mai numeroase efective fiind la mijlocul secolului al XVI-lea, când a crescut la 20.000 - 22.000 de oameni. Forțele de ocupație otomane erau distribuite inegal în Ungaria, cea mai
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
total 10.200 de militari . Numărul soldaților otomani staționați în Ungaria a variat de-a lungul timpului, cele mai numeroase efective fiind la mijlocul secolului al XVI-lea, când a crescut la 20.000 - 22.000 de oameni. Forțele de ocupație otomane erau distribuite inegal în Ungaria, cea mai mare concentrare de trupe fiind întâlnită în zonele fortificate și mai puțin în regiunile rurale. La mijlocul secolului al XVII-lea, într-o perioadă de acalmie, efectivele otomane din Pașalâcul de la Buda (Eyaletul Budin
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
000 de oameni. Forțele de ocupație otomane erau distribuite inegal în Ungaria, cea mai mare concentrare de trupe fiind întâlnită în zonele fortificate și mai puțin în regiunile rurale. La mijlocul secolului al XVII-lea, într-o perioadă de acalmie, efectivele otomane din Pașalâcul de la Buda (Eyaletul Budin) se ridicau la aproximativ 8.000 de ieniceri, sprijiniți de un număr necunoscut de recruți locali. Teritoriul cucerit a fost împărție în eyaleturi (provincii), care aveau ca subdiviziuni administrative sangeacurile. Funcționarul cu cel mai
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
află în România contemporană. Eyaleturile Temeșvar și Varat cuprindeau teritorii ale României, dar și Ungariei contemporane. De asemenea, eyaleturiele Budin, Zigetvar, Kanije și Egir cuprindeau teritorii aflate în zilele noastre în Serbia, Croația și Kosovo. Pașii și sangeac-beii erau funcțiori otomani responsabili pentru problemele administrative, juridice și militare. Interesul principal al otomanilor era apărarea cuceririlor teritoriale. Sublima Poartă a devenit principalul proprietar funciar din regiune și administra direct și pentru propriul câștig aproximativ 20% din teritoriul Ungariei. Restul teritoriului a fost împărțit
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
și militare. Interesul principal al otomanilor era apărarea cuceririlor teritoriale. Sublima Poartă a devenit principalul proprietar funciar din regiune și administra direct și pentru propriul câștig aproximativ 20% din teritoriul Ungariei. Restul teritoriului a fost împărțit funcționarilor civili și soldaților. Moșierii otomani erau interesați de obținerea unui câștig cât mai mare în cât mai scurt timp. Pentru autoritățile de la Constantinopol, colectarea taxelor era un subiect de interes major. Taxarea excesivă a făcut ca numeroși locuitori ai târgurilor și proprietari funciari să emigreze
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
făcut ca numeroși locuitori ai târgurilor și proprietari funciari să emigreze în teritoriile controlate de creștini, în principal în Ungaria Regală. Războaiele, înrobirile și emigrarea nobililor au produs o depopulare profundă a regiunilor rurale. Din punct de vedere religios, administrația otomană s-a arătat destul de tolerantă, iar grupurile etnice din imperiu s-au bucurat de un mare grad de autonomie în ceea ce privește gestionarea problemelor interne. Orașele și-au păstrat un anumit grad de autoguvernare, iar clasa mijlocie a meșteșugarilor și negustorilor a
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
un anumit grad de autoguvernare, iar clasa mijlocie a meșteșugarilor și negustorilor a prosperat. În ciuda stării neîncetate de răboi cu habsburgii, în Ungaria au apărut mai multe centre de cultură în acest colț al imperiului. Clădirile perioadei clasice a arhitecturii otomane puteau fi admirate nu doar în Constantinopol dau Edirne (Adrianopol), dar și în Ungaria, unde au fost construite moschei, poduri, fântâni, băi publice și școli. Din păcate, după cucerirea habsburgică, cele mai multe construcții otomane au fost demolate, doar un număr redus
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
al imperiului. Clădirile perioadei clasice a arhitecturii otomane puteau fi admirate nu doar în Constantinopol dau Edirne (Adrianopol), dar și în Ungaria, unde au fost construite moschei, poduri, fântâni, băi publice și școli. Din păcate, după cucerirea habsburgică, cele mai multe construcții otomane au fost demolate, doar un număr redus supraviețuind până în zilele noastre. Baia turcească a rămas o tradiție în Ungaria contemporană, care a moștenit practicile celor 75 de "hammamuri" (băi de aburi) construite în perioada otomană. În secolul al XVII-lea
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
după cucerirea habsburgică, cele mai multe construcții otomane au fost demolate, doar un număr redus supraviețuind până în zilele noastre. Baia turcească a rămas o tradiție în Ungaria contemporană, care a moștenit practicile celor 75 de "hammamuri" (băi de aburi) construite în perioada otomană. În secolul al XVII-lea, în 39 dintre principalele orașe ale regiunii, au funcționat 165 de școli elementare ("mekteb") și 77 de școli teologice secundare și superioare ("medrese". Elevilor școlilor elementare le erau predate scrierea, noțiunile de bază ale aritmeticii
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
de cultură și educație. Educația de masă era sprijinită de o rețea de biblioteci publice. Biblioteca școlii fondate de Mehmed-pașa Sokolović în Budin (Buda) conținea în afară de cărți religioase musulmane și lucrări de oratorie, poezie, astronomie, muzică, arhitectură sau medicină. Societatea otomană era caracterizată printr-o relativă toleranță religioasă. Creștinismul nu era interzis, dar creștinii erau tratați ca niște cetățeni de rang inferior. Orientalistul britanic Thomas Walker Arnold susține că islamul nu era promovat cu forța în regiunile cucerite de otomani, dar
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
la Islam. În Ungaria au fost construite pentru acești credincioși mai multe moschei, sau au fost transformate în moschei o serie de biserici creștine. Banii necesari întreținerii personalului moscheilor, a moscheilor, dar și a bisericilor erau primiți direct de la statul otoman sau prin donații ale credincioșilor. În afară de Islamul Sunnit, în Ungaria au apărut comunitățile dervișilor, aleviților mevlevilor. Faimoasa mănăstire Gül Baba din Budin (Buda), în care viețuiau în jur de 60 de derviși, aparținea ordinului "bektasi". Mănăstirea era amplasată în apropierea
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
așezări medievale maghiare, locuite de burghezia urbană, a fost distrusă. Compoziția etnică a teritoriului care fusese parte a Regatului medieval al Ungariei a fost modificată în mod fundamental datorită deportărilor, masacrelor și colonizărilor. Numărul etnicilor maghiari de la sfârșitul perioadei dominației otomane a fost redus în mod substanțial. Cele trei părți ale fostului Regat al Ungariei - Ungaria Hagsburgică, Ungaria Otomană și Transilvania - au înregistrat diferențe minore ale creșterii populației în secolul al XVII-lea. Studii recente estimează că populația celor trei regiuni
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
din secolul al XVII-lea au afectat populația dintr-o zonă relativ restrânsă. Se pare că dislocările de populație din Ungaria nu au afectat în mod serios rata mortalității în rândurile populației civile. Spre deosebire de alte zone de conflict, în Ungaria Otomană nu au fost înregistrate, însă, tulburările sociale și ruperea legăturilor economice, asociate în general cu perioadele îndelungate de război din secolul al XVII-lea.. Cele mai grave distrugeri au avut loc în perioada anilor 1604 - 1606 când, pe fondul luptelor
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
din 7/19 iunie 1857, "Israelitul Român" a publicat Scrisoarea lui C. A. Rosetti, cu titlul "Rusciuk, 11/25 mai 1857". Din scrisoarea să rezultă că C. A. Rosetti intra în țară, la întoarcerea din exil, cu pașaport de la ambasada otomană și cu concursul unor cercuri evreiești. În periodicul Albină, (în ortografia vremii) "Anulu III — Nr. 96, Viena, sambeta 14/26 septembre 1868" apărea următoarea știre: "„Israelitulu Romanu“, organu alu jidaniloru patrioți, a scosu la lumină planulu și a luatu iniciativ
Israelitul român () [Corola-website/Science/327947_a_329276]
-
Asediul Budei din 1541 a fost încercarea habsburgilor de ocupare a Budei, care a provocat contraatacul otomanilor și care a dus în cele din urmă la anexarea Ungariei centrale de către Imperiul Otoman. Într-o primă fază, o armată habsburgică condusă de Wilhelm von Roggendorf a asediat Buda, în care se adăpostea succesorul lui Ioan I Zápolya, vasal al Imperiului Otoman. Regele maghiar murise în 1540, iar pe tronul său se urcase fiul
Asediul Budei (1541) () [Corola-website/Science/327955_a_329284]
-
a dus în cele din urmă la anexarea Ungariei centrale de către Imperiul Otoman. Într-o primă fază, o armată habsburgică condusă de Wilhelm von Roggendorf a asediat Buda, în care se adăpostea succesorul lui Ioan I Zápolya, vasal al Imperiului Otoman. Regele maghiar murise în 1540, iar pe tronul său se urcase fiul său minor, Ioan al II-lea Zápolya, care domnea sub regența mamei sale, Isabella Jagiello Zapolya și al guvernatorului Transilvaniei, Gheorghe Martinuzzi. Acest aranjament fusese acceptat de sultanul
Asediul Budei (1541) () [Corola-website/Science/327955_a_329284]
-
contemporană), în conformitate cu prevederile secrete ale Tratatului de pace de la Oradea. Ioan de Zápolya și-a asigurat controlul asupra părții de est a regatului - Regatul Ungariei Răsăritene. După 1541, părțile centrale și de sud ale regatului au fost anexate de Imperiul Otoman pentru următorii 150 de ani. La început, teritoriile controlate de Habsburgi au fost denumite „Regatul Ungariei” sau „”. era simbolul continuității formei legale de existență a statului după ocupația otomană, care păstra toate tradițiile legale ale Ungariei. De fapt, Ungaria Regală
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
centrale și de sud ale regatului au fost anexate de Imperiul Otoman pentru următorii 150 de ani. La început, teritoriile controlate de Habsburgi au fost denumite „Regatul Ungariei” sau „”. era simbolul continuității formei legale de existență a statului după ocupația otomană, care păstra toate tradițiile legale ale Ungariei. De fapt, Ungaria Regală a ajuns să fie o provincie cu un statut aparte al imperiului Habsburgilor.Nobilimea maghiară a reușit să forțeze Viena să admită pretențiile conform cărora Ungaria reprezenta o entitate
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
regatului medieval ungar, unii cercetători consideră că acest punct de vedere ar tinde doar să apere interesele naționale maghiare și nu ar reprezenta exact realitatea istorică. În conformitate cu prevederile Tratatului de la Karlowitz, care punea capăt Războiului dintre Liga Sfântă și Imperiul Otoman în 1699, turcii au cedat cea mai mare parte a Ungariei Otomane. Noile teritorii cedate de otomani au fost alipite Regatului Ungariei și Dieta din Pressburg și-a exercitat autoritatea și asupra acestor teritorii. Regatul era formal parte a Imperiului
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
tinde doar să apere interesele naționale maghiare și nu ar reprezenta exact realitatea istorică. În conformitate cu prevederile Tratatului de la Karlowitz, care punea capăt Războiului dintre Liga Sfântă și Imperiul Otoman în 1699, turcii au cedat cea mai mare parte a Ungariei Otomane. Noile teritorii cedate de otomani au fost alipite Regatului Ungariei și Dieta din Pressburg și-a exercitat autoritatea și asupra acestor teritorii. Regatul era formal parte a Imperiului habsburgic, denumit apoi Imperiul Austriac. Ungariei i s-a recunoscut statutul de
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
Monarhiei duale austro-ungare în 1867. Ungaria Regală (1526 - 1699) (în limbile maghiară "Királyi Magyarország", germană "Königliches Ungarn") a fost acea parte a regatului medieval al Ungariei în care Habsburgii au fost recunoscuți ca regi ai Ungariei ca urmare a victoriei otomane din Bătălia de la Mohács (1526) și a împărțirii țării care a urmat după aceasta. Teritoriul Slovaciei contemporane și nord-vestul Transdanubiei au făcut parte în mod constant din această entitate. Regiunea din nord-estul Ungariei a fost controlată pe rând de Ungaria
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
Slovaciei contemporane și nord-vestul Transdanubiei au făcut parte în mod constant din această entitate. Regiunea din nord-estul Ungariei a fost controlată pe rând de Ungaria Regală sau de Principatul Transilvaniei. Părțile centrale ale fostului regat au fost anexate de Imperiul Otoman (Ungaria Otomană). Regatul Ungariei Răsăritene s-a transformat mai târziu în Principatul Transilvaniei. Termenul „Ungaria Regală” a încetat să mai fie folosit după 1699, iar regii habsburgici ai Ungariei au preferat să numească țara cu un teritoriu lărgit ca „Regatul
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]