11,985 matches
-
DN1A). Localitatea Fierbinți din această zonă este atestată documentar în prima jumătate a secolului al XVII-lea, între anii 1620 și 1650. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Fierbinți-Târg avea statut de comună rurală, purta numele de "Fierbinți-Stroești", era arondată plășii Mostiștea a județului Ilfov și avea în compunere satele Fierbinții de Sus, Fierbinții de Jos, Fierbinți-Gruiu, Fierbinții Târgului și Stroești, cu o populație totală de 2289 de locuitori, ce trăiau în 559 de case. În comună funcționau o companie de
Fierbinți-Târg () [Corola-website/Science/306422_a_307751]
-
trăiau în 559 de case. În comună funcționau o companie de dorobanți, un birou telegrafic, trei biserici și două școli (una de băieți și una de fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna cu numele de "Fierbinți", ca reședință a plășii Fierbinți din același județ; comuna avea 4360 de locuitori în satele Fierbinții de Jos, Fierbinții de Sus, Fierbinți-Târgul, Fundu Dănoiului, Micșuneștii Mari și Stroești. În 1931, din comuna Fierbinți s-a separat comuna "Târgul-Fierbinți", cu satele Fierbinții de Jos, Fundu
Fierbinți-Târg () [Corola-website/Science/306422_a_307751]
-
lacul Alibei. Populația satului, conform recensământului din 2007, este de aproximativ 4023 locuitori. Potrivit datelor Arhiva Națională a Republicii Moldova în 1827 locuiau 92 de familii dintre care 290 bărbați și 223 femei; la 14 mai 1835 în satul Slobozia Ganesî, plasa Olănești, județul Akkerman: bărbați-387, femei-229 adica un total de 616 persoane; în 1859 numărul de bărbați era de 349, numărul total de femei era de 308 totalul fiind de 657 persoane; în 1904 erau 187 de case în care locuiau
Slobozia, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305256_a_306585]
-
Olga (265 des.) Cotruță Eugenia (190 des.), Herța Maria (106 des). Tuturor li s-au lăsat câte 100 ha de pămînt arabil. 1922. Au fost împroprietăriți 275 de locuitori cu 1551 ha mp de pămînt. 1923. Hristici se aflau în plasa Nădușita. „Dicționarul statistic al Basarabiei” pe anul 1923 menționa: „Arhiva primăriei a fost distrusă de bolșevici în 1917.” Se atestă: dealul Holm, Valea Hristici, iazul Bolata, 450 de case; 2260 de locuitori, gospodării boierești (4 case locuite), moară de vînt
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
2260 de locuitori, gospodării boierești (4 case locuite), moară de vînt, 2 mori cu aburi; școală primară mixtă, biserică ortodoxă, poștă rurală, primărie, o cîrciumă. Primar era Teodor Lozan, notar - Teofil Ganea. 1930. În ziua de 29 dec. la Hristici, plasa Florești, se înregistrează 1287 de locuitori (638 de bărbați, 649 de femei, 287 de gospodării; 40,6% din numărul locuitorilor trecuți de vîrsta de 7 ani știau carte. În sat locuiau 1269 de români, 8 ruși, 1 rutean, 9 evrei
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
înregistrează 1287 de locuitori (638 de bărbați, 649 de femei, 287 de gospodării; 40,6% din numărul locuitorilor trecuți de vîrsta de 7 ani știau carte. În sat locuiau 1269 de români, 8 ruși, 1 rutean, 9 evrei. 1932. Hristici, plasa Ocolina, 1664 de locuitori. Primărie, percepție fiscală, școală primară, biserică, o băcănie. Banca populară „Libertatea”, o cîrciumă. Patru agricultori dețin cîte 100 ha de pămînt. 18 octombrie 1940. Sovietul Comisarilor Norodnici al RSSM a adoptat decizia privind fondarea unor stații
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
vecine. În centrul județului Acherman locuiau maloruși -urmași ai zaporojene o parte de zaporojeni au trecut pe Nistru în Turcia și Dunai. În anul 1930 în Regatul României a avut loc recensămîntul. În cadrul acestui recensămînt satele descrise făceau parte din plasa Rîșcani jud. Bălti. Mai jos redam tabloul recensămîntului pe naționalități și limbele vorbite: După religie: Îndelitnicirea de bază a moldovenilor a fost din timpuri străvechi agricultură. Date despre satele contemporane pot fi întîlnite din legendele referitoare la sate, însă multe
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
212 femei, poștă rurală, delegat al satului în primăria Sturzeni, o cîrciumăd, distanța pînă la Bălti 45 km, Drochia 37 km În anuarul “Socec” al României Mari pentru anii 1923-1924 șunt redate date referitoare la satele Cucueții-Vechiu și Cucuieții-Noui. Cucueții-Vechi - Plasa Glodeni, locuitori 225. Amplasat la 30 km de la gară Drochia. Primar-Stoian Chirică. Notar-Cotârșov Nicolae. Preot-paroh Raețchii Vladimir. Comercianți (diverși) - Ciubotaru Gh, Golper Victor, Sherman Moșcu. Cucueții-Noui - Plasa Glodeni. Două cătune Alexăndreni și Ivanovca. Locuitori 280. 30 km de la gară Drochia
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
decurs a mai multor ani măsuri intru exproprierea moșiilor. Un document atestă procesul verbal al Inspectoratului Chișinău din subordinea Direcției Cadastrale din 22 august 1932. Inspectorul cadastral Vasile Costin a fost delegat la măsurarea moșiei Stîncăuți - Cucueți, comuna Șapte Bani plasa Rîșcani județul Bălti, ce se află în proprietatea lui Hristofor Negruș, în mărime de 752 ha 1025 m.p. Această moșie se marginea cu proprietatea Ecaterinei Dobrograeva, răzeșia locuitorilor satului Cucueți și satului Bălan; moșia Hiliuți, proprietatea satului Hiliuți; moșia Danul
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
rimase de urma împroprietăririi: Cucueții-Vechi - 0, 7989 m.p., imaș. În anul 1942 a fost elaborată o lege prin care s-a impus de a alege în fiecare sat paznici agricoli. Astfel prin deciziunile Președintelui comitetului agricol comunal al comunei Sturzeni, plasa Rîșcani jud Bălti, Dumitru Cociufli din 11 mai, nr. 9 paznic agricol în satul Alexăndrești a fost numit Turceac Vasile Nicolae, iar prin nr. 10 paznic agricol în s. Cucueții-Vechi a fost numit Mogoreanu Eftimie Ion, nr. 11în s. Sturzeni
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
cu 01 mai 1942. În conformitate cu Instrucțiunile Ministerului Aprovizionării nr. 2260 din 23 decembrie 1941 și ordinului 8889 al Perfecturii Bălti din 02 ianuarie 1942 au fost cinstituite centrele de colectare a produselor agricole pentru necesitățile armatei. Centrele de colectare în plasă Rîșcani se aflau în: or. Rîșcani - COOP Propășirea s. Baraboi - COOP Dreptatea s. Brătușeni - BP Brătușeni s. Nicoreni - BP Nicoreni s. Terebna - BP Dreptatea s. Zăicani - BP Zăicani Viața satelor după finisarea celui de-al II-lea război mondial După
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Moldova, care a îndeplinit funcția de guvernator (bașcan) al UTA Găgăuz Yeri (1995-1999 și 2002-2006) și deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 2001 și 2003. Gheorghe Dimitrievici Tabunșcic s-a născut la data de 1 august 1939, în satul Tătar Copceac (plasa Traian, județul Cahul, Regatul României). A absolvit Institutul Agricol “M.V.Frunze” din Chișinău, apoi studiile de aspirantura la Universitatea de Stat din Moldova. Este doctor în științe filozofice. După absolvirea Institutului Agricol în anul 1962 își începe activitatea în câmpul
Gheorghe Tabunșcic () [Corola-website/Science/305362_a_306691]
-
Ferentari la acea dată. La 1 aprilie 1914 a fost înființată Comuna Șerban Vodă a ce avea în componență două sate: Belu și Progresu ce făcuseră parte începând cu anul 1908 din comuna Jilava când aceasta a fost inclusă în plasa Vidra a Județului Ilfov. În 1948 s-a hotărât, ca limită posibilă a întinderii vetrei orașului, linia forturilor, înăuntrul acesteia putându-se schița ușor, dar mereu mobil, limitele suprafeței clădite fără întreruperi din vatra orașului, față de vetrele și moșiile comunelor
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
pătrate în secțiune, cu laturile de 8 cm. Pe cele 3 laturi care sunt vizibile dinspre terenul de joc, barele trebuie vopsite în 2 culori contrastante, care să fie diferite și de culorile din jurul porții. Porțile trebuie să aibă o plasă, atașată în așa fel încât o minge intrată o dată în poartă să rămână acolo. Toate liniile terenului fac parte integrantă din spațiile pe care le delimitează. Liniile de poartă vor avea 8 cm lățime între barele porților, în timp ce toate celelalte
Handbal () [Corola-website/Science/303475_a_304804]
-
a luptei pentru victorie, dar și o școală de fotbal evidențiind virtute, spirit de combativitate, o tehnică rafinată, dăruire și elan”. Dobay avea faima de a fi autorul unor șuturi imparabile. Se știe că odată a reușit chiar să rupă plasa, în 1935, la un meci împotriva echipei Juventus București. Meciul a avut loc în capitală, pe stadionul Venus. Întâmplarea este povestită de căpitanul echipei adverse din acel meci, Cibi Braun: “Iată ce s-a întâmplat pe teren: în minutul 8
Ripensia Timișoara () [Corola-website/Science/301451_a_302780]
-
pornit-o în galop! Apoi, după ce a scăpat de Nicky Petrescu, de la vreo 10 metri și-a expediat ghiuleaua spre poarta lui Enderffi. Ei bine, dragii mei, șutul acela n-a fost șut, ci un adevărat trăsnet! Mingea a spart plasa porții și a ieșit afară. Eu mă aflam la 5-6 metri distanță de Dobay și pot să vă spun cu mâna pe inimă că toată viața mea n-am mai întâlnit o lovitură atât de puternică. Balonul a trecut ca
Ripensia Timișoara () [Corola-website/Science/301451_a_302780]
-
toată viața mea n-am mai întâlnit o lovitură atât de puternică. Balonul a trecut ca ghiuleaua din tun și pe oricine ar fi întâlnit în cale cred că l-ar fi doborât la pământ! Când balonul a trecut prin plasă, a urmat un moment de tăcere mormântală în tribune. Nimănui nu-i venea să-și creadă ochilor. Primul care s-a smuls din uluială a fost arbitrul Tică Iliescu, câre se afla în apropierea porții; văzuse cum balonul pătrunsese în
Ripensia Timișoara () [Corola-website/Science/301451_a_302780]
-
caftan roșu și i-au dat și un cal domnesc, înșelat, înfrânat[...]" (dintr-o carte domnească a lui Nicolae Mavrogheni din 1788, astăzi dispărută). Șerban Măgheriu primește diverse funcții militare după război (căpitan de predați 1790, ceauș 1791, căpitan al plasei Amaradia 1795) fapt ce i-a adus unele facilități la plata diverselor dări către domnie astfel putând să rotunjească semnificativ averea familiei. De altfel, această stare materială bună, precum și urcarea în ierarhia socială a familiei Magheru, se evidențiază prin ctitorirea
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
și Gheorghe Magheru îmbrățișează de mici cariera armelor, la îndemnul unchiului lor, de creșterea și educația cărora s-a și ocupat. Ion (Ioniță) Magheru, născut probabil în 1795, ajunge, chiar în preajma revoltei lui Tudor Vladimirescu, la rangul de căpitan al plasei Amaradia, la fel ca strămoșul său Șerban. Prin convingeri politice și legături de rudenie cu însuși inițiatorul revoltei, căpitanul Ion, contribuie la rebeliunea pandurilor, la început cu bani și mai apoi conducând personal un detașament de panduri. Căpitanul Ion antrenează
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
Galeș, la câțiva kilometri de oraș. În ciuda faptului că este chemat în țară insistent acesta refuză să se intoarcă, apoi, amenințat că va fi luat cu pandurii, își lasă familia în Transilvania și se întoarce fiind numit iarăși căpitan la plasei Amaradia. Evident că după întoarcerea sa încep procesele cu cei pe care îi jefuise în timpul răsmeliței și numai intervenția proteguitorului său, serdarul Constantin Bălteanu, l-a scăpat de justiția domnitorului. Punându-se cu sârg pe respectarea îndatoririlor, Ioniță Magheru primește
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
a fost ridicat un monument închinat acestei bătălii, cunoscut ca "Memorialul de la Turtucaia". În perioada interbelică, localitatea a aparținut României Mari, constituind una dintre cele trei comune urbane sau orașe (împreună cu Silistra și Ostrov) ale județului Durostor. Turtucaia era reședința plășii omonime, ce includea 43 de sate. Majoritatea populației orașului era constituită din români (inclusiv aromâni). La recensământul din 1930, orașul avea o populație totală de 11.175 de locuitori, dintre care 6.871 români, 2.591 turci, 1.358 bulgari
Turtucaia () [Corola-website/Science/301502_a_302831]
-
(n. 7 martie 1923, satul Meleșeni, Plasa Bravicea (astăzi Călărași)) este un pictor din Republica Moldova. Se pare că originalitatea parvine din două direcții: din subconștientul fiecăruia, cît și din capacitatea noastră de a vedea de a observa, de a contempla. Chiar și un pictor poate trece pe lângă
Mihai Petric () [Corola-website/Science/299988_a_301317]
-
un băiat, Nils Holgersson, ale cărui "plăceri ieftine erau să mănânce și să doarmă, și după astea îi plăcea cel mai mult să facă pozne". Îi face mare plăcere să rănească animalele din ogradă. Nils capturează un pitic într-o plasă în timp ce familia lui era la biserică și l-au lăsat acasă pentru a citi capitole din Biblie. Piticul îi propune lui Nils să-l elibereze, iar dacă îl va elibera, îi va dărui o monedă uriașă de aur. Nils respinge
Minunata călătorie a lui Nils Holgersson () [Corola-website/Science/313260_a_314589]
-
hărți rusești (1804, 1820, 1828, 1833, 1835, 1853). În 1872, apare harta intitulată „Harta României istorică, politică, comercială”, avându-l ca autor pe maiorul Dimitrie Pappasoglu, iar în 1882 apare o hartă a județului Prahova care cuprinde fiecare plai și plasă în parte, alcătuită în total din 7 foi, la scara 1: 200.000, hartă întocmită de ing. Crapelianu. Harta Prahovei apărută în 1900 este prima hartă pe care apare o împărțire în cercuri, comune, sate și cătune. Studiile geologice privind
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
la 1864 de locuitori. De asemenea, satul Coțofănești făcea parte din comuna Mălăești, iar Bughea de Sus făcea parte din comuna Bughiile din plaiul Teleajen al județului Prahova. În 1925 Anuarul Socec consemnează comunele Poiana Vărbilău și Vărbilău în aceeași plasă. Comuna Vărbilău avea 2229 de locuitori, iar Poiana Vărbilău avea 700. Comuna Livadea a fost temporar desființată, satele ei fiind transferate comunelor Ștefești (Livadea) și Cosminele (Podu Ursului). În 1931, comuna Livadea a fost reînființată în aceeași compunere. În „Monografia
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]