13,067 matches
-
să se tragă mai aproape Înainte de Îmbarcare, ne-am așezat gînditori pe saci, așteptînd momentul propice. Odată cu schimbarea gărzii la miezul nopții, vasul a fost tras mai aproape, dar căpitanul portului, un ins antipatic, căruia i se citea pe față proasta dispoziție, stătea proțăpit pe pasarelă, supraveghind sosirea și plecarea lucrătorilor. Macaragiul, cu care, Între timp, ne Împrieteniserăm, ne-a sfătuit să ne găsim un moment mai bun, fiindcă, zicea el, șefu’ era o scîrbă dușmănoasă. Așa că ne-am pus pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
vasul nostru se Întorcea la Valparaíso. ESTA VEZ, FRACASO De data asta, dezastru Acum Îl văd limpede pe căpitanul beat, ca toți ofițerii lui, și pe proprietarul vasului acostat, cu mustața lui mare, cu gesturile lor necioplite, consecințe ale vinului prost. Și rîsetele lor zgomotoase cînd Își povesteau odiseea noastră. „Auzi, ăștia sînt tigri, acum sigur sînt pe vasul tău, o să-i descoperi cînd ieși În larg.“ Căpitanul probabil că lăsase să-i scape această propoziție, sau ceva asemănător, către prietenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Basilio de Queirós. De Îndată ce am Început să vorbim, fata a Început să plîngă, descriindu-și viața ca un „calvar“, ca și cînd ar fi În iad. Biata fată, originară din regiunea Amazonului, se dusese la Cuzco, unde a aflat veștile proaste și unde i s-a spus că va fi trimisă Într-un loc mai bun, unde se va vindeca. Spitalul din Cuzco nu era În nici un caz perfect, Însă avea un anumit nivel de confort. Cred că expresia ei, cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În liniște să facă un nod, o treabă căreia i se dedicase dinainte de a fi Întrerupt. În cele din urmă, am ajuns În Ayacucho, faimos În istoria Americii de Sud pentru lupta decisivă pe care Bolívar a cîștigat-o pe cîmpiile din jurul orașului. Proasta iluminare a străzilor, caracteristică pentru Întregul lanț muntos peruvian, atinsese aici nivelul maxim; becurile emit o licărire slabă, de culoare portocalie, ce strălucește prin Întreaga noapte. Un domn al cărui hobby era să colecționeze prieteni străini ne-a invitat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
inițială de doar un sol, În bani locali. În acea primă zi, nu am prea avut ocazia să schimbăm impresii cu ceilalți pasageri, așa că am fost oarecum rezervați și nu ne-am implicat În conversații generale. MÎncarea era puțină și proastă. Barca nu naviga noaptea, deoarece rîul era scăzut. Abia dacă erau cîțiva țînțari; chiar dacă ni s-a spus că acest lucru era normal, nu prea ne-a venit să credem, pentru că pînă În acest moment ne obișnuiserăm cu exagerările (și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
prietenos. Joia este ziua de odihnă a Întregii colonii, așa că ne schimbăm rutina și nu mai vizităm complexul. Dimineața am Încercat să pescuim, Însă fără succes. După-amiază am jucat fotbal, iar prestația mea În poartă nu a fost atît de proastă. Vineri am revenit În complex, iar Alberto a rămas să facă baciloscopie În compania călugăriței drăguțe, mama Margarita. Am prins două specii de pește sumbi, numite mota, iar pe unul i l-am dat doctorului Montoya ca să-l gătească. EL
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
zori, șoferul s-a oprit o oră să doarmă. Condusese timp de două zile fără oprire. Ne așteptam să ajungem În Caracas În noaptea aceea, dar am făcut din nou pană de cauciuc, ceea ce ne-a Întîrziat, ca și cuplarea proastă, care făcea ca bateria să nu se Încarce, așa că a tot trebuit să ne oprim s-o reparăm. Climatul devenise tropical - ne năpădiseră niște țînțari agresivi și pe amîndouă părțile drumului se găseau bananieri. Pe ultima bucată de drum, În timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
oamenilor sărmani. Aș vrea să revin în mijlocul lor, dar nu îndrăznesc și îmi pare rău... Până la urmă ies prin ușa mare a catedralei. Afară e rece, dar cerul este albastru, imens și plin de stele... 20 octombrie 1949 Dimineața - dispoziție proastă. După-amiază - pregătire intensă în vederea examenului de la facultate. Seniore! Vreau să cred că, în orice situație te vei afla, vei ști să alegi soluția cea mai bună... Sub această avalanșă de circumstanțe potrivnice, caută de-ți păstrează o ținută dârză și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
adunați la mine acasă, mă întrebau malițioși câți cozonaci am făcut. Formula era „treisprezece plus doi“, din care „treisprezece“ erau cozonacii veritabili, iar „doi“ cu totul altceva. Mihai, susceptibil, a simțit ceva și lucrul acesta i-a creat o dispoziție proastă... Mihai lui Pierre Astăzi, luni seara (după ce m am întors de la Kindi) Dragă Pierre, S-au acumulat în aceste ultime zile anumite situații echivoce, pe care simt nevoia să le pun la punct, fără să vreau în nici un caz să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
indigna, desigur! Ceea ce spui tu este o ade vărată erezie pentru noi cei de aici, însetați după „adevăr“ (veritas)... De-ai ști tu ce planuri complicate se urzesc în Bucu rești (și criminale pe deasupra) pentru dobândirea unei sticle de vin prost! Dar Gina, ce e cu Gina? Probabil că s-a lăsat cu totul amețită de răpitorul M.P. și te-a părăsit, sărmanul meu prieten! (Te iubesc foarte mult!) De, acestea sunt, dragul meu, consecințele unei prea mari sincerități față de femei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu simt nevoia să gândesc mai mult decât atâta. 7 martie 1955 O febrilitate plicticoasă... Încerc să mă debarasez de dânsa. Să fie oare de vină Primăvara? Dar nu mai e timp pentru Primăvară! 9 martie 1955 După o pasă proastă, în care totuși m-am ținut bine, simt că începe din nou o perioadă bună. Să vină! 11 martie 1955 Regizorul este, într-un fel, un om de stat. Astă-noapte am con siliu de coroană cu mine însumi! 17 martie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tuturor sforțărilor făcute, nu a fost posibil: după trei ore de agonie a murit. Căci, după principiul lui Mihai, nimic nu era mai ridicol decât o sinucidere ratată... (Vezi cazul Negoițescu.) și acum, ca în piesa mea cea neterminată și proastă, intră în scenă Neprevăzutul - mâna Domnului. La vreo săptămână după aceea, a sunat la ușa din Puțul de Piatră o cucoană care a cerut să-i vorbească doamnei Rădulescu. — Ne cunoaștem numai din vedere, doamnă. Sunt vecina dumneavoastră de vizavi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ceara, un alb ca varul, un roșu ca sângele sau de culoarea vânătăii - și risipeau, împerechindu-le cu verde, culorile ce nu le aparțineau. Morții le absorbeau apoi prin piele, după bunul lor plac. și-n timp ce viii erau proști și jinduiau după ele, culorile înfloreau pe morții a căror carne abdicase. Cunoșteam din vizitele făcute morților marginea verzulie a urechilor lor, cartilagiul în care și-au și înfipt colțul buruienile, așternându-se nerăbdător pe treabă, trudind încă de-acum
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cui este. După ce, în sfârșit, eram lăsați să plecăm, ne strângeam din nou laolaltă ca să ne sfătuim cum e mai bine să procedăm, cum să tăgăduim propriile spuse fără a-l învinui pe celălalt. Ce mă deranja era că traducerea proastă nu făcuse poveștile noastre mai inofensive politic, ci doar le mutilase din punct de vedere literar. Partea poetică dispăruse cu desăvârșire. În cursul interogatoriului, rumegarea acelorași lucruri ore în șir te făcea treptat să-ți reamintești tot ce spuseseși și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ales dacă au murit. Vreau s-o scot cu ei la capăt pe temeiul cuvintelor. Fiindcă este singurul etalon pe care știu că-l posed și care-mi permite să apreciez dacă propozițiile mele sunt suficient de bune sau excesiv de proaste. Atunci cândscriu, aceasta îmi este o îndatorire morală poate naivă, distribuită în hapuri mititele. A fost și este opusul oricărei priviri „de sus“, a oricărui gen de ideologie, și, din această cauză, și cel mai bun remediu împotrivă. Ideologia are
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Universitatea Laval din Québec-Ville, Canada / 190 Câteva rânduri Paginile care urmează nu au nici o legătură cu un "jurnal" ținut riguros, zi de zi, jurnalul unei autobiografii curente sau intelectuale. Totul a început cu tristețea asociată unei istorii de dragoste sfârșite prost. De fapt, una dintre sutele de istorii de dragoste terminate prost în ziua de 8 iunie 1998 în lumea largă. Foarte repede mi-am dat seama că paginile pe care le scriam "terapeutic" despre dragoste erau de o mare banalitate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sunt acelea pe care le-am pierdut" (Camus). Imagine bucureșteană, surprinsă și pusă acum pe hârtie: mă întorc în week-end de la cazarmă. În tramvai, studiez mâna unui "semi-marginal" (vagabond, dar nu foarte...), neras, impregnat cu miros de băutură și țigări proaste: extrem de fină, cu unghii îngrijite, degete lungi, neobișnuite cu munca. Un "Crai" resuscitat și obligat acum să cerșească. Lucrez cu sârg la "traduceri" în cadrul unei alte unități militare, prestigioase. Schimbarea de condiție și de statut este extraordinară, căci am părăsit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
adversarilor", plebea care te înconjoară în 80% din cazuri. Plebe care nu înțelege oricum de ce ești diferit și în ce anume constă această diferență. Dacă nu reușești să îndeplinești aceste condiții minimale, eșuezi în banal, devii un simplu "tupeist" de prost gust. Ce prostii pot să scriu! 01 februarie 2001 Licărirea de lumină neagră a bestiei profunde din om: kosovarul întâlnit astăzi la serviciu care mi-a spus cu ochii lucind de satisfacție că tatăl său a ucis în timpul războiului cel
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
îmbrăcat într-o geacă de fâș albastru, o cușmă bine trasă pe urechi și un zâmbet zgârcit și prost intenționat. Își aștepta victimele precum un Dracula deghizat și postmodern. I-am admirat discursul dezinvolt, într-o bună franceză (puțin mai proastă decât a mea). În mod normal, a adoptat o viziune românească, aproape naționalistă: a încercat să păcălească un elvețian autentic pe care îl mirosea plin cu bani. Elvețianul interpelat a dat din umeri pricepând șmecheria. Probabil că mai fusese în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
gen de aventură, în care orice detaliu minor contează pentru a face chinul mai suportabil. Astfel, trebuie neapărat prevăzută o pereche de papuci pentru a odihni laba piciorului care refuză să mai intre în pantof, fiind umflată aproape de explozie din cauza proastei circulații, consecința a îndelungatei poziții în șezut. Să se renunțe la sandvișuri; din cauza căldurii și a aglomerației din cabine, ele se transformă rapid într-o pastă amorfă cu gust de cauciuc făinos, imposibil de mâncat. Sunt preferabile fructele uscate, alunele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
umăr, printr-o spărtură dintre nori unde se întrevede amintirea "luminoasă" a Lacului Léman, simbol al călătoriei și "înțelepciunii". Efect benefic al oricărei călătorii este de necontestat. Primesc ieri o scrisoare din România, francată cu un timbru mizerabil. Hârtie de proastă calitate (ca mai toate timbrele emise în România, îți dai seama imediat că este vorba de un timbru de Lumea a Treia...), plus un desen special pentru Zece ani de la deschiderea negocierilor de aderare la UE. Mesaj imbecil, inutil, grotesc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Cristian Bădiliță publică în ziarul Ziua de astăzi, 27 aprilie, un articol referitor la comportamentul mitocănesc în cadrul Ortodoxiei. Scris cu tonul unui om supărat, care suferă în Occidentul ateu și secularizat atunci când vede că Ortodoxia de acasă este invadată de prost gust, kitsch și mitocănie. Ortodoxia reală, cea de pe teren, care nu vrea să semene deloc cu cea din bibliotecile pariziene. Un articol util pentru a înțelege de ce un revoltat, fie el și bine intenționat, nu este ascultat niciodată într-o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de cari și nerenovată de cel puțin jumătate de secol. Preotul, un român, slujea într-o limbă greacă chinuită. Complet afon, cu un glas subțire, de fuior de vată, vaietele sale se pierdeau în aerul rece al încăperii cu acustică proastă. Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, era și complet lipsit de minimumul de charismă necesar practicării meseriei de preot, o meserie pas comme les autres; din când în când mai mormăia și câteva fraze într-o franceză improbabilă. La
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
studenției, la Cluj, a fost secretar de redacție la o gazetă a lui Iuliu Maniu, spaime; eu, slujbă respingătoare la Ministerul Culturii, mereu prezentă pe toate listele de restructurări, epurări, disponibilizări, pentru că nu eram membră de partid și aveam origine proastă, spaime; schizofrenie, dedublare forțată între munca depusă «în câmp ideologic» și educația și mentalitatea mea micburgheză, spaime; trimisă cu mare tam-tam critic la «munca de jos», într-o editură, spaime, spaime.“ Închei citatul și mă minunez: de unde atâta umor și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de onoare. A.R. O, Doamne. Poate de oroare. Oricum, când văd cât de repede se poate afla totul despre tot, aproape că-mi vine să mă bucur că sunt bătrână. Mă rog, Fiii minerului era o carte muncitorească și proastă, de ton proletar, în pas cu vremurile. Eram abia la începutul carierei când am tradus-o și nu știu ce interes au avut cei din editură când s-au gândit să publice așa ceva. Și tot întru câtva à contre cœur am tradus
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]