11,679 matches
-
doctorul Isac, iarăși nu se înțelege și, mai ales, pe cine are să compromită minciuna lui Scipione Bădescu: pe Scipione Bădescu însuși, pe Eminescu sau pe doctor (care făcea parte din consiliu, cum aflăm din alte scrisori)?! Importantă este precizarea că rănile poetului s-au închis definitiv. Rezultă că tratamentul local, prescris și de medicii din Iași la 14 iulie, a dat roade. 18/30 octombrie: „Mihai este foarte bine, de aceea vă rog fiți bună ca totdeauna și rugați pe domnul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
sunt născute, din pământ cresc și tot în pământ intră. Pământul pe toate le mănâncă."104 În basme, Pământul devine personaj taumaturgic și psihopomp, sub denumirea de Iutele-Pământului sau Agerul-Pământului: "...aflând de la Iutele-Pământului că e buruiana vieții, care vindecă orice rană și e foarte rară, căci nu răsare mai mult de două fire pe an, unse pe bărbatul său la picioare și îndată s-a zdrăvenit"; "învățat de Agerul-Pământului, ajunse la zmeoaică."105 IV. AERUL Aflat într-un permanent dialog imaginar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ades îl blestema / Și-i zicea când îl culca": "Culcă-te, alină-te / Șarpele sugă-mi-te!" / Cel viteaz de ortoman / Izbea negrul dobrogean / Și cu pala lui cea nouă / Pe balaur tăia-n două, / Apoi trupul înghițit, / Plin de rane, otrăvit, / El în cârcă-l ridica, / Sus, la stână se urca / Și în lapte mi-l scălda, / De venin îl curățea / Și cu viața-l dăruia. / Apoi, mări, cât trăia, / Frați de cruce se prindea / Și-mpreună voinicea / Pe balauri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
studiul nu a putut spune însă nimic celor pe care îi vedea drept filozofii timpului, renunțarea la preocupări filozofice și asumarea unei activități utile din punct de vedere social au fost deciziile de care și-a legat speranța că această rană, prea dureroasă, se va închide cu timpul. Eforturile ulterioare ale lui Russell pentru publicarea Tractatus-ului în Anglia au avut ecou în sufletul lui Wittgenstein. Ultima lui încercare de a se apropia din nou de Russell, întâlnirea lor de la Innsbruck din
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mulți ca cei ce au căzut din pricina limbii” (Septuaginta). Interesant cum acest lucru este valabil și pentru posibilitățile de limbaj din lumea animală: „De ce-i privighetoarea-n colivie? Din pricina limbii” (Ibn Yamin). * „Ce este cuvîntul, orice cuvînt? Nimic decît o rană a tăcerii.” (Lucian Blaga) Probabil deoarece „cuvîntul” silește „tăcerea” să se transforme, de exemplu, Într-un gest, Într-un crez, sau Într-un vis... * „Pentru ca o idee să trăiască, n-ajunge să-i puie un miez de geniu scriitorul. Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
viață, Înfrunți cu seninătate orice riscuri ale „sincerității”. * „Nimeni nu a iubit mai mult decît a suferit pentru altul.” (A. Pérez) Nu poți să iubești mai mult decăt ești În stare să suferi; se spune chiar că iubești pe măsura rănii pe care o iubire anterioară ți-a produs-o În suflet. * „Sfaturile bune Îi sînt de folos chiar și celui care le refuză.” (L.A. Seneca) Dacă nu dintr-un alt motiv, pentru faptul că-i descătușează gîndirea, făcîndu-l să vadă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
analiza propriului fel de a fi este suficient să te gîndești, de exemplu, la faptul că „timiditatea” pe care o ai Îți creează probleme În societate, pentru ca stima de sine să scadă În mod Îngrijorător. * „Insulta doare mai tare ca rana.” (P. Skarga) Amorul propriu al fiecăruia este atît de puternic, Încît nu poți trăi În nedemnitate. Poate de aceea M. de Montaigne a spus: „Nu există replică atît de usturătoare ca disprețul tăcut”. Datorăm marelui nostru scriitor, I.L. Caragiale una
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
-l schimbe. Tăria acestora din urmă este, de fapt, o tărie sufletească, este o tărie morală, izvorîtă dintr-un principiu de viață pe care și l-au propus, sau dintr-un set de valori În care cred. * „Cuvîntul e o rană a tăcerii.” (Lucian Blaga) Faptul că intimitatea gîndului nu trebuie violată este exprimat și În proverbul: „Cel mai bun cuvînt rămîne cel nerostit”. * „E greu să treacă cineva peste propria sa natură.” (Hitopadeca) Specificitatea psihologică a fiecăruia este dată, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nivelul „binelui” sau al „răului” realizat (nu este, de exemplu, același „binele” de moment din fapta cămătarului, cu binele din fapta celui care salvează pe cineva de la Înec). „Un om care se gîndește să se răzbune, Își ține deschisă propria rană, care altfel s-ar vindeca și s-ar Închide.” (Fr. Bacon) Altfel spus, păstrînd gîndul de răzbunare, păstrezi răul În tine, dar iertînd, Îți schimbi chimismul sufletesc. * „Nedreptatea este mai mare În vorbă, decît În lovitură.” (P. Syrus) Pentru că „vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a explica cum prin găsirea, la momentul potrivit, a unui sens valoric Înalt, un „gînd” poate reorganiza un trup răvășit În fiziologia lui, de o boală sau de alta? * „Sufletul bolnavului se etalează, umple camera, și camera pare atunci o rană. Nu mai Îndrăznești să te ciocnești de o mobilă, să mai umbli.” (A. de S.-Exupéry) În situații de boală, de suferință, sufletele oamenilor au tendința - mai mult ca oricînd - de a intra Într-o relație empatică cu tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
social se dereglează. Invocînd plasticitatea lingvistică a unui cunoscut proverb - care ne spune că un singur măr putred, cu timpul, strică toate merele bune dintr-o lădiță - Înțelegem importanța izolării la timp, În cadrul comunităților umane, a unor conduite aberante singulare. * „Rănile pe care omul și le face sieși se tămăduiesc greu.” (W. Shakespeare) Firește că orice viciu pe care ni-l asumăm nu-l putem ispăși decît prin amare procese de conștiință, și prin acte reparatorii adecvate. * „Nu se vindecă acela
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sau care li s-a făcut, Îl potențează În conștiința lor transformîndu-l Într-o obsesie generatoare nu numai de suferință interioară, ci și de dorință de răzbunare: „Un om care se gîndește să se răzbune Își ține deschisă propria sa rană, care altfel s-ar vindeca și s-ar Închide” (Fr. Bacon); „Cruzimea naște cruzime, și blîndețea blîndețe. Copiii cărora nu li se arată dragoste, ajung să nu mai iubească” (H. Spencer). * „Fiecare preferă să fie mai bun pentru sine, decît
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
În raport cu un anumit grad de asumare a vinovăției: cu cît cineva se condamnă mai mult, cu atît este mai greu să-i formezi convingerea că el ar putea să se schimbe În bine, În viitor , prin el Însuși. * „Pentru o rană rămîne cicatricea conștiinței.” (P. Syrus) Aceasta este soarta morală a omului: dacă nu ți-ai ascultat Înainte „conștiința”, o faci după greșeala Înfăptuită! * „Gemetele arată durerea, dar nu o vindecă.” (P. Syrus) Regretele sînt o condiție necesară, dar nu și
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
capul regelui de trup, s-a auzit un murmur unanim al mulțimii adunate să urmărească execuția. Mai mulți privitori s-au apropiat de eșafod și au muiat batistele în sângele său, din cauza superstiției conform căreia sângele unui rege picurat pe răni deschise poate vindeca boli, pentru că este de esență divină. Desigur, cu ocazia acestui eveniment au apărut o serie de povești învăluite în aura misterioasă a superstițiilor. Aceste superstiții le putem încadra în zona apocrifelor orale. Deoarece nu sunt mituri, ci
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
nu voi fi în stare să supraviețuiesc acestei umilințe». Gourville râde de el. Apoi Vatel merge în propria cameră, îți sprijină sabia de perete și și-o înfige în inimă, dar numai la a treia încercare, deoarece își provocase două răni care nu erau mortale. Cade mort. între timp, peștele începe să sosească din toate părțile, iar oamenii îl caută pe Vatel să-l distribuie. Merg în camera lui, ciocănesc, apoi sparg ușa și îl găsesc întins pe jos, scăldat în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
el plasează conceptul cu cea mai mare greutate semantică În poziție finală, acolo unde este, de regulă, locul informației noi, pe care locutorul dorește să o scoată În evidență. Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, Bălosu răsucește cuțitul În rană Zicea că a primit o dispoziție, sau un ordin, dracu’ să-l ia... Că cine are de achitat <fonciire>și n-o s-o achite mîine, o să le ia din casă. Moromete are de interpretat două enunțuri (de fapt, unul singur
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
i-a trezit dintr-o stare de indiferență, de nepăsare față de Dumnezeu și de rugăciune. Cine ne poate ajuta în vreme de încercare? Cine ne poate ușura sufletul în fața primejdiei? La cine să alergăm? Unde putem afla leacul tămăduitor pentru rănile noastre sufletești dacă nu la Hristos Fiul lui Dumnezeu, prin credință și rugăciune. Prin glasul rugăciunii le-a venit smerenia și liniștea care i-a făcut să zică: „Ție am greșit Dumnezeule Mântuitorul nostru.” Cei ce cheamă numele lui Dumnezeu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
toate. Ea profetizează cele viitoare, însemnează fapte istorice, dă legi pentru viață, arată ce trebuie să facem și, pe scurt, este o adevărată comoară de învățături bune, punând la îndemâna fiecăruia, după sârguința lor, tot ce este de folos. Ea vindecă rănile cele vechi ale sufletului și aduce cât se poate de grabnic însănătoșirea celui de curând rănit. îngrijește de cel bolnav și păstrează întreg pe cel sănătos. în genere, ea face ca patimile, care de-a lungul vieții omenești, caută să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ca să răscumpăr greșeala tuturor celor până la Mine și a celor ce vor veni până la sfârșitul veacurilor, pentru ca „toți ce vor mânca Trupul meu și vor bea sângele Meu, ca să aibă viață veșnică”. Când sângele curgea șiroaie, când de dogoarea soarelui rănile ardeau ca o vatră de foc, când fruntea sângera de împunsăturile spinilor, când spatele se zdrobea de asprimea lemnului crucii, Iisus cel răstignit nu se gândea la durerile Sale, ci întreaga Sa grijă era numai la durerile lumii, la greutatea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și în nemărginita Ta iubire de oameni, primește-mi rugăciunea. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care ai plîns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele! Cu patimile Tale vindecă patimile mele! Cu rănile Tale tămăduiește rănile mele! Cu sângele Tău curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de-viață- făcător! Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Ta iubire de oameni, primește-mi rugăciunea. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care ai plîns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele! Cu patimile Tale vindecă patimile mele! Cu rănile Tale tămăduiește rănile mele! Cu sângele Tău curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de-viață- făcător! Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe cruce să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
oferă o oportunitate pentru a opera acele intervenții interioare care să ne ajute să ne eliberăm de constrângerea schemelor" (2002, p. 270). În acest sens, potențialul unei relații depinde de măsura în care ambii parteneri vor și contribuie la vindecarea rănilor emoționale din trecut ale celuilalt. Astfel, partenerii care manifestă deschidere, bunăvoință și flexibilitate pot lucra împreună la identificarea și dezasamblarea schemelor care pot întuneca sau distruge orice relație. Concret, într-o relație umană, bunăoară, empatia poate avea efecte reparatoare. Când
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ea face dovada "unei stări de spirit aspre și a unor stări sufletești negative" (ibidem); f. ranchiuna: este acea stare sufletească bazată pe dorința de represalii și de pedepsire. Ranchiunosul a hotărât să încremenească în memorie, blocând "cicatrizarea naturală a rănilor suferite în amorul propriu prin uitare sau prin distanțare" (ibidem). În măsura în care trece timpul, ranchiunosul colecționează detaliile care confirmă latura sa întunecată. Pentru evitarea furiei/mâniei, Fr. Lelord și Ch. André (2003) recomandă (pp. 47-57): • să minimalizăm motivele de iritare: să
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fi abandonat; • și, uneori, rușine: rușinea de a fi gelos, rușinea de a pierde (Lelord, André, 2003), de a fi înșelat. Prin urmare, gelozia se manifestă prin neîncredere, respingere, ostilitate, furie urmate de frica de a pierde obiectul și de rana narcisică (Cosnier, 2002). Această stare sufletească gelozia este strâns legată cu sentimentul prețuirii de sine, pe de o parte, și cu prețuirea persoanelor iubite, pe de altă parte. Specialiștii consideră că elementul esențial al oricărei gelozii este ceea ce S. Freud
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
experiențele sociale în care se reflectă integrarea socială pe moment a subiectului, sub forma reuniunii cu prietenii, a întâlnirii cuiva, a lărgirii cercului social, a momentelor de sărbătoare, de regăsire etc." (apud idem, p. 77). Toate emoțiile refulate, blocajele emoționale, rănile nevindecate, acțiunile ratate, proiectele eșuate sunt o piedică în calea bucuriei sau ... o sursă pentru manifestarea bucuriei maligne. Oricât ar părea de surprinzător, la prima vedere, există și o bucurie răuvoitoare, răutăcioasă. Ea se rezumă la sintagma "Așa-i trebuie
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]