11,525 matches
-
Dincolo de spațiu și de timp există o psihologie a refugiatului de oricând și oriunde; succesive, epocile istorice le dau motivațiile și diferențiază coloratura dar psihologia individului strămutat de împilările istoriei are, de-a lungul vremurilor, ceva din imuabilitatea prototipului etern. Constatarea unui mare scriitor, care remarca în unul din renumitele
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
romane apărute în plin amurg al sec. XIX, că toate familiile fericite seamănă între ele în timp ce acele nefericite își trăiesc nenorocirile fiecare în felul lor, nu-și mai găsește echivalentul perfect când urmărești destinul dramatic al zecilor de mii de refugiați din Basarabia și Bucovina de nord, din martie 1944, destin tragic mărturisit de fiecare din colaboratorii acestui volum alcătuit de supraviețuitorii dramaticelor evenimente dar mai ales de urmașii lor, atunci la vârsta copilăriei sau adolescenței. Dincolo de experiențele fiecăruia din aceștia
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
uriaș al suferințelor acestora, întâlnim aceleași dimensiuni specifice și definitorii aceleași dominante care creează fizionomia unui prototip, întâlnim, de la bun început, la toți, același sentiment al lumii răsturnate, o lume care și-a ieșit din matcă. Pentru basarabenii sau cernăuțenii refugiați, viața nu le-a mai dat șansa unui “mai apoi” ci un iremediabil “după aceea”... Le-a fost comună tuturor panica determinată de confuzia momentului dar și frica persistentă a aventurării silite în necunoscut. Nesiguranța este și ea în firea
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
dar și frica persistentă a aventurării silite în necunoscut. Nesiguranța este și ea în firea lucrurilor justificată nu numai de moment ci mai ales de evoluția și experiențele ulterioare ale vieții în noile spații. Determinat de toate noxele condiției de refugiat, de rănile sufletești niciodată pe deplin închise, se ridică acel specific dor, acea complexă stare de nostalgie a locurilor și realităților sufletești pierdute, stare pe care statutul de refugiat le-a alimentat perpetuu. Amintirile apar firesc, din prea mult suflet
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
ale vieții în noile spații. Determinat de toate noxele condiției de refugiat, de rănile sufletești niciodată pe deplin închise, se ridică acel specific dor, acea complexă stare de nostalgie a locurilor și realităților sufletești pierdute, stare pe care statutul de refugiat le-a alimentat perpetuu. Amintirile apar firesc, din prea mult suflet dar și din aceeași nevoie a comunicării. Sunt ale celor care au supraviețuit calvarului dar, mai ales, ale urmașilor lor. Este firesc ca ele să interfere, după cum la fel de firesc
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
ale jucăriilor de la grădiniță. Spre gară, pe jos, în spatele căruței urmând alte multe în aceeași situație, am târât totuși de mână pe bietul Moș Crăciun cu manta de mătase roșie, tivită cu vată albă; intram pe drumul fără întoarcere al refugiaților, într-o dramă colectivă căreia nu i înțelegeam nici măcar aspectul de suprafață. Pe drum auzeam cum un om, alăturat și el spre gară convoiului de căruțe, vorbea despre preotul parohiei care până în ultimul ceas al evacuării spovedise și împărtășise, în
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
stăpâniți de panică, noi plecam „oficial”, organizat, cu carnet de evacuare și bilet de trimitere spre viitorul domiciliu, într-un vagon de marfă închis și cu acoperiș (supremul lux, nu de alta dar ne urmau alte vagoane descoperite în care refugiații erau la discreția ultimilor fulgi întârziați și ai ploilor reci și persistente...). Mai toți, noi copiii celor trei patru familii cazate în vagon, trăiam doar aspectul de operetă al „aventurii”, aveam apă, saltele și hrană... „Călătoria” a durat vreo trei
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
unui bombardament sau a unor tancuri dezafectate; ne amuzau fierăria contorsionată, scotoceam bucuroși de inedit departe de a înțelege grozăvia acelor momente. Trenul, nu o dată, era mitraliat din avioane, aviatorii nefâcând distincție între trenurile militare și cele ale convoaielor de refugiați, femei, bătrâni și copii... În unul din aceste raiduri căzuse fulgerat de un glonte unul din cei doi tineri, între 15 și 17 ani, fii ai unei preotese care părăsise și ea vagonul grăbită, la țipătul sinistru al antiaerienei dar
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
adus în ajutor pe fratele meu, el acum elev în clasa a IlI-a; el m-a trezit acum la realitate: Prostule, nu vezi că e vorba doar de o brichetă? Țăranii din împrejurimi, săraci, o sărăcie pe care noi refugiații o înțelegeam într-un fel de solidaritate de soartă, neputând să-și procure o brichetă nouă (nici nu mai erau în penuria generală), se foloseau de fabricate proprii, confecționate din tuburile goale ale cartușelor (erau peste tot după abandonarea frontului
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
aruncate, ca mecanism de aprindere. Alții foloseau pentru a aprinde țigările noduroase (tot de aceeași fabricație, cu hârtie de ziar sau pănuși de porumb), milenarul amnar cu iască uscată... Dar frica a rămas. A fost o umbră intrinsecă condiției de refugiat, mulți ani după 1944. După frica mare de a nu fi „repatriat” prin 1945 cu forța de autoritățile sovietice (din fericire tatăl fiind „regățean” din Moldova opusă, peste Prut, Basarabiei), nu am avut nici un fel de probleme dar mulți au
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
studii sau cei ai escaladării gradațiilor, a promovării profesionale etc. Rareori o colectivitate umană a putut avea, dincolo de individualitatea fiecăruia și de gradul ei de izolare, atâtea punți de legătură, toate îndatorate aceluiași destin. Există la basarabeni o psihologie a refugiatului, integrabilă aceluiași fenomen. Sigur, una din punțile care i-au asociat pe refugiați în noile lor locații, dându-le și o configurație oarecum aparte, a fost acea comună, lor, psihologie a dezrădăcinării. Multă vreme, refugiații adulți (nu mai vorbim de
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
la basarabeni o psihologie a refugiatului, integrabilă aceluiași fenomen. Sigur, una din punțile care i-au asociat pe refugiați în noile lor locații, dându-le și o configurație oarecum aparte, a fost acea comună, lor, psihologie a dezrădăcinării. Multă vreme, refugiații adulți (nu mai vorbim de cei vârstnici) dar și foștii copii care în 1944 aveau între patru și paisprezece ani, s-au împovărat cu experiențele, în paralel, a două climate sau cu traiul a două vieți. Una prezentă, căreia i
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
atâtea repere scumpe ale unei neuitate geografii afective. Între toate acestea și prezentul contemporan al fiecăruia se ridicase un zid, nevăzut și neescaladabil. Raportul între de aici și de dincolo (de Prut), avea totuși rezonanțe diferite la cernăuțenii și basarabenii refugiați și la localnicii pe lângă care primii se aciuaseră. Și ne-a fost dat, totuși, să-1 trecem o dată, e adevărat târziu, după moartea bunicii, cea care a întruchipat pentru noi, la modul cel mai adânc, această dureroasă nostalgie, acest dor după
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
trebuia să fugi încălcând legea, punându-ți în joc nu numai libertatea, dar, și aproape întotdeauna, viața. Cu precizarea că statele din jur erau, la rândul lor, comuniste și chiar Iugoslavia titoistă ce practica un comunism ambiguu întorcea destul de des refugiații pe teritoriul său, grănicerilor români. A fugi pe mare era o imposibilitate, așijderi pe calea aerului. }in minte, amicul meu Stroe Constantin Slătineanu îmi propusese construirea unui balon confecționat, de cel mai simplu model, cu care să survolăm Dunărea, într-
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
a două substantive. Apoi Își dădu seama cât de ridicol era să folosească o asemenea expresie absurdă - „limba nu tolera“. Se simți cuprins de rușine, amintindu-și cum, ascultând știrile, se Înfuriase nu din cauza morții tânărului arab din tabăra de refugiați Jebeliyeh, ci din cauza folosirii frazei „ucis de un glonț de plastic“. De parcă gloanțele erau cele care ucideau. Oare mintea Începea să i se moleșească? Își convocă din nou miniștrii la o ședință de cabinet În clasa În paragină. Puse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
plină. Mergeau la braț. Vinerea luau Întotdeauna masa de prânz Într-un restaurant vegetarian mic, cu perdele roșii, pe strada Regele George, care Îl făcea să se gândească la străinătate, așa cum o știa de la cinema. Restaurantul aparținea unei perechi de refugiați, domnul și doamna Danzig, oameni fini și plăcuți care semănau Între ei de parcă ar fi fost frate și soră. Poate chiar erau frate și soră. Manierele lor delicate aduceau pe chipul mamei sale un zâmbet luminos, la amintirea căruia simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la picioarele trandafirului. Unde vor fi ajuns tablourile cu lacuri și păduri? Și În ce colț de lume o fi prânzind acum ofițerul singuratic? Unde ai ajuns tu, Efraim? Ierusalimul - un oraș plin de nebunie și aleanuri. O tabără de refugiați, nu un oraș. Încă mai poți să te ridici și să scapi de el. Să-i iei de-aici pe Dimi și pe Yael și să vă alăturați vreunui kibbutz din deșert. Încă mai poți și să ceri mâna Tamarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acolo. Dar se așezase în fața mea, acest vestigiu al trecutului meu, deși atunci nu eram conștient de asta. Auzisem de el, dar nu ne întâlniserăm niciodată și, stând față în față pe chei, am crezut că este doar un alt refugiat. Prin toată Europa, prin toate țările, oamenii treceau cu greu prin garduri de sârmă ghimpată, străbăteau țări întregi, se întorceau în cartierele bombardate ca să întrebe iarăși și iarăși. Ai fost în lagărul cutare; îl știi pe cutare și cutare? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
halucinam imaginându-mi alte camere urât mirositoare. Până la urmă nu am avut altă soluție. M-am dus la doctorul care ura Europa. A spus că mi-e teamă să fiu singur și că vreau să mă întorc în tabăra de refugiați, i-am spus doctorului Gabor. Am petrecut mai multe luni într-o tabără înainte să îmi iau viza. A spus că voiam să aibă cineva grijă de mine. Instituționită. De aceea știam că tremurăturile nu erau psihosomatice. Ultimul lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
din nou. Ați cerut vreodată ajutor psihiatric, domnule van Pels? Am clătinat din cap. Nici atunci când tremurați? Știam că doctorul se înșală. Ultimul lucru pe care mi-l doream era să mă întorc în tabăra DP. — Apropo de tabăra de refugiați - evaluarea psihologică era de obicei condiția pentru a primi o viză. Era al naibii de isteț, clar. O numeau evaluare. O cursă cu obstacole ar fi fost o denumire mai potrivită. Examenul psihologic era mai perfid decât cel fizic. Cel puțin acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un cer albastru. Jurnalul Annei Frank. I-ar fi plăcut asta. Camera se mișcă de la cer la Westerkerk și apoi la canal. Capul mi se învârti pentru câteva momente, dar era doar efectul creat de cameră. Un camion plin cu refugiați, unii dintre ei încă în uniforme dungate, trecu pe drum. Joseph Schildkraut sări din camion. Nu doar arăta ca Otto - asemănarea era extraordinară -, ci se și mișca la fel. Un actor mai slab s-ar fi aplecat de spate, copleșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
primele lui întrevederi cu Otto Frank. Nu avea nici un contract scris pentru adaptarea jurnalului - recunoștea Levin -, dar a avut o înțelegere. — Aveam încredere în domnul Frank. Bărbatul din fața mea se aplecă înainte. Lângă el, un bărbat mai în vârstă, un refugiat, nu mă întrebați de unde știam, doar știam, își făcu mâna pâlnie ca să audă mai bine cuvintele lui Levin. Privirea mea urmărea în continuare sala. Se opri la o femeie de pe ultimul rând. Presupusesem că era încă în Amsterdam sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
autobuzele, metroul epuizant, prânzul la automat. Nu era un motiv de plângeri serioase, dar anii săi de „englez“, două decenii la Londra În calitate de corespondent la ziare și jurnale varșoviene, Îl lăsaseră cu o atitudine care nu era deosebit de folositoare unui refugiat În Manhattan. Își formase expresii potrivite unui cămin de la Oxford; avea Înfățișarea unui om care studiază la British Museum. Pe când era băiat În Cracovia Înainte de Primul Război Mondial, Sammler se Îndrăgostise de Anglia. Mare parte din prostiile astea Îi ieșiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Ce prieten avem În Iisus - Dumnezeu să vă binecuvânteze, domnule“. De asemenea Îi plăceau funeraliile În glumă cu latină și muzică, Monteverdi, Pergolesi, Missa În do minor de Mozart; cânta „Et incarnatus est” În falset. În primii lui ani ca refugiat, el și cu un alt evreu neamț, angajați la depozitul Macy’s, Își făceau slujbă unul altuia, unul din ei Întins Într-o ladă, cu mărgele ieftine la mână, și celălalt ținând slujba. Lui Bruch Încă Îi plăcea asta, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sammler avea ceva idei despre acest haos - avea vederile lui despre toate, unele intens aparte, dar după ce altceva să te iei? Era european, și acestea erau fenomene americane. Europenii adesea Înțelegeau America greșit În mod comic. Își amintea că mulți refugiați Își făcuseră bagajele să plece În Mexic sau Japonia după prima Înfrângere a lui Stevenson, siguri de faptul că Ike o să impună o dictatură militară. Anumite importuri europene aveau un success remarcabil În Statele Unite - psihanaliza, existențialismul. Ambele se legau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]