11,877 matches
-
sau Provincia Unită a Canadei a fost o colonie britanică în America de Nord între 1841 și 1867. Formarea sa a reflectat recomandările făcute de John Lambton, Earl de Durham în "Raport privind situația din America de Nord Britanică", raport efectuat după Revoltele din 1837. a încetat să mai existe după Confederația Canadiană de la 1 iulie 1867, când a fost reîmpărțită în provinciile canadiene Ontario și Quebec. Înainte de 1841, teritoriul care corespunea în mare sudului provinciei Ontario din Canada aparținea coloniei britanice "Provincia
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
de 26 de ani. Prima capitală a fost la Kingston. Capitala s-a mutat apoi de la Montreal la Toronto în 1849 după ce protestele stârnite de un șir de articole incendiare publicate în "The Gazette", îndreptate împotriva Legii Daunelor din timpul Revoltelor, s-au soldat cu incendierea clădirii parlamentului din Montreal. În 1857, regina Victoria a ales Ottawa drept capitală permanentă a Provinciei Canada, inițiind construirea primei clădiri a parlamentului Canadian, pe Dealul Parlamentului. Prima etapă a construcției a fost încheiată în
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
1848 însă, guvernatorul general James Bruce, earl de Elgin, a numit un cabinet nominalizat de partidul majoritar din Adunarea Legislativă, respectiv coaliția Baldwin-Lafontaine care câștigase alegerile în ianuarie. Lord Elgin a respectat principiul responsabilității guvernamentale nerespingând Legea Daunelor din timpul Revoltelor, foarte nepopulară în rândul conservatorilor anglofoni susținători ai guvernării imperiale în locul celei majoritare. Cum Canada Est și Canada Vest dețineau fiecare câte 42 de locuri în adunarea legislativă, a intervenit un blocaj legislativ între englezi (în principal din Canada Vest
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
Winceby. Spre sfârșitul lui 1643, Războiul Civil Englez s-a întețit. Regele Carol I a negociat o „cedare” în Irlanda, ceea ce i-a permis să-și întărească armatele cu regimente englezești revenite în Marea Britanie după ce fuseseră trimise în Irlanda în urma revoltelor din 1641, dar parlamentul a răspuns cu o victorie diplomatică și mai semnificativă, semnând "Solemn League and Covenant" („Liga și Legământul Solemn”), o înțelegere cu covenantiștii scoțieni. La începutul lui 1644, o armată covenantistă condusă de earlul de Leven a
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
1935-1936). În timpul celui de-Al doilea Război Mondial a fost activ în structurile Statului Secret Polonez în departamentele de cultură și arta . A colaborat cu profesorul Lorentz la salvarea monumentelor de cultură. Toată perioada ocupației și mai ales după prăbușirea revoltei din Varșovia, vila din Stawisko a fost adăpost pentru multi polonezi și evrei amenințați de arestări. Între anii 1945-1946, 1947-1949 și 1959-1980 a ocupat funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor Polonezi. Din martie 1947 până în decembrie 1948 publică revista „Nowiny
Jarosław Iwaszkiewicz () [Corola-website/Science/322585_a_323914]
-
China și India în 1962. Pretextul de declanșare a conflictului a fost o dispută privind o frontieră comună în Himalaya, dar au fost și alte aspecte care au jucat un rol. Fuseseră o serie de incidente violente de frontieră după revolta tibetană din 1959, când India a acordat azil lui Dalai Lama. India a inițiat o politică de plasare de avanposturi de-a lungul frontierei, inclusiv câteva la nord de linia McMahon, porțiunea de est a Liniei de Control Efectiv proclamată
Războiul Sino-Indian () [Corola-website/Science/322675_a_324004]
-
(de asemenea Criza siriană; în prima fază "Revolta din Siria") este o serie de demonstrații antiguvernamentale ce au început la 26 ianuarie 2011. Ca parte a valurilor de demonstrații antiguvernamentale și revoluții din țările arabe, protestatarii din Siria cer libertate politică, manifestează împotriva sistemului dictatorial uni-partinic perpetuat în timpul
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
ziarului american Wall Street Journal, că este puțin probabil ca evenimentele revoluționare care au zguduit țările vecine: Egiptul și Tunisia, să se propage în Siria. 3 februarie: Cetățenii sirieni continuă să-și exprime solidaritatea față de revoluția egipteană prin proteste și revolte care au loc în Damasc. 5 februarie: Apel, prin intermediul rețelei de socializare Facebook, către populație de a se alătura protestelor civile, care au loc în diverse guvernorate din Siria, un exemplu în acest sens fiind al-Hasakah. O parte dintre portestari
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
Levant care susțin cauzele revoluției siriene și formează o autoritate religioasă activă în rezolvarea problemelor din Siria. 12 septembrie: Fostul premier libanez, Saad Hariri, acuză gruparea Hezbollah de trimiterea unor luptători în Siria care au sprijinit trupele regimului în înăbușirea revoltelor și protestelor. Mai multe brigade și batalioane din Siria se numesc într-o formațiune numită Frontul Eliberării Siriene. Se realizează unificarea consiliilor militare revoluționare din diferite provincii. Octombrie: Turcia recunoaște că a lansat foc asupra unor ținte din Siria ca
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
ca acesta să înghețe și l-a traversat abia la 30 decembrie, după care a continuat prin Mazuria ostilă, cucerind Hrodna la 28 ianuarie 1708 după ce rușii abandonaseră orașul fără luptă. La acel moment, rușii încercau să oprească o mare revoltă a cazacilor de la Don, cunoscută sub numele de răscoala lui Bulavin. Revolta a fost înăbușit cu concursul forțelor Hetmanatului Căzăcesc în frunte cu Ivan Mazepa. Suedezii au continuat către zona din jurul Smarhonului și Minskului înainte ca armata să fie încartiruită
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
după care a continuat prin Mazuria ostilă, cucerind Hrodna la 28 ianuarie 1708 după ce rușii abandonaseră orașul fără luptă. La acel moment, rușii încercau să oprească o mare revoltă a cazacilor de la Don, cunoscută sub numele de răscoala lui Bulavin. Revolta a fost înăbușit cu concursul forțelor Hetmanatului Căzăcesc în frunte cu Ivan Mazepa. Suedezii au continuat către zona din jurul Smarhonului și Minskului înainte ca armata să fie încartiruită pentru iarnă. În vestul Poloniei rămăseseră 8.000 de dragoni în frunte
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
drept pentru a opri forțele poloneze, iar hotărârea lui Carol de a se îndrepta spre Ucraina era, conform lui Hrușevski, neașteptată pentru Mazepa. El plănuia ca forțele lui Carol să înainteze spre Moscova, iar după aceea el să declanșeze propria revoltă în Ucraina. În timp ce forțele lui Carol se îndreptau înspre Ucraina, Petru și-a trimis rezervele din Moscova să le intercepteze la Starodub și i-a cerut lui Mazepa să-i trimită întăriri. Lewenhaupt s-a dus spre sud și a
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
dârzenie. Lewenhaupt, văzând că este pe cale să piardă, s-a hotărât să i se alăture din nou lui Carol fără întârziere, astfel că a abandonat tunurile, vitele și mare parte din provizii, ceea ce i-a împins pe soldații săi la revoltă. Furând tot alcoolul, soldații s-au îmbătat, iar Lewenhaupt a fost obligat să-și abandoneze 1.000 de oameni beți în pădure. Când el a ajuns în cele din urmă iarna la Carol și la grosul trupelor, îi mai rămăseseră
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
care fortificația a suferit mari pierderi. Abia în 1625 locuitorii au refăcut-o și au restaurat biserica din centrul satului. Între anii 1657-1661 așezarea este devastată de oastea turcească. Pentru ultima dată, cetatea Gârbovei a fost asediată și cucerită în timpul revoltei curuților din anul 1703.
Cetatea Greavilor din Gârbova () [Corola-website/Science/322730_a_324059]
-
suedeze în Polonia, cunoscut sub numele de "Potopul". Ea și-a dorit să schimbe sistemul de vot al Senatului polonez și să acorde monarhul mai multă putere, totuși nu a reușit, astfel de acțiuni ar fi putut duce la o revoltă a claselor superioare și bogate, care ar fi devastat în cele din urmă economia comunității. Ea purta mereu haine franțuzești și colecta obiecte mici cum ar fi monede, bijuteri și sticluțe de parfum - aceasta fiind o practică comună în timpul domniilor
Marie Louise Gonzaga () [Corola-website/Science/322776_a_324105]
-
rege al Uniunii polono-lituaniană de la 8 noiembrie 1632 până la moartea sa în 1648. În 1610, adolescentul Vladislav a fost ales Țar al Rusiei de grupul "Șapte boieri" dar nu și-a asumat tronul moscovit din cauza opoziției tatălui său și a revoltei populare din Rusia. A folosit titlul de Mare Duce al Moscovei până în 1634. În tot acest timp, pe tronul Rusiei a fost instalat Mihail Romanov. În latină: "Vladislaus Quartus Dei gratia rex Poloniae, magnus dux Lithuaniae, Russiae, Prussiae, Masoviae, Samogitiae
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
a luat sfârșit suzeranitatea turcă asupra Ardealului (în urma înfrângerii Turciei de către Austria). Între anii 1688-1867 Ardealul a aparținut imperiului austriac. Organul de administrare al Ardealului (Dieta) s-a mutat de la Turda la Alba Iulia, orașul Turda pierzând funcția politico-administrativă anterioară. Revolta antiaustriacă a curuților, sub conducerea lui Francisc Rákóczi al II-lea, a afectat și Turda, orașul fiind ocupat vremelnic de curuți. Austriecii au recucerit Turda în anul 1711. Conflictele dintre Curuții promaghiari și Lobonții proaustrieci din anii 1703-1711 au produs
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
pace consfințit prin tratatul de la București de la 12 august 1913. Delimitarea teritoriului noului stat independent albanez în conformitate cu Protocolul de la Florența (17 decembrie 1913) a fost deosebit de nepopular în rândul populației grecești din sudul Albaniei (Epirul de Nord), care, după o revoltă, au reușit să declare autonomia unui teritoriu denumit de ei Republică Autonomă a Epirului de Nord care a fost recunoscută pe plan internațional că regiune autonomă pe teritoriul Albaniei, în conformitate cu protocolul de la Corfu.
Tratatul de la Londra (1913) () [Corola-website/Science/322037_a_323366]
-
(în ; ) este un sat din municipiul Kosovska Mitrovica din Kosovo. Este o enclavă sârbă. Satul a fost prima dată menționat într-un recensământ efectuat de turci în 1455, unde erau prezente 14 case deținute de sârbi. În timpul revoltelor din 2004, 150 de case ale sârbilor au fost incendiate iar trupele de menținerea păcii, KFOR, nu au protejat satul, dar i-au evacuat pe aceștia. În februarie 2005, satul a fost complet distrus de albanezii kosovari devenind un oraș
Svinjare () [Corola-website/Science/322145_a_323474]
-
centurii de securitate din sudul Libanului. În 2000, el a fost numit comandant al corpului de armată Iudeea și Samaria din Cisiordania. În timpul în care a indeplinit această functie, a izbucnit așa numita „A doua Intifada” sau ”Intifadat Al Aqsa” (Revolta Al Aqsa) care s-a caracterizat printr-o campanie orchestrată de către organizații din sânul mișcărilor palestinene Al Fath, Hamas și Al Djihad al Islami din regiunea Gaza și Cisiordania și constând din sute și sute de atentate ucigașe de teroare
Beni Gantz () [Corola-website/Science/322123_a_323452]
-
a fost o revoltă armată victorioasă a Mișcării 26 Iulie. Sub conducerea lui Fidel Castro, mișcarea a reușit să-l răstoarne pe dictatorul Fulgencio Batista, sprijinit de către Statele Unite ale Americii, pe 1 ianuarie 1959. a început când rebeli slab înarmați au atacat Bărăcile Moncada
Revoluția Cubaneză () [Corola-website/Science/322133_a_323462]
-
acoperite cu blănuri. La sfărșitul romanului, D-503 este supus "Marii Operații" (similară unei lobotomii), ordonată de curând pentru întreaga populație a Statului Unic. După operație, D-503 asistă cu seninătate la torturarea și execuția lui I-330. Între timp, revolta MEFI capătă putere; o parte a Zidului Verde a fost distrusă, păsările au început să populeze orașul, iar unii oameni comit acte de rebeliune socială. Romanul se încheie incert; o idee repetată de-a lungul romanului este aceea că nu
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
330 este Eva. Șarpele acestei povești este S-4711, descris ca având o formă îndoită și răsucită, cu un "trup cu două curbe" (el este agent dublu). Referințele la Mefisto (din MEFI) sunt văzute ca aluzii la Satan și la revolta sa împotriva Raiului din Biblie. Romanul însuși poate fi considerat o critică a religiei organizate, în conformitate cu această interpretare. Totuși, părând a păstra linia lui Dostoievski, Zamiatin a făcut din roman o critică a exceselor unei societăți deterministe, atee. Romanul folosește
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
Hosni Mubarak), iar ulterior și a președintelui yemenit Ali Abdullah Saleh. În Iordania și Cisiordania guvernele au fost dizolvate de către regele Abdullah, respectiv președintele Autorității Palestiniene Mahmud Abbas. Existența mijloacelor de comunicație modernă precum Facebook sau Twitter au înlesnit organizarea revoltei, fapt pentru care guvernele din mai multe țări afectate de proteste au blocat accesul la ele sau chiar la întregul Internet. Accesul mass-media internaționale în mai multe țări a fost sever restricționat, iar reporterii mai multor posturi internaționale (CNN, Al
Primăvara arabă () [Corola-website/Science/322151_a_323480]
-
posturi internaționale (CNN, Al Jazeera etc.) aflați pe teren au fost amenințați, reținuți de către poliție sau chiar bătuți. Revoluția Iasomiei, așa cum a fost numită acțiunea de protest din Tunisia, a deschis seria acțiunilor din lumea arabă. După o lună de revolte, la 14 ianuarie 2011, Ben Ali, președintele Tunisiei, s-a refugiat în Arabia Saudită. “Ce s-a intâmplat aici va afecta întreaga lume arabă", și chiar așa a fost. Cuvintele îi aparțin lui Zied Mhirsi, un protestatar tunisian, după ce președintele tunisian
Primăvara arabă () [Corola-website/Science/322151_a_323480]