12,814 matches
-
axat pe primatul imaginației, pe intuiție, pe sentimente, afectivitate, identitate și unicitatea valorii fiecărui om. Iluminismul reprezenta elementul rațiunii, pe când romantismul reprezenta imaginația și sentimentele. Despotismul luminat și iluminismul au fost reformatoare în concepția lui Montesquieu. Romantismul a fost însă revoluționar în Franța, secolul al XIX-lea fiind denumit "secolul revoluțiilor" și "secolul romantismului". Curentul cultural s-a născut în Germania, Franța și Anglia, inițial, fiind prezent în domeniul artelor, muzicii, poeziei, picturii, literaturii, pătrunzând și în domeniul istoriei. Discursul istoric
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
a fost prezent în muzică germană, prin Ludwig von Beethoven, prin lucrările sale, precum "Simfonia a III-a Eroica", fiind considerată sfârșitul clasicismului și începutul romantismului, fiind compusă în 1803-1804, dedicată, inițial, lui Napoleon, deși compozitorul era admirator al idealurilor revoluționare franceze democratice și republicane. S-au remarcat și pictori ca Theodore Gericault, sau Eugene Delacroix - care a pictat "Libertatea conducând poporul". Naționalismul a luat amploare pe fondul începutului romantismului. Apare conceptul de națiune ce va fi centrul artei romantice, centrul
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Revoluția sârbă." "Din documente sârbești și comunicări" (1829); "Papii din ultimele patru secole" (1834-1836); "Istoria Franței în secolele XVI și XVII" (1852-1861); "Istoria germanilor în secolele XVI și XVII" (1859-1869); Originea Războiului de șapte ani" (1871); " Originea și începutul războaielor revoluționare în 1791 și 1792" (1875)"; Serbia și Turcia în secolul al XIX" - "lea" (1879); "Hardenberg și istoria statului prusac 1793-1813" (1877); "Frederic cel Mare și" "Friedrich Wilhelm al IV-lea. Două biografii" (1878)"; Istoria lumii," 6 vols (1881-1885). A susținut
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
venețieni și a pus accent pe ideea de stat, considerat forma superioară de organizare a istoriei. Friedrich Dohlmann a studiat revoluțiile, fiind preocupat de realizarea unității naționale a Germaniei, dar și de modul de păstrare a tradițiilor în față forțelor revoluționare. A scris Istoria Revoluției engleze și Istoria Revoluției franceze. Heinrich von Sybel a fost preocupat de protejarea Germaniei de o catastrofă similară prin care a traversat Franța în timpul dictaturii iacobine. A scris "Istoria perioadei revoluției", studiind arhivele din Paris și
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
în Anglia. În 1835 a publicat primul volum din "Democrația în America". În 1840 a publicat al doilea volum din "Democrația în America". În 1841 este ales membru al Academiei Franceze. În aprilie 1848 este ales deputat în Adunarea Constituantă revoluționară. A lucrat la constituția celei de-a două republici. În 1849 a fost ministru de externe al Franței. În decembrie 1851 s-a retras din politică după lovitură de stat a lui Napoleon al III-lea. În 1852-1856 a redactat
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
fiind mai puternic reprezentată în imaginar decât libertatea. Poporul preferă egalitatea în locul libertății. Tocqueville caută libertatea în locul egalității. A înțeles societatea viitorului, în care clasa de mijloc avea să înlocuiască proletariatul. În "Vechiul Regim și Revoluția" a scris că spiritul revoluționar nu este opus vechiului regim, ci este o creație a acestuia, instinctul principal fiind centralizarea. Nu era o ruptură, ci o continuitate. În 1850 a redactat "Amintirile, care a"coperă perioada 1848-1849, pe care nu le-a publicat. El și-
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
între proletariat și burghezie), cât și prin mijloace pașnice (compromis cu partidele burgheze și câștigarea puterii prin mijloace electorale). Pe teren politic, pe baza marxismului, s-au dezvoltat mișcările muncitorești, unele cu caracter reformator de tipul social-democrației, altele cu caracter revoluționar sub forma partidelor comuniste, având la baza ideologia marxist-leninistă, elaborată de Lenin. Deși cu veleități științifice, din momentul în care a fost transpus în realitate sub forma societăților socialiste din Uniunea Sovietică și țările din răsăritul Europei (așa zisul "Socialism
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
în secolul XVI. Publică articolul ""Micro-istoria"" în revista "Le Debat" în 1981. Michel Vovelle a scris "Atitudinea în fața morții după clauzele testamentare", "Pietatea barocă și decreștinarea în Provence în secolul XVIII", "Moartea în Occident de la 1300 în zilele noastre", "Mentalitatea revoluționară" și "Imaginile Revoluției Franceze". Edward Palmer Thompson a fost istoric britanic și a scris "Formarea clasei muncitoare în Anglia", susținând asocierea istoriei sociale cu economia, științele sociale, psihologia colectivă și individuală, critică literară. Peter Laslett a fondat grupul de la Cambridge
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
fost președinte al "Comisiei Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România", iar din data de 11 aprilie 2007, președintele Comisiei Prezidențiale Consultative pentru Analiză Dictaturii Comuniste din România. Specialist în teoria sistemelor politice, politici comparate, analiza ideologiilor și mișcărilor revoluționare din secolul al XX-lea. Tismăneanu este obiectul unei intense controverse în urmă numirii sale în aprilie 2006 ca președinte al "Comisiei Prezidențiale pentru Analiză Dictaturii Comuniste din România", comisie care a redactat raportul prezentat de Traian Băsescu în plenul
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
prezidată de Tismăneanu, Gallagher a scris: “Dacă această comisie a lui Tismăneanu nu este receptiva la persoane din afara propriului lui cerc restrâns, ea ar putea chiar fi comparată în timp cu decizia lui Iliescu de a face false asociații de revoluționari, pentru a intina amintirea multora care au riscat totul și care, în unele cazuri, au pierdut totul în 1989.” Despre cartea lui Tismăneanu “Marele șoc”, Gallagher scrie: “Aceste două ipostaze ale istoricului au colaborat într-una dintre cele mai bizare
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
complex este remarcabil pentru planurile asimetrice ale aripilor și etajelor sale. Din ordinul țarului, vizitatorii muzeului erau obligați să poarte rochie de seară, chiar și dimineața. Țarul a decretat, de asemenea, că jobenele gri sunt pălării „evreiești” și fracurile sunt „revoluționare”. Odată ce codul vestimentar a fost negociat, publicul a văzut o expoziție imensă de artă, dar numai o parte a colecției imperiale, din moment ce Palatul de Iarnă și alte palate imperiale au rămas închise pentru public. Palatul de Iarnă a fost o
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
XX-lea. Trei dintre aceste evenimente au rămas în istoria Rusiei: masacrul din Duminica însângerată (1905), deschiderea primei Dume de Stat în 1906, care a avut loc în Sala Sf. Gheorghe (13), și în cele din urmă ocuparea palatului de către revoluționari în 1917. Masacrul din Duminica însângerată a fost un rezultat al ignoranței publice cu privire la locul de reședință al țarului. Acest eveniment sângeros a avut loc pe 9/22 ianuarie 1905, în timpul unui marș al muncitorilor către Palatul de Iarnă. Împușcăturile
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
tot mai mulți militanți bolșevici, a ordonat apărarea sa. Întregul personal militar din oraș a promis sprijin bolșevicilor, care au acuzat guvernul lui Kerenski că dorește să „predea Petrogradul în mâinile germanilor pentru a le permite acestora să extermine garnizoana revoluționară”. Astfel, guvernul provizoriu, sprijinit de câțiva servitori care se aflaseră anterior în slujba țarului și rămăseseră loiali, s-au baricadat în palat. O mare parte a personalului administrativ a fugit, lăsând palatul apărat doar de un număr mic de cazaci
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
a forțat tancurile aliate să se dezvolte pe tot parcursul războiului, producând noi modele ca Mark V, care putea să treacă peste obstacole mari, în special tranșee late. Tancul francez Renault FT-17, apărut spre sfârșitul războiului, a fost un proiect revoluționar, care a influențat designul multor tancuri moderne. În timpul Primului Război Mondial Germania a avut un număr mic de tancuri, în general capturate. Au fost produse aproximativ 20 tancuri de concepție germană, de exemplu modelul A7V. Conceptul de tanc ca armă fiind deja
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
forma guvernul. Pe baza acordului, în 1906, alegerile au fost câștigate de laburiști și liberali. Partidul Laburist avea influențe ideologice (în mică parte, marxiste), era un partid reformist, dar nu ataca bazele societății și economia capitalistă. Nu era un partid revoluționar care se baza pe lupta de clasă, dar era membru al Internaționalei a II-a. Avea să înlocuiască Partidul Liberal în cadrul sistemului bipartizan. La începutul secolului XX s-a remarcat Joseph Chamberlaine a cărei grupare unionistă a fuzionat cu partidul
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
tehnologie de reesapare a anvelopelor. • Expansiunea internațională conduce la incorporarea companiei Firestone: Anii ’80 au început cu un evenimentfoarte important, celebrarea celei de-a 50-a aniversarea companiei, aceasta reprezentând doar începutul unui șir de succese markate de expansiune, tehnologia revoluționară și achiziții. Expansiunea a început prin deschiderea unui centru de reesapare și distribuire a componentelor automobilistice. Dar pasul cel mai important făcut de Bridgrestone în scopul solidificării poziției sale pe piața de anvelope a fost făcut în 1983 când Bridgestone
Bridgestone () [Corola-website/Science/304468_a_305797]
-
oralitate și la asociații metaforice sugestive. Dacă la început a fost influențat de futurism, ulterior a evoluat spre o lirică militantă, dominată de concepția sa estetică, bazată pe ideea angajamentului social și astfel scrierile sale devine dedicate acțiunii, mișcării, vieții revoluționare. A scris și teatru satiric de o deosebită virulență, în care predomină stilul publicistic. Maiakovski a condus revistele "Krokodil", "Lef", "Novti". „În lirica modernă a secolului al XX-lea, creația maiakovskiană - eroică, tragică si satirică - se lasă receptată ca o
Vladimir Maiakovski () [Corola-website/Science/304503_a_305832]
-
era mai puțin tensionată, în principal datorită lui Sturdza, care a reușit cu abilitate să calmeze și să manipuleze opoziția anti-rusească și să-și pună reformele în aplicare. Anul 1848 aduce o nouă consolidare a opoziției liberale în contextul efervescenței revoluționare din acel an din Europa (Primăvara popoarelor). Tentativa revoluționară din Moldova de la sfârșitul lui martie a fost ucisă din fașă și a dus la revenirea trupelor țariste. Însă revoluția din Țara Românească a avut succes: după Proclamația de la Islaz din
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
care a reușit cu abilitate să calmeze și să manipuleze opoziția anti-rusească și să-și pună reformele în aplicare. Anul 1848 aduce o nouă consolidare a opoziției liberale în contextul efervescenței revoluționare din acel an din Europa (Primăvara popoarelor). Tentativa revoluționară din Moldova de la sfârșitul lui martie a fost ucisă din fașă și a dus la revenirea trupelor țariste. Însă revoluția din Țara Românească a avut succes: după Proclamația de la Islaz din 21 iunie, în care se schița un nou cadru
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
Nu vedea niciun viitor pentru muzica sa experimentală iar în luna mai s-a îndreptat spre Statele Unite. Înainte de plecare s-a împrietenit cu anumiți Bolșevici precum Anatoli Lunacearski, Comisarul pentru Educație al Poporului, care i-a spus: "Tu ești un revoluționar în muzică, noi suntem revoluționari în viață. Ar trebui să lucrăm împreună. Dar dacă vrei să mergi în America eu nu îți voi sta în cale." La sosirea sa în San Francisco, după ce a fost interogat de oficialii vamali din
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
muzica sa experimentală iar în luna mai s-a îndreptat spre Statele Unite. Înainte de plecare s-a împrietenit cu anumiți Bolșevici precum Anatoli Lunacearski, Comisarul pentru Educație al Poporului, care i-a spus: "Tu ești un revoluționar în muzică, noi suntem revoluționari în viață. Ar trebui să lucrăm împreună. Dar dacă vrei să mergi în America eu nu îți voi sta în cale." La sosirea sa în San Francisco, după ce a fost interogat de oficialii vamali din Angel Island pe 11 august
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
lor a fost la fel de rapidă, începând cu 1812, Imperiul napoleonian fiind în cele din urmă învins definitiv, ceea ce a dus la restaurarea dinastiei Bourbon în 1814. Nu există un consens printre istorici privind momentul în care s-au încheiat războaiele revoluționare franceze și au început războaiele napoleoniene. Un astfel de moment poate fi considerat data de 18 Brumar (7 noiembrie) 1799, când Napoleon a preluat puterea. O altă dată posibilă poate fi considerată aceea a izbucnirii războiului cu Regatul Unit al
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
nu avuseseră succes dar deveniseră datorită controverselor din presă notorii. Offenbach îl confruntă în farsa sa pe un Wagner aflat pe câmpurile elizee cu unii dintre marii compozitori ai trecutului, precum Mozart și Gluck. Aceștia sunt calificați drept desueți de către revoluționarul compozitor saxon, care prezintă o "Simfonie a viitorului", ale cărei motive trebuie explicate în timpul interpretării, și o "Tyrolienne d'avenir", care nu este altceva decât o pastișă a unui catren folcloristic tirolez. Wagner se va răzbuna în 1870 cu o
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
a însușit-o și viața intelectuală din orașele universitare au creat premizele succeselor sale literare din perioada de maturitate. În primăvara anului 1848, Joseph Scheffel, un partizan al ideilor liberale și democratice, a luat pentru scurt timp parte la activitățile revoluționare ale acelui an. După aceea, s-a angajat secretar al comisarului imperial Carl Theodor Welcker pe care l-a însoțit într-o călătorie în Scandinavia în vara anului 1848 . Apoi a lucrat în birourile diferitor administrații princiare din Germania, pentru ca
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
al Lituaniei și eroii istoriei naționale. Apar primele organizații de opoziție față de guvernarea rusă. Acțiunea represivă din partea autorităților nu întârzie să apară. O primă consecință o constituie interzicerea presei lituaniene. Mișcarea naționalistă lituaniană continuă să crească în amploare. În timpul frământărilor revoluționare din Rusia anului 1905, un congres al reprezentanților Lituaniei, care a avut loc la Vilnius la 5 decembrie în acel an și s-a numit "Marea Adunare de la Vilnius", solicită autonomia provincială a regiunii. În același timp, regimul țarist, ca
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]