11,108 matches
-
și a IX-a din D¶nkard dau o mărturie autoritară, Avesta sasanidă era Împărțită În douăzeci și unu de secțiuni, grupate În trei părți, compuse fiecare din șapte secțiuni: secțiunea „gathică” compusă chiar din G³th³ și din câteva comentarii; secțiunea despre „ritual”, intermediară prin conținut și importantă atât pentru diferite aspecte ale ritului, cât și pentru doctrinele cosmologice, morale și astronomice incluse În aceasta; partea „legală”, care conținea lucrări juridice și texte referitoare la istoria mitică sau chiar la liturgie (cf. mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau Crezul zoroastrismului (Fravar³n¶: „mărturisesc”), capitolele 19-21 (Bag³n Yașt, un imn către entitățile divine: bag³n) sunt un comentariu la trei rugăciuni care apar În capitolul 27. Celelalte capitole conțin invocații, formule de binecuvântare, rugăciuni, cum ar fi cele legate se ritualul apelor (Âb z½hr), cărora le sunt dedicate capitolele 63-69. Wisprad, „rugăciune către toți protectorii”, Împărțită În douăzeci și patru de secțiuni scurte, nu adaugă mult textului Yasna, ci numai câteva formule de invocație Îndreptate către „protectorii” (ratu) diferitelor categorii de ființe, geniixe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
xm¶d ș Așawahișt³nxe "E<me>d ș Așawahișta>n", mare preot În 995, poate un nepot al celui care a redactat D¶nkard, autor al unei riw³yat privind probleme de drept ereditar și matrimonial și probleme ce țin de ritual; Mard³farrokh ș Ohrmazdd³d³n, autor al Șkand-gum³nșg wiz³r În a doua jumătate a secolului al IX-lea, care se consolidează Într-o importantă operă apologetică a zoroastrismului În confruntarea cu Islamul, iudaismul, creștinismul, maniheismul. Textul ne-a parvenit În versiuni pazand
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
animală și folosirea băuturilor care induc beția (cf. supra și Duchesne-Guillemin, 1962a, pp. 95 sqq., 99 sqq.). Sucul de haoma, extras dintr-o varietate de Ephedra, este stors Într-o piuă (În limba pahlavi, h³wan) și consumat la sfârșitul unui ritual lung și complicat. Băut Într-o stare de puritate și de profundă devoțiune, acesta oferă Înțelepciune, curaj, tărie, noroc (Modi, 1992, p. 304). Haomaxe "Haoma" este administrată și muribunzilor ca viatic pentru lumea de dincolo, pentru nemurirea sufletului și Învierea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bucăți de pâine rotundă, asemenea azimei (În limba pahlavi, dr½n; În persană, dar¿n), preparată din făină de grâu și ghi (unt purificat) pentru a fi mâncată de preotul oficiant principal (z½t: cf. infra) și, eventual, de alți celebranți. Acest ritual (yasna) se Îndeplinește Înaintea focului, Într-un mediu diferit de cel În care este păstrat focul Însuși, și este celebrat de cel puțin doi preoți, un z½t (În avestică, zaotar), care recită și un raspș (În limba pahlavi, r³spșg), care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
importante, de prim rang, numite Âtaș Bahr³mxe "Bahra>m" - aici Bahr³m (În limba pahlavi, Wahr³mxe "Wahra>m") este probabil ecoul unui vechi adjectiv cu sensul de „victorios” (cf. Boyce, 1982, pp. 222 sq.; 1989a, p. 2) -, sunt Întemeiate printr-un ritual deosebit de elaborat, lung și complicat (Modi, 1922, pp. 221 sqq.). În schimb, regulile pentru Întemeierea focurilor de rangul doi sau trei sunt mai puțin complexe (Âtaș Âdar³n și Âtaș D³dg³h: Modi, 1922, pp. 239 sqq., 242 sqq.). Al optulea și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este expus gol, pradă păsărilor care Îl dezgolesc de carne Într-un timp scurt, lăsând doar oasele sub razele soarelui. În final, acestea vor fi strânse și depozitate Într-un osuar (În avestică, uzd³na; În limba pahlavi, ast½d³n). Scopul acestui ritual este evitarea contaminării focului, pământului sau a apei, care are loc inevitabil prin incinerare, Înhumare sau abandonare a cadavrelor impure În torentele fluviilor sau În mare. Într-adevăr, cadavrul, materie moartă În descompunere, este impur, după cum tot impur este și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Doar În acest moment, persoana respectivă se va fi desprins complet de trupul său muritor și va fi părăsit pentru totdeauna „calea spaimelor” (D³dest³n ș M¶n½g ș Khrad II, 150). Numai două categorii principale de preoți pot executa un ritual atât e bogat și complex: h¶rbad și mobad (În limba pahlavi, mowbed). Primii sunt supuși unui prim nivel (navar) al inițierii sacerdotale, iar ceilalți unui al doilea nivel (martab); aceste inițieri fac posibilă dobândirea unor competențe diverse, mai limitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
desemna pe cei care aparțin castei sacerdotale, alcătuind o clasă socială: ³thravan, athaurvan (În limba pahlavi, ³sr½n), cu o etimologie incertă. Mai sunt cunoscute și alte nume pentru preoții destinați anumitor funcții liturgice În yasna, Însă, cu timpul, datorită simplificării ritualului, numărul acestora s-a redus la două figuri: z½t (În avestică, zoatar) și r³spșg, personalul destinat serviciului divin principal din religia zoroastriană. 3. DEZVOLTAREA ISTORICĂTC "3. DEZVOLTAREA ISTORICĂ" 1. Perspectiva istoricătc "1. Perspectiva istorică" Schimbările sociale, culturale și politice din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
altfel, o rămășiță clară a acestei situații se regăsește În exclamația mediusfidius „Pe zeu! Jur!” Pe de altă parte, este evident că, În perioada istorică, acest Dius Fidius ajunge, ca divinitate, doar o relicvă a trecutului, astfel Încât nici la nivelul ritualului, nici la cel al textelor nu putem găsi o confirmare ulterioară a importanței pe care trebuie să o fi avut În perioada predocumentară. Însă chiar și cu această rezervă, cadrul indo-european este suficient de clarificat de datele concordante indiene, iraniene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
puțin, trebuiau să se gândească să facă rezerve pentru că anul următor urma să fie unul slab. Svanovitú era, așadar, o divinitate mai ales agricolă care avea În stăpânire roadele pământului, fapt care este confirmat de marea orgie care urma acestui ritual profetic: este vorba, după toate probabilitățile, despre un rit de fecunditate, specific unei societăți agrare. Faptul că lângă statuie se aflau și obiecte de război (cum ar fi o spadă și o șa) nu implică neapărat ideea că aceasta ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinități subdivizibile conform funcțiilor sacro-suverană, militară și economică. Este clar, din ceea ce s-a spus despre caracterul său agrar și despre faptul că avea În stăpânire rodnicia câmpurilor (și nu numai a câmpurilor, dacă ne gândim la orgia care Încheia ritualul profetic), că Svantovitúxe "Svantovitu^" poate fi considerat exponent al celei de-a treia funcții. Svaroc¹, cu vizibila sa conotație militară (poartă arme, iar În templul său din Arcona sunt păstrate Însemne ale războiului), este În mod clar un zeu al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În satirele lui Hipponax. Este ocultat astfel un tip de sacrificiu uman care nu era potrivit pentru a demonstra barbaria specifică și exclusivă a celților. De altfel, poate nu este o Întâmplare nici faptul că izvoarele clasice nu vorbesc despre ritualul decima, bine atestat de diferite inscripții galice din Galia Narbonensis (unde apare formula dede bratou dekanten - „dedit grate decimam”), ritual care, după toate probabilitățile, a fost cunoscut de gali de la grecii din Marsilia și care avea inconvenientul de a nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
specifică și exclusivă a celților. De altfel, poate nu este o Întâmplare nici faptul că izvoarele clasice nu vorbesc despre ritualul decima, bine atestat de diferite inscripții galice din Galia Narbonensis (unde apare formula dede bratou dekanten - „dedit grate decimam”), ritual care, după toate probabilitățile, a fost cunoscut de gali de la grecii din Marsilia și care avea inconvenientul de a nu sugera nimic nepotrivit sau necivilizat. 8. LUMEA DE „DINCOLO”TC "8. LUMEA DE „DINCOLO”" După cum am văzut, Cezar amintește că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o interpretare clară a ritului: este vorba despre o hièros gamos. Regele era Înscăunat printr-o căsătorie cu o zeiță indigenă care, În cazul nostru, este reprezentată material de o iapă. Gerald a văzut probabil cu ochii săi un asemenea ritual și a rămas scandalizat; dar dacă ar fi cunoscut literatura irlandeză ar fi știut că se putea ajunge rege doar prin unirea cu o frumoasă tânără, care are - atenție - numele unei vechi zeițe păgâne sau se numește chiar Irlanda. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a arătat romanilor Întorși În 14 d.Hr. În pădurea Teutoburg pentru a-i oferi lui Quintilius Varus și soldaților săi uciși În bătălie o ultimele onoruri, arată clar că În acea ocazie au fost aduși ca jertfă Într-un ritual enorm și monstruos toți prizonierii (cf. Campanile, 1990a, p. 168): Pe Germanicus Îl cuprinde atunci dorința de a aduce ultimele onoruri soldaților și generalului lor. Toată armata prezentă era covârșită de milă, gândindu-se la rude, prieteni și, În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
devoțiune procesiunea, el este singurul care știe când se satură zeița de relația cu oamenii și trebuie dusă Înapoi În locul sacru. În plus, nu se poate considera că preotul ar fi fost străin de sacrificiul uman care avea loc după ritual: sclavii care spălau tot ceea ce luase parte la procesiune erau mai apoi Înecați În lac. De asemenea, se poate opina că solemna jertfă umană oficiată de semnoni (Germania, XXXIX) necesita, Într-un fel sau altul, prezența unui preot. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un om; a fost pusă În evidența analogia cu alte rituri solemne care, de asemenea, aveau loc la nouă ani, cum ar fi sărbătoarea de la Delfi. Nu cunoaștem modul În care aceste jertfe erau Împlinite sub aspect ritual; existau, desigur, ritualuri foarte precise, lucru dovedit de două versuri din strofa 144 din Hávamál: Știi cum se face rugăciunea? Știi cum se aduce jertfă? Știi cum se aduc ofrande? Știi cum se sacrifică? (trad după Mastrelli, 1951). Dacă nu ar fi existat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Bibliografie 170 Religiile anatoliene (Franca Pecchioli Daddi și Anna Maria Polvani) 173 1. Introducere 173 2. Dezvoltarea istorică 177 3. Panteonul 185 4. Panteonul de la ¾attușa și panteonurile locale 190 5. Cultul 192 1. Raportul om-zeu 192 2. Sărbători și ritualuri 196 6. Mitul 203 Abrevieri 206 Bibliografie 207 Religiile Siriei și Palestinei (Paolo Xella) 211 1. Introducere 211 2. Epoca bronzului 214 1. Ebla 214 2. Mari și amoriții 217 3. Emar 219 4. Ugarit 220 3. Epoca fierului 227
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
boierilor ce-i obstrucționau faptele, neînțeles de noul domn Alexandru Moruzi, va face paretesis (demisia) în septembrie 1793. Se stingea curând, la 52 de ani. F. a contribuit la românizarea serviciului religios prin vasta lucrare de tipărire a cărților de ritual bisericesc (peste douăzeci și cinci la număr). Și-a tipărit propriile traduceri din grecește, din „cuvintele”, adică învățăturile de filosofie creștină ale sfinților Dorotei și Teodor Studitul, dar și gramatica lui Ienăchiță Văcărescu, care i-a fost dedicată („hărăzită”). În manuscris, au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
Originalitatea didahiilor stă în modul în care mitropolitul știe să cearnă și să prelucreze ideile sau tezele din care s-a inspirat, dar mai ales în stilul lor cuceritor. El nu se urcă la amvon doar pentru a săvârși un ritual. Vrea să instruiască, să educe, să deștepte conștiințele somnolente. Cu indignare, vehemență sau cu mustrări părintești, denunță păcatele obștei, îndeosebi ireligiozitatea și nesupunerea în fața cârmuitorului. În fond, A.I. e un moralist, auster, veghind cu ochi de Argus la păzirea bunelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
și procesul de denumire a clanurilor și a generațiilor. Dacă a venit să studieze problemele legate de maternaj la locuitorii insulelor Bidjago din Guineea-Bissau, el va fi obligat să se intereseze de posedarea femeilor de spiritele defuncte masculine"5. Așadar, ritualurile lumilor exotice antrenează deplin comunitatea. Nu există o separare de tip occidental a puterii și nici autoritate exercitată diferențiat. "Toți sunt specialiști, toți participă. Este un fel de coregrafie a satului întreg"6. Prin ea se rezolvă, într-o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
aceste realități, cei doi autori pledează argumentat pentru filmul antropologic realizat de profesioniști și, prin urmare, pentru predarea antropologiei vizuale în universități - inclusiv în cele românești, aș adăuga eu. De ce? Pentru că nu poți surprinde prin scriitura clasică subtilitățile unui anumit ritual, de exemplu. În Africa, mai mult decât oriunde, ai nevoie (și) de imagine. Dacă nu ești un scriitor extrem de talentat (Colleyn dădea exemplul lui Flaubert), atunci nu poți reda în scris ,,expresiile oamenilor, atmosfera ritualurilor, accesele de bună dispoziție sau
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
scriitura clasică subtilitățile unui anumit ritual, de exemplu. În Africa, mai mult decât oriunde, ai nevoie (și) de imagine. Dacă nu ești un scriitor extrem de talentat (Colleyn dădea exemplul lui Flaubert), atunci nu poți reda în scris ,,expresiile oamenilor, atmosfera ritualurilor, accesele de bună dispoziție sau de furie, proverbele, cântecele, dansurile etc."15. Până la urmă, provocarea este dublă. Odată din partea celorlalți la adresa ta. Filmând comunități exotice, riști enorm, susține Colleyn. Habitudinile și reperele mentale îți sunt bulversate. Ai două variante: ,,fie
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
18. 12 Pentru detalii asupra subiectului vezi Nicu Gavriluță, Antropologie socială și culturală, Editura Polirom, Iași, 2009, pp. 210-216; 250-257. 13 Amănunte despre semnificațiile metafizice, juridice, politice, sociale și religioase ale darului se regăsesc și în volumul meu, Mentalități și ritualuri magico-religioase. Studii și eseuri de sociologie a sacrului, Cuvânt-înainte de Ștefan Afloroaei, Editura Polirom, Iași, 1997, pp. 111-143. 14 Marc Augé, Jean-Paul Colleyn, op. cit., p. 38. 15 Cristina Gavriluță, op. cit., p. 183. 16 Ibidem, p. 189. 17 Marc Augé, Jean-Paul
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]