11,153 matches
-
erau doar teologi câteodată; ei nu Îndeplineau nici o misiune kerigmatică și cu atât mai puțin misionară. Nu există martiri romani, iar cei care au murit În antichitatea târzie În vremea persecuției religiei lor din partea creștinilor nu au mai ajuns la slava eroilor 1. e) De altfel numai câteva persoane lasă să se Întrezărească măsura În care viața zilnică, morala, emotivitatea oamenilor era pătrunsă de concepțiile religioase. Despre clasele burgheze și intelectuale se pot spune puține lucruri și cu atât mai puține
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
M.J. (1977-1989), Corpus Cultus Cybelae Attidisque, vol. - Le Caire , Leiden. ZOROASTRISMULTC "ZOROASTRISMUL" Avertizare: din rațiuni tipografice transliterarea din limbile iraniene a fost mult simplificată, astfel Încât, de exemplu, numele avestice ale ființelor venerabile și vrednice de cult (yazataxe "yazata") Biruinței și Slavei sunt redate aici prin Verethraghnaxe "Verethraghna" și respectiv Khvarenahxe "Khvarenah". tc "" RELIGIILE IRANULUI ANTIC ȘI ZOROASTRUTC "RELIGIILE IRANULUI ANTIC ȘI ZOROASTRU" Gherardo Gnolitc "Gherardo Gnoli" 1. IRANUL ANTICTC "1. IRANUL ANTIC" 1. Probleme de interpretaretc "1. Probleme de interpretare" Este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1990), „Some Celtic Phrasal Echoes”, În Festschrift Hamp, Van Nuys, pp. 47 sqq. tc "" RELIGIA SLAVILOR ȘI A BALTICILORTC "RELIGIA SLAVILOR șI A BALTICILOR" Enrico Campaniletc "Enrico Campanile" 1. RELIGIA SLAVILORTC "1. RELIGIA SLAVILOR" 1. Izvoaretc "1. Izvoare" La popoarele slave scrierea apare abia după creștinare, astfel Încât, spre deosebire de alte popoare vechi din Europa, din perioada anterioară convertirii, de la slavi ne lipsesc mărturiile indigene, iar cunoștințele noastre despre religia acestor popoare se bazează doar pe informații scurte și Întâmplătoare provenite de la autori
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Igor (ambele rusești). Materialele de origine non-slavă au fost culese și, acolo unde a fost necesar, traduse de C.H. Meyer (1931). Este Însă evident că aceste izvoare, tocmai pentru că provin de la persoane care au venit În contact cu religia slavă doar Întâmplător sau pentru diferite alte probleme, nu au deloc un caracter organic, iar considerațiile asupra religiei sunt episodice și surprind aspectele cele mai superficiale și anecdotice ale acesteia, fără a trasa acea structură complexă, din interior, pe care și-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
interior, pe care și-ar dori-o cercetătorul modern. Cadru pe care ni-l oferă astăzi este atât de sărăcăcios, plin de lacune și incert, Încât un strălucit cercetător francez, Boyer (1990), a preferat să traseze o schiță a religiei slave fără să pornească de la exegeza tradițională a izvoarelor scrise, ci de la analiza figurativă a unui idol de piatră găsit În 1848 În râul Zbrucz (În Ucraina). Convertirea slavilor nu este rezultatul unor convertiri individuale; dimpotrivă, fiecare popor În parte a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pornesc de la Meillet (1926) și merg până la Benveniste (1967) și Jakobson (1970), au pus În evidență o strânsă legătură În privința inovațiilor cu lexicul religios iranian; vom cita situațiile cele mai clare luând, de aici Înainte, rusa ca unic exponent al slavei și omițând celelalte limbi slave: 1) slava și iraniana au eliminat numele indo-european al cerului (ca obiect al cultului: *dy¶us), Înlocuindu-l cu termenul *nebhos(În rusă, nebo; În avestică, nabah-), care, inițial desemnează norii; 2) termenul *deiwos, „zeu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
merg până la Benveniste (1967) și Jakobson (1970), au pus În evidență o strânsă legătură În privința inovațiilor cu lexicul religios iranian; vom cita situațiile cele mai clare luând, de aici Înainte, rusa ca unic exponent al slavei și omițând celelalte limbi slave: 1) slava și iraniana au eliminat numele indo-european al cerului (ca obiect al cultului: *dy¶us), Înlocuindu-l cu termenul *nebhos(În rusă, nebo; În avestică, nabah-), care, inițial desemnează norii; 2) termenul *deiwos, „zeu”, dobândește valoare de „demon” (În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Benveniste (1967) și Jakobson (1970), au pus În evidență o strânsă legătură În privința inovațiilor cu lexicul religios iranian; vom cita situațiile cele mai clare luând, de aici Înainte, rusa ca unic exponent al slavei și omițând celelalte limbi slave: 1) slava și iraniana au eliminat numele indo-european al cerului (ca obiect al cultului: *dy¶us), Înlocuindu-l cu termenul *nebhos(În rusă, nebo; În avestică, nabah-), care, inițial desemnează norii; 2) termenul *deiwos, „zeu”, dobândește valoare de „demon” (În rusa veche
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
războiului); rusescul svobod’, „liber”, cu Sabàzios (zeu identificat cu Dionysosxe "Dionysos" de diferite populații de la răsărit de Grecia). Faptul că aceste congruențe Între lexicul religios iranian și cel slav pot fi interpretate ca o influență culturală a Iranului asupra lumii slave este dovedit În mod clar de ceea ce s-a Întâmplat cu termenul *deiwos. Într-adevăr, trecerea acestui termen de la semnificația de „zeu” la cea de „demon” nu Își are justificarea În cultura slavă, ci În cea iraniană, unde reforma religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o influență culturală a Iranului asupra lumii slave este dovedit În mod clar de ceea ce s-a Întâmplat cu termenul *deiwos. Într-adevăr, trecerea acestui termen de la semnificația de „zeu” la cea de „demon” nu Își are justificarea În cultura slavă, ci În cea iraniană, unde reforma religioasă a lui Zoroastruxe "Zoroastru" a redus vechile divinități indo-iraniene la statutul de demoni. Așadar, inovațiile s-au născut În Iran și, de aici, au trecut În lumea slavă (Georgiev, 1967). O confirmare ulterioară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Își are justificarea În cultura slavă, ci În cea iraniană, unde reforma religioasă a lui Zoroastruxe "Zoroastru" a redus vechile divinități indo-iraniene la statutul de demoni. Așadar, inovațiile s-au născut În Iran și, de aici, au trecut În lumea slavă (Georgiev, 1967). O confirmare ulterioară a influenței iraniene asupra culturii slave este dată de termenul rus mogyla, „mormânt, tumul”, despre care se consideră că este foarte probabil să conțină numele de magi (trib sacerdotal iranian). Această influență presupune zoroastrismul și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reforma religioasă a lui Zoroastruxe "Zoroastru" a redus vechile divinități indo-iraniene la statutul de demoni. Așadar, inovațiile s-au născut În Iran și, de aici, au trecut În lumea slavă (Georgiev, 1967). O confirmare ulterioară a influenței iraniene asupra culturii slave este dată de termenul rus mogyla, „mormânt, tumul”, despre care se consideră că este foarte probabil să conțină numele de magi (trib sacerdotal iranian). Această influență presupune zoroastrismul și, chiar dacă cronologia lui Zoroastruxe "Zoroastru" este foarte controversată, aceasta s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este foarte controversată, aceasta s-ar fi putut produce Începând chiar cu zorii mileniului I Î.Hr. (Gnoli, 1980); o datare atât de Îndepărtată explică și felul În care a fost posibil ca o asemenea influență să atingă Întreaga lume slavă, deci Într-o etapă Încă unitară. Dacă lucrurile sunt destul de clare din punct de vedere lingvistic, la nivelul atestării lipsește confirmarea specifică a unor trăsături iraniene În religia slavă antică; iar aceasta depinde de faptul că izvoarele noastre - după cum spuneam
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a fost posibil ca o asemenea influență să atingă Întreaga lume slavă, deci Într-o etapă Încă unitară. Dacă lucrurile sunt destul de clare din punct de vedere lingvistic, la nivelul atestării lipsește confirmarea specifică a unor trăsături iraniene În religia slavă antică; iar aceasta depinde de faptul că izvoarele noastre - după cum spuneam, sărace și contradictorii - nu ne permit nici măcar să răspundem la Întrebarea fundamentală În ceea ce privește influența iraniană: dacă au existat sau nu elemente de dualism În religia slavă. De fapt, doar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iraniene În religia slavă antică; iar aceasta depinde de faptul că izvoarele noastre - după cum spuneam, sărace și contradictorii - nu ne permit nici măcar să răspundem la Întrebarea fundamentală În ceea ce privește influența iraniană: dacă au existat sau nu elemente de dualism În religia slavă. De fapt, doar În Chronica Slavorum de Helmold (secolul al XII-lea) este atestată informația că slavii din Holstein preamăreau doi zei, unul bun și unul rău, aceste din urmă numindu-se Zcernebochxe "Zcerneboch", „Zeul negru”. Dar este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Meyer (1891), provine mai degrabă din latinescul imperatorem; Fjorgynn masculin ar putea proveni din femininul Fjorgyn etc. Așadar, mai bine acceptăm propunerea mai limitată a lui Pisani (1950a) și Îl comparăm pe Perenú doar cu lituanianul Perkúnas, admițând că forma slavă ar fi pierdut o velară prin apropierea paraetimologică cu verbul din slava antică pera, „eu lovesc”. Să pornim pentru ambele teonime de la un termen indo-european *perkw¿nos, derivat În -node la numele stejarului; dacă ne gândim la funcția specifică a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
proveni din femininul Fjorgyn etc. Așadar, mai bine acceptăm propunerea mai limitată a lui Pisani (1950a) și Îl comparăm pe Perenú doar cu lituanianul Perkúnas, admițând că forma slavă ar fi pierdut o velară prin apropierea paraetimologică cu verbul din slava antică pera, „eu lovesc”. Să pornim pentru ambele teonime de la un termen indo-european *perkw¿nos, derivat În -node la numele stejarului; dacă ne gândim la funcția specifică a acestui sufix (cf. Meid, 1957), ar trebui să Însemne „domn al stejarului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unei legături etimologice Între numele zeului slav suprem și numele stejarului. b) Velesxe "Velesu"ú (Volosúxe "Volosu^") Cu privire la zeul Velesxe "Velesu"ú (Volosúxe "Volosu^") a fost avansată ipoteza (Merrigi, 1952) că nu ar fi vorba despre o divinitate de origine slavă, ci, pur și simplu, de „păgânizarea” sfântului Blaziu, episcop de Sebaste. În realitate, Însuși faptul că acesta apare, după cum vom vedea, În vechi și importante formule de jurământ, este suficient pentru a susține contrariul. În Cronica Anuală, sunt amintite tratatele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
termenul rus Volosúxe "Volosu^", la fel cum din *melko, „lapte”, a apărut termenul rus moloko) cu semnificația „cel care are vederea (vel-) bună (-sú)”. În realitate, un asemenea compus este absolut imposibil, pentru că În toate limbile indo-europene - deci și În slavă - elementul *sú funcționează doar ca prefix; astfel, ar fi fost posibilă doar secvența *Sú-vel-. Nu este mai convingător nici rezultatul confruntării, limitate doar la elementul radical, cu alte teonime indo-europene, cum ar fi vedicul Varuña-, galicul Vellaunos și nordicul antic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
c) Svarogúxe "Svarogu^" - Svaroic¹ - Da¹bogúxe "Daz^i^bogu^" Un lung fragment din Cronica Anuală vorbește despre zeul Svarogúxe "Svarogu^", al cărui nume inițial ar fi fost Feostaxe "Feosta" (adică Hefaistos). Este deci vorba despre un zeu al focului. Unele izvoare slave Îi redau numele În forma sa completă Svaroic¹. Fiul lui Svarogú este, tot conform Cronicii Anuale, zeul Da¹bogúxe "Daz^i^bogu^", care este identificat În mod clar cu Soarele. Din punct de vedere etimologic, numele Da¹bogúxe " Daz^i^bogu^" este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deja În Rig-Veda I, 146,1 și X, 8,8, Agnixe "Agni" și TvaÌÚar primesc epitetul de „tricefal”). Însă recurgerea la ipoteza unei influențe străine nu este deloc indispensabilă, deoarece răspândirea aceleiași divinități cu mai multe membre, atât În lumea slavă, cât și În afara ei, este explicabilă mai ales ca influență a substratului. Acest Triglavxe "Triglav" era cu siguranță un zeu al războiului, și se știe că Îi era oferită o zecime din pradă. e) Jarovitúxe "Jarovitu^" La Vologost era practicat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
societăți agrare. Faptul că lângă statuie se aflau și obiecte de război (cum ar fi o spadă și o șa) nu implică neapărat ideea că aceasta ar fi fost o divinitate propriu-zis războinică, ci ține mai mult de situația triburilor slave, care fiind ținta unor mari presiuni militare, mai ales din partea occidentului, practicau o „exploatare” militară intensă a zeilor lor. În plus, trebuie ținut cont de faptul că, În timp ce Svaroic¹ purta efectiv coif și arme, Svantovitúxe "Svantovitu^" nu poartă nimic de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În varianta sa magică și Înfricoșătoare, În timp ce Mitraxe "Mitra" are un aspect senin și solar. Totuși, trebuie să fim conștienți de faptul că ipoteza structurii tripartite are o bază documentară destul de limitată, ca, de altfel, tot ceea ce ține de religia slavă: este deci necesar să recunoaștem că, dacă izvoarele disponibile ar fi fost mai numeroase și mai mult decât simple istorioare, structura fundamentală a panteonului slav ar fi apărut destul de diferită. Sunt oportune În special două rezerve specifice. Prima constă În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cea de-a doua. Este totuși posibil să fi avut loc deplasări ale unor divinități În fruntea celei de-a doua funcții, fenomenul având probabil legătură cu importanța tot mai mare pe care activitatea militară o dobândește În cazul popoarelor slave supuse unei presiuni continue și crescânde din partea popoarelor germanice. 5. Divinitățile minore Ne putem referi aici la așa-zisul „Canon al lui Vladimir”, adică lista idolilor pe care principele Vladimir i-a Înălțat la Kiev Înainte de convertirea sa la creștinism
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lungi. 4) Simúxe "Simu^" (sau, În alte manuscrise, Simar¹glaxe "Simari^gla"), de etimologie incertă, poate fi confruntat cu letonul saims, „uriaș”. Totuși, este semnificativ, dacă ne gândim la ceea ce am afirmat la Începutul acestui capitol despre influența iraniană asupra religiei slave, faptul că din patru divinități minore, care se află În „Canonul lui Vladimir”, trei Își au rădăcinile sau cel puțin intermedierea În cultura iraniană. Faptul că zeul Trojanúxe "Trojanu^" - atestat, printre altele, de mai multe ori În Cântecul lui Igor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]