12,817 matches
-
țării? Tipătescu: (luând degrabă polița și examinând-o când pe-o partea când pe alta) Suntem scăpați! Zoe: Scăpați? Trahanache: Ei apoi? Când îți spuneam eu să ai puțintică răbdare, că l-am prins cu alta mai boacănă... Tipătescu: (abia stăpânindu-și bucuria) Nene Zahario, candidatul nostru este d. Agamiță Dandanache. Trahanache: Așa da! Zoe: Mi-e frică!... Tipătescu: Nu mai avem nici o grijă. Trahanache: ... Dă-mi înscris pe Gagamiță ăla, să nu-i uit numele... (vorbește încet cu Zoe.) Tipătescu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
dacă emoțiunea mă apucă așa de tare... suindu-mă la această tribună... pentru a vă spune și eu... (plânsul îl îneacă mai tare.)... Ca orice român, ca orice fiu al țării sale... în aceste momente solemne... (de abia se mai stăpânește) mă gândesc... la țărișoara mea... (plânsul l-a biruit de tot) la România... (plânge. Aplauze în grup)... la fericirea ei!... (același joc de amândouă părțile)... la progresul ei! (asemenea crescendo)... la viitorul ei! (plâns cu hohot. Aplauze zguduitoare.) Ionescu, Popescu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ceea ce merit în orașul ăsta de gogomani unde sunt cel dintâi ... între fruntașii politici". Parvenit, șantajist, grosolan, impostor, are ca deviză "scopul scuză mijloacele", pusă însă, din pricina inculturii, pe seama nemuritorului Gambeta, confundându-1 cu celebrul Machiavelli. Este înfumurat și impertinent atunci când stăpânește arma șantajului, dar devine umil, slugarnic și lingușitor atunci când pierde scrisoarea: "în sănătatea iubitului nostru prefect! Să trăiască pentru fericirea județului nostru!" și conduce manifestația festivă în cinstea rivalului său politic, Dandanache, intuind că șansa de a câștiga tn viitor
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Au fost mai multe persoane arestate Împreună cu dumneavostră? Au mai fost niște... prieteni, care și ei o făcut Închisoare Înainte. Și acum pur și simplu, ei au luat tura doi pentru că trebuia să arate poporului, mă rog, că ei sunt stăpâni, trebuia să dea un exemplu. Au fost arestați aproape din Întreaga țară foștii deținuți, care au fost luați de elevi, studenți. Mă rog, numa’ care o avut noroc, printr-o coincidență sau cumva..., ăia n-au fost, dar restul toți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
an, un an. Gata ai fost! Pur și simplu te-o lichidat... Toate relele după mine au venit de la Răsărit, pentru că au fost niște popoare primitive, care pur și simplu nu știau altceva decât să subjuge și să fie ei stăpâni. Ce munceați la Grădina? Când am fost eu la Grădina, eram pe malul Dunării și am lucrat să protejăm malul. Pământu’ de acolo era făcut ca un zid, ca să protejeze Împotriva inundațiilor. Și cum se consolida? Băteam niște pari groși
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sau directoru’ așa o dat dispoziție. Și așa o ajuns acolo Simionescu, profesor universitar, om bătrân, și care n-o putut suporta... Așa o zi, o săptămână, două, până la un moment dat când, pur și simplu, nu s-a mai stăpânit și În strigăt s-a repezit către gardul de sârmă ghimpată. Era un gard de avertisment, la 1,20 metri de Înalt, și numai cu două rânduri de sârmă; apoi era al doilea, la un interval de vreo doi-trei metri
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Bucovina de Nord, aveam 11 ani. Și atunci, țin minte, s-a zvonit În sat c-au apărut comuniștii ruși și au tăiat țâțele la femei și-au Împlântat baioneta În pântecele copiilor... Asta a fost imaginea care m-a stăpânit tot timpu’: ăștia sunt rușii comuniști, ăștia sunt sovieticii care ne-au invadat țara. Și, cercetând istoria, știm că În 1940 rușii sunt a zecea oară În România ca invadatori, și În 1944 a fost a unșpea invazie rusească... Deci
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
în pământul acestei țări. Amatorii de hitlerism, de fascism, de bolșevism și de alte soiuri de dictaturi sunt tot deauna aceiași oameni cari, neputând avea izbânzi electorale normale așteaptă norocul lor de la o stăpânire absolută. Dar cu o condiție hotărâtă: stăpâni să fie dânșii.“34 Ceea ce nu l-a împiedicat - curios lucru - ca două zile mai târziu să protes teze împotriva desființării Gărzii de Fier“35, o gafă impardonabilă, căci la 29 decembrie 1933, primministrul I.G. Duca a fost asasinat tocmai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și a ieșit în stradă. Apoi cavalcada a pornit chiuind de bucurie, slobozind pistoale și caii, în fugă nebună, scoțând scântei din caldarâm. O astfel de „fantazie“ era cu putință în Bucureștiul de la 1871. Timp de ani de zile a stăpânit marginile orașului, a îngrămădit asupra lui urile nenumărate până ce a fost ucis ca un câine la alegerile pentru Cameră în 1875. Datorită acestor fapte, conservatorii erau priviți ca niște reacționari primejdioși. petiția de la iași În ziua de 2 mai 1871
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Maiorescu, neagreând prenumele compus. 47. Studiul lui Maiorescu „Direcția nouă în poezia și proza română“ a apărut în mai multe numere din Convorbiri literare, de la 15 mai 1871 la 1 octombrie 1872. 48. Risum teneatis, amici? - Prieteni, puteți să vă stăpâniți râsul? (lat., Horațiu, Arta poetică). Pentru a arăta cât de ridicule sunt [toate] criticile în bine și în rău ale domnului Titu Liviu Maiorescu, eu propusei atunci un rămășag, afirmând cu [deplină] certitudine că nu este nici o galimatie pe fața
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Văcărescu îi acordase îngăduința de a-și prezenta a doua zi conferința, cu precizarea pe care i-o făcuse la despărțire de a fi „poli“, ceea ce l-a făcut pe Bonifaciu Florescu să comenteze ironic în scrisoarea adresată presei: „Mă stăpânii încă, căci văzui că nu era cestiune de d. Văcărescu, Se anunță dar pentru mâine, duminică 27 aprilie, în sala Circului, la ora 11 dimineața, conferința asupra: răpirii bucovinei de Bonifaciu Florescu.“30 În sfârșit, conferința lui Bonifaciu Florescu se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
teritorială a țării, garantată numai formal prin convenția româno rusă. Astfel, într-o discuție a principelui Carol cu cancelarul Gorceakov, la 2/14 iunie 1877, la Ploiești, aceasta din urmă a recunoscut că România are absolută nevoie de gurile Dunării (stăpânite până atunci de turci), pentru dezvoltarea ei economică, cerând însă cu insistență pentru Rusia brațul Chilia, deci accesul direct la Dunăre, evident prin reocuparea celor trei județe din sudul Basarabiei. Prințul Carol i-a replicat însă cu fermitate că „pentru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ar putea să mi le aducă obținerea titlului de doctor. Nici una însă la Universitate, unde concurența între cei aflați deja pe posturi e deosebit de acerbă: „S-au îndrăcit, domnule, și, cu democrația asta, nici Profesorul nu mai poate să-i stăpînească!”. Convorbirea a durat vreun ceas. A fost reconfortant să descopăr că, în penuria de stimă prin care trec de-o vreme, cineva se gîndește la binele meu! Cum a început? Eram trei: eu, Bălăiță și Genoiu. Discuția a ajuns la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și în continuare util, că se va bucura de aceleași atenții camaraderești. Persoana sa e plasată deja undeva în trecut, alocuțiunile omagiale transformîndu-se, insesizabil, în panegirice. Ascultîndu-și povestea vieții - cînd nostimă, cînd penibilă - „spusă de străine guri”, „moș Călinescu” își stăpînea cu greu emoția, mai că-i venea să plîngă. Dar cînd i s-a dat cuvîntul, s-a scuturat de tristețea de parastas a adunării, a încercat să fie vesel, să glumească, să se resemneze în fața beteșugurilor care vor urma
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cea mare” s-o vadă pe mama. A îmbrățișat-o peste sicriu și a plîns zguduit, jelind-o și jeluindu-se ca și în ziua precedentă la aflarea morții ei. La căpătîi, aranjîndu-i mai bine broboada, Lucica plînge liniștit. Mă stăpînesc cît pot să nu dau drumul hohotelor care îmi sfîșie pieptul. Preotul, dascălul și pălimarul „citesc” primul „stîlp”. Încep să vină femei și bărbați la priveghi. Unii plîng, dar au în același timp ochii iscoditori, să vadă ce-i în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
foarte bine de critică (au contat enorm recomandarea lui Lucian Raicu și „tonul” elogios dat de cronica lui N. Manolescu), romanul a fost recent premiat, și iată-l pe autor ajuns și pe „micul ecran”: cam „alb”, neputînd să-și stăpînească pe de-a-ntregul emoția, în ciuda efortului vizibil de a părea firesc. Reporterul, Viorel Grecu, l-a întrebat (fără un schepsis anume, din rutină) prin ce se consideră „scriitor militant”. B. a răspuns că „prin această carte”, cît și prin publicistica
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai înseamnă astăzi ceva - un om deschis, nu mistific pe nimeni, spun adevărul. Odată ce mi le-am dezvăluit, îmi respect - chestiune de onoare! - pînă și intențiile. În numeroase rînduri, loialitatea mi-a afectat interesele. Cît despre ură, încerc s-o stăpînesc din chiar momentul declanșării. Ulterior, adesea prea devreme, simt cum ea slăbește, se subțiază, „trece”, „se duce”, dispare. Aș putea să adaug că și scriu precum trăiesc: cu moderație. N-am abdicat încă de la regula de a nu-mi înmuia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a binelea abia cînd mă apropii la trei pași de el. Se întoarce greu spre stînga, cu fața în lumină: barbă albă, ochi mici, buze vinete. Mîinile și genunchii îi tremură. E gata să plîngă. Face un efort să se stăpînească și să spună prima frază: „Domnu’ Călin, tatic-tu matale venea și mă rădea. Ne luam cu vorba despre una, despre alta, și despre moarte. El zicea rîzînd: «Cum am să plec eu înaintea matale, bade? Doar ești mai mare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În ciuda simpatiei mele pentru romancierul piteștean, nu m-aș apuca de o asemenea treabă. Îmi amintesc că Perpessicius citează undeva o mărturie a lui Edmond Jaloux, care refuza cinstea de a scrie despre biografiile romanțate, numeroase atunci, „cîtă vreme nu stăpînește singur datele istoriografice, deopotrivă cu autorul” (Opere, 9, p. 84). Aceasta e și situația mea. Deși am citit cîteva studii despre Aetiu Hristicus, Dionisie Exiguu sau Ioan Cassian, și sînt în curent cu argumentele protocroniștilor, nu cred că e de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
corb. Criza aceasta de încredere în viitor se repetă aproape zilnic, cîteodată chiar de mai multe ori pe zi. O vreme mi-a fost teamă s-o notez, între timp am ajuns să cred că, notînd-o, aș putea s-o stăpînesc, să scurtez delirul și panica pe care le aduce. *Ai simțit vreodată impulsul să săruți mîna leprosului, să faci public mea culpa, să te căiești și să te rogi de iertare pentru prea multele-ți păcate? *Ieri, ultima zi a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de întreprinderi și care au fost cauzele neplății salariilor în septembrie și octombrie trecut ale învățătorilor și profesorilor. Buznea i-a pus vreo șase întrebări, apoi s-au trezit și alții. Din răspunsuri se desprindea imaginea unui haos greu de stăpînit, a unei afundări în neregularități și birocrație: politica noastră economică a exagerat industrializarea (piața internă nu mai poate absorbi ceea ce producem), avem miniștri care promit creșteri fanteziste ale productivității și beneficiilor (la industria ușoară, de pildă, după asemenea „angajamente”, s-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e o atitudine umană care-mi displace... Nu sînt în stare s-o profesez... Îmi repugnă!” Cît fals și redundanță! Dacă aș băga un pieptene și mai des în text, aș putea să arăt că autorul Conversației în oglindă nu stăpînește uneori prea bine nici acordul gramatical: „Tatăl tău n-a simțit esențialul: prezentul și viitorul devine propriul trecut”. Filosofie „grea”, într-o gramatică așijderea! Ca să închei în rimă. * În timp ce îi certam în gînd pe cei gata să achiziționeze cu suprapreț
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
veșnică recunoștință. Viața biruise și am fost redat familiei. 89 Adela Scriban era rudă cu Neofit Scriban din Burdujeni. Măritată pe str. ștefan cel Mare În Fălticeni, cu maiorul-șef al punctului de frontieră Cornu-Luncii, În perioada când imperiul habsburgic stăpânea Bucovina. 573 14 Brașov, 19 aug. 1971 Mult stimate Domnule Dimitriu, Rândurile trimise din Sibiu, ne-au făcut o mare plăcere. Ne-am bucurat că sănătatea Dvs. este aproape restabilită și că puteți conduce activitatea mult folositoare orașului Fălticeni. Mulțumesc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
comunica cele din partea Dvs.102. Cele cuvenite de la soțul meu. Cu deosebită stimă, Marie Kalmicov 102 D-na Racoviță era originară din părțile Fălticenilor. Încercam să obțin date În legătură cu Anastasia Cichirdic, proprietară de moșii, Înmormântată lângă biserica din Lămășeni. (A stăpânit cândva, În secolul trecut, casa În care se află azi „Galeria oamenilor de seamă”). I-a avut ca oaspeți, Între alții, pe B. șt. Delavrancea. Îi plăcea să primească fețe simandicoase, să dea mese. A adus pe cheltuiala sa, de la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Complexului muzeal orășenesc și era să mă coste scump! Mă bizuisem mai mult pe cele șase poeme traduse din L. Aragon, dar și pe alte argumente. Nu mă simțeam În culpă și, dacă mi-am luat această libertate, e pentru că stăpâneam bine materialele documentare. știam mult mai multe despre spiritualitatea fălticeneană, decât cei puși să-mi ceară socoteală. Această trecere prin furcile caudine mă sufoca, mă depersonaliza și nu eram dispus să fac cultură În genunchi. Un prieten apropiat de la Muzeul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]