13,755 matches
-
vrut să abandonez ideea. Așa că am continuat sub forma unui proiect colectiv. Am scris un scurtmetraj din Banii inspirat de un tip, de felul în care se comporta și de toată lumea lui. Te inspiră povești pe care le vezi la televizor? Nu pot să mă uit la televizor decât dacă este cineva lângă mine ca să am cu cine să comentez ce văd. Dar sunt foarte multe personaje care-ți pot da niște povești extraordinare. M-am uitat la un pastor pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
sub forma unui proiect colectiv. Am scris un scurtmetraj din Banii inspirat de un tip, de felul în care se comporta și de toată lumea lui. Te inspiră povești pe care le vezi la televizor? Nu pot să mă uit la televizor decât dacă este cineva lângă mine ca să am cu cine să comentez ce văd. Dar sunt foarte multe personaje care-ți pot da niște povești extraordinare. M-am uitat la un pastor pe B1 TV care vorbește cu emfază, își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
zi. Dacă vă gândiți bine care e politica din casa dumneavoastră, nu-i așa că soția și traiul bun trec pe primul loc? Eu glumesc - că am devenit liber atunci când ajuns în casă la mine pe locul 14, chiar și după televizor. Dar această politică mică este ceea ce face farmecul civilizației. Civilizația occidentală respectă acest climat politic familial, care are regulile și normele lui. Scrierile dumneavoastră sunt, de multe ori, la limita dintre dramă și anecdotă. Cum veghează „scriitorul de la ziar“ ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
concertată de revoltă, ci ca o nevoie de schimbare de conținut, ca o disociere estetică. Corpul ritualizat festiv, corpul de stadion accesorizat era performatorul cel mai intens mediatizat. În timp ce dansul contemporan își căuta locații, corpurile care închinau ode umpleau ecranele televizoarelor. Pelmuș a oferit contextul de specificitate semnificativă pentru tot ce a însemnat dansul contemporan în anii ’80, pentru modul în care a fost produs și receptat, având în vedere că nu avea un mediu propriu de difuzare. Studiul lui are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Sunt suficient de bătrână, cred, ca să-mi fi devenit complet indiferent nu doar că e fiul unui actor de care am fost fermecată în copilărie (în Idiotul ori în Din jale se întrupează Electra); pentru ca apoi să mă exaspereze la televizor; ba chiar mie, spectatorului, mi-e deja indiferent și că e fiul actriței formidabile (și dramatic de nedreptățite, în faimă) care e Tatiana Iekel. Pentru mine, simplul fapt că a produs categoria de mai sus e semn că mă pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
disidentă a SDS. Gil Scott Heron intona „The Revolution Will Not Be Televised“, ceea ce putea însemna fie că revoluția va distruge mijloacele de comunicare în masă, fie că mișcările de la bază se vor sustrage unei reprezentări simpliste. În același timp, televizorul aducea războiul „acasă“ în mod mult mai efectiv decât ar fi putut să o facă vreodată grupările radicale. În fiecare seară, milioane de americani, în timp ce se aflau la cină, deveneau martori ai masacrelor pricinuite de trupele lor în Vietnam. Camerele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
se vorbește și se scrie într-o limbă română din ce în ce mai jalnică, greșelile abundă, inconsecvențele și scăpările devin ele însele reguli, iar nepriceperea transformă greșeli sistematice în forme cauționate de prestigiul mass media. E un adevăr destul de simplu: limba română de la televizor ori radio se impune ca regulă mult mai ușor decât cea transmisă prin școală. Iar limba utilizată la televizor - inclusiv formele sale scrise - e forma cea mai răspândită de instruire lingvistică a românilor. Ajunge mult mai repede la public, e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
reguli, iar nepriceperea transformă greșeli sistematice în forme cauționate de prestigiul mass media. E un adevăr destul de simplu: limba română de la televizor ori radio se impune ca regulă mult mai ușor decât cea transmisă prin școală. Iar limba utilizată la televizor - inclusiv formele sale scrise - e forma cea mai răspândită de instruire lingvistică a românilor. Ajunge mult mai repede la public, e preluată pe nemestecate și de bunăvoie și devine un instrument de educație continuă - visul didactic transformat în coșmar televizual
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
martii“, „douăzeci și două augusturi“? Culmea e că am întâlnit și un absolvent de Litere care m-a asigurat că asta e forma corectă, iar argumentul lui final a fost „Păi, n-ai auzit că așa se spune și la televizor?“. Ba da. Tocmai asta e problema. Nu cred că ar fi necesare explicații gramaticale foarte detaliate. Întreb și eu doar unu-două lucruri (atenție, nu „una-două lucruri“!). De unde vine numele stațiunii Doi Mai? Sau corect ar fi Două Mai? Apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Gândiți-vă, dacă povestea accidentului deja celebru n-ar fi ieșit la suprafață atât de aproape de Crăciun, ar mai fi ținut ea capul de afiș al talk-show-urilor și buletinelor de știri mai bine de o săptămână? Uitați-vă acum la televizor: mai face cineva tam-tam pe „cazul Orban“? Nu, a trecut ziua fatidică de 7 ianuarie, România s-a trezit din amorțeală, se aude iar cum se ascut armele din politică, zgomotul general își reintră în drepturi. Au dispărut și subiectele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
spațio-temporale terifiante? Filme „de groază“, jocuri de PC ori consolă, parcuri de distracție „tematice“, excursii organizate după un traseu și-un scenariu atent figurate, tot ce poate mima „realitatea“, dar una șocantă pe care din păcate deseori o vedem la televizor, despre care citim în presă ori în news-letters. Toate s-ar putea reuni sub titlul pus acum un sfert de veac de Florin Iaru pe coperta (celebra copertă cu fața pierdută sau găsită între pietre!) volumului La cea mai înaltă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
ci devii în momentul în care cedezi tentației de a privi cutiile mișcătoare din „orașul anonimilor“. Metamorfoza lui A într-un bărbat cutie, din prima parte a romanului, a durat cât facerea lumii: în primele zile s-a uitat la televizor cu o cutie trasă pe cap, în a șasea zi și-a adunat provizii și a luat masa în cutie, iar în ultima zi a săptămânii a ieșit pe stradă, în orașul în care totul este permis, abandonând cu bună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
sărbătorile americane? Pe atunci, bineînțeles, America nici nu exista pentru noi, era ceva la fel de departe ca omul de pe lună - important era ca bostanul să fie mai înfricoșător decât cel al vecinului de la scara alăturată. Între timp, America a apărut la televizor, ne-am pricopsit și cu un Sfânt Valentin care stârnește de ani de zile aceeași bătălie imaginară cu Dragobetele în jurnalele de știri, și cu un Halloween hulit mai tare ca textilele de import din China. România bântuită, atracție turistică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
chioșc și se uitau la un televizoraș în care erau tot ei. La noi în comună au adus o dată unul din ăsta, un sistem video, c-a vrut primarul să-și pună, cu o cameră de filmat mică și un televizor în care se vedea ce filmai. Mișto! Și cât a stat ăla în magazin până l-a luat primarul, toată comuna a trecut pe acolo să se vadă la televizor. Ce ne-am mai distrat. Ne scălămbăiam toți acolo că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
-și pună, cu o cameră de filmat mică și un televizor în care se vedea ce filmai. Mișto! Și cât a stat ăla în magazin până l-a luat primarul, toată comuna a trecut pe acolo să se vadă la televizor. Ce ne-am mai distrat. Ne scălămbăiam toți acolo că, deh, eram la emisiune. În față la McDonald’s, doi țigani cu pălării de cowboy, o colorată cu fuste și un purandel. Uite, pe ăștia i-aș da eu de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
chioșc și se uitau la un televizoraș în care erau tot ei. La noi în comună au adus o dată unul din ăsta, un sistem video, c-a vrut primarul să-și pună, cu o cameră de filmat mică și un televizor în care se vedea ce filmai. Mișto! Și cât a stat ăla în magazin până l-a luat primarul, toată comuna a trecut pe acolo să se vadă la televizor. Ce ne-am mai distrat. Ne scălămbăiam toți acolo că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
-și pună, cu o cameră de filmat mică și un televizor în care se vedea ce filmai. Mișto! Și cât a stat ăla în magazin până l-a luat primarul, toată comuna a trecut pe acolo să se vadă la televizor. Ce ne-am mai distrat. Ne scălămbăiam toți acolo că, deh, eram la emisiune. În față la McDonald’s, doi țigani cu pălării de cowboy, o colorată cu fuste și un purandel. Uite, pe ăștia i-aș da eu de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
s-a constatat o deviație a distribuției greutății copiilor către dreapta, apărând o adevărată pandemie a obezității, cu toate riscurile aferente, inclusiv creșterea incidenței diabetului zaharat de tip 2 juvenil. Acest fenomen se datorează vieții moderne (sedentarism cauzat de utilizarea televizorului, calculatorului și transportului motorizat, acces nelimitat la alimentație hipercalorică, obiceiuri alimentare și de viață nesănătoase cultivate în familie încă de la vârste mici) . Acest fenomen nu constituie însă subiectul cărții de față. f. Indexul de masă corporală la copii Dacă sunt
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
o familie simplă, cu niște tradiții în care pământul lucrat bine e condiția absolută. Nici nu puteau să înțeleagă: Cum, acesta s-a rupt de noi și o să facă și teatru și film? Când m-au văzut primele dăți la televizor sau m-au auzit la radio... Le-a trecut oful! Nu, nu le-a trecut, din contră! Tata a fost, de pildă, supărat până la sfârșitul vieții pentru că nu am apucat-o pe o cale, să-i zic, creștinească: adică să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
povestea autentică, odată cu acest nou val de regizori și scenariști? Ne detașăm de filmele de la începutul anilor ’90, în care totul era exagerat, exacerbat? Alea erau niște căcaturi! Se vede foarte clar lucrul acesta, ce Dumnezeu! Acum mă mai uit la televizor la unele din filmele de la începutul anilor ‘90 și nu înțeleg nimic: parcă-i același film, parcă-s aceleași personaje. Cu excepția lui Nae Caranfil, ceilalți făceau niște nenorociri. Și urmează să facă, în continuare, niște nenorociri! Am văzut că au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
să-și aservească, să marginalizeze sau să elimine intelectualii incomozi. Și, din câte se pare, se temeau permanent de ei. Adică de forța cuvântului lor. De ce se temeau? Care era puterea ascunsă a intelectualilor? Am văzut de câteva ori la televizor dezbateri în care erau invitați intelectuali autentici, stăpâni pe ideile și discursul lor, laolaltă cu politicienii lătrători și găunoși. Prima dată m-am așteptat să-l văd pe politicianul mediocru zdrobit sau măcar zdruncinat de forța intelectualului. Spre dezamăgirea mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
întrucît i-au fost micșorate condițiile de aplicare practică prin adoptarea unui nou cadru legislativ privind finanțarea și principiile morale în activitățile politice. De altfel, echipamentul audiovizual în locuințele populației se ameliorează rapid, așa cum arată, de exemplu, progresia parcului de televizoare în Franța, care număra 125000 receptoare în 1955, 988000 în 1959, 3,4 milioane în 1963, 7,4 milioane în 1967. În 1973, 79% din populație poseda televizoare (14,5 milioane), iar în 1988 procentul depășește 94%, cu 28 milioane
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
locuințele populației se ameliorează rapid, așa cum arată, de exemplu, progresia parcului de televizoare în Franța, care număra 125000 receptoare în 1955, 988000 în 1959, 3,4 milioane în 1963, 7,4 milioane în 1967. În 1973, 79% din populație poseda televizoare (14,5 milioane), iar în 1988 procentul depășește 94%, cu 28 milioane de aparate. Avîntul mijloacelor audiovizuale de comunicare în masă schimbă condițiile de funcționare ale comunicării politice și facilitează aplicarea noilor tehnologii politice. I. Mediatizarea vieții politice Auzim, din ce în ce mai
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Pentru aceeași perioadă, ascultarea radioului a scăzut de la 88% la 85%, cu o disociere a funcției sale informative, întrucît numărul auditorilor exclusiv interesați de informații scade de la 22% la 19%. Privitor la televiziune, proporția indivizilor care se uită zilnic la televizor a sărit de la 65% la 73%. Durata medie de vizionare se mărește, trecînd de la 16 ore pe săptămînă, în 1981, la mai mult de 20 de ore, în 1989. Informația televizată cotidiană beneficiază de o foarte largă audiență. Între septembrie
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
cu mult înaintea jurnalelor (37%), a radioului (30%), a conversațiilor (20%), a sondajelor (12%), a mitingurilor (6%), a afișelor (4%), a broșurilor (4%). Principala motivare este cercetarea informației (83%) și nu determinarea votului (3%). Motivațiile pentru urmărirea emisiunilor politice la televizor sînt următoarele: pentru a mă informa asupra programelor oamenilor politici (40%); pentru cunoașterea argumentelor oamenilor politici de care nu sînt apropiat (25%); pentru că omul politic invitat se apropie de concepțiile mele (22%); pentru că mă interesează politica și urmăresc în mod
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]