11,919 matches
-
pe Sfântul Grigorie Teologul, pe urmă în școlile din Constantinopol și, în fine, la Atena. A avut profesori vestiți: pe Libaniu, Proheresiu și Himeriu. A închegat o prietenie vestită cu Sfântul Grigorie de Nazianz. Viața lor studențească e model pentru teologii de totdeauna. Cunoșteau doar două drumuri: al școlii și al Bisericii. În Atena de aur, pentru colegii lui, a ține pasul cu el la învățătură era cu neputință. Numai cei doi prieteni, Vasile și Grigorie împart între ei gloria adusă
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
umanitate, teorii asupra unor elemente de viață omenească integrate într-o viziune generală etc. Ele mențin în orizontul reflecției problematica transcendenței, dar acordă o valoare peste măsură părții (condiției) "ideale" din om. Legătura lor mult prea adâncă și semnificativă cu teologia și, în genere, cu experiența religioasă le despecifică, uneori, le scoate din orizontul filosofiei. Personalismul lui Ch. Renouvier este un bun exemplu pentru ceea ce susțin acum. Există însă chiar în spațiul cultural românesc asemenea "absolutisme", la gânditori de la mijlocul secolului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
filosofiei (omul). Unele reconstrucții filosofice pot amâna re-cunoașterea ca atare. Astfel, filosofiile născute de necesitatea momentului, interesate de soarta omului în existența cotidiană determinată istoric, sunt filosofii ale amânării și sunt apropiate, ca model teoretic, de științe sau de diverse teologii, chiar de anumite ideologii. Prin urmare, ele se definesc prin raportare la o "valoare" pe care Ortega y Gasset, apoi și Constantin Noica o numeau "exactitate", tocmai pentru a o deosebi de "adevăr"; ele realizează, neîndoielnic, o cunoaștere de sens
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Antet, 1994. SCHRÖDINGER, E., Ce este viața? și Spirit și materie, traducere de V. Efimov, Editura Politică, București, 1980. SPENGLER, O., Omul și tehnica. Contribuție la o filosofie a vieții, traducere de Gheorghe Pascu, Editura Aion, Oradea, 1996. STĂNILOAE, Dumitru, Teologia dogmatică ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1996. SOURIAU, M., Le jugement réfléchissant dans la philosophie critique da Kant, Félix Alcan, Paris, 1926. SUPPES, P., Metafizica probabilistă, traducere de Adrian-Paul Iliescu și Valentin Mureșan
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
303 Termenii "naturalism" și "absolutism" sunt folosiți în contextul de față într-un mod convențional. Ei se referă la acele reconstrucții antropologice care fie identifică omul cu condiționatul natural (reconstrucții naturaliste), fie cu Necondiționatul, Absolutul (reconstrucții absolutiste). 304 Dumitru Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1996, p. 13. 305 "Trebuia să fie mai multe (începuturi ale filosofiei n.n.), exact trei, pentru că tipologic vorbind, trei erau posibilitățile de reconstrucție 'experimentală' a lumii." (Cele
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
românitatea”. Dezbaterile asupra caracterului național al românilor (specificul național) au constituit discursul hegemonic al vieții noastre publice în perioada interbelică, dominată de încercările de a „descoperi” eul colectiv „autentic” cu ajutorul, pe de o parte, al gândirii speculative ce combina filozofia, teologia, misticismul și poezia și, pe de altă parte, al reconstrucției psihologice, etnografice, istorice „obiective”, bazată pe munca de teren, date „tari”, metodologie științifică. Cel mai adesea, aceste exerciții de geografie simbolică, etnopsihologie și ceea ce eu numesc ontologie etnică s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a fost printre protagoniștii mișcării Ihud, care promova ideea unui stat binațional (arab-evreiesc). Cartea cea mai influentă a lui Buber, Ich und Du (1923; ed. rom.: Eu și tu, traducere de ștefan Aug. Doinaș, Humanitas, București, 1992), este deopotrivă o teologie și o antropologie filozofică dialogică, în care credința religioasă înseamnă o întreagă viață de dialog între om și Dumnezeu, un Dumnezeu revelat în existența cotidiană (teza i-a influențat mult pe marii teologi protestanți Paul Tillich și Walter Nigg). Omagiindu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
distanță față de Buber, subliniind că acesta se concentrează prea mult pe relația bipolară, ceea ce duce la o definire îngustă a comunității, inaplicabilă agregatelor umane mai mari. Un alt punct în care Etzioni se desparte de Buber (și, aș spune, de teologie) este morala: pentru Buber (ca și pentru cei mai mulți teologi și mistici, cel puțin în monoteismele Cărții), Dumnezeu este amoral. În orice caz, este ireductibil la morala umană, ceea ce îl face inutilizabil în proiectul comunitarist, modern și secular, pentru care mistica
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fețe are liberalismul?”, reluată supra, se poate citi ca un complement al textului de față. Notez aici, la sugestia lui Mihail Neamțu, existența interesantei inițiative - după mine, rezultatele ei sunt excentrice - de a combina filozofia lui Ludwig von Mises cu teologia virtuții a Sfântului Maxim Mărturisitorul. Vezi http://www.misesromania.org. 12. Friedrich A. Hayek, „Intellectuals and Socialism”, cap.12 din cartea sa Studies in Philosophy, Politics, and Economics, University of Chicago Press, Chicago, 1980, pp. 178-194; citatul este de la p.
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Lukes, Bernard Williams, Thomas Nagel, Charles Taylor, Avishai Margalit, Richard Wollheim, Michael Walzer. Lilla a mai publicat numeroase articole și contribuții la volume colective, pe teme ca (mergând de la cele mai recente spre cele mai vechi): gândirea lui Leo Strauss, teologia lui Franz Rosenzweig, noua gândire liberală (în Columbia History of Twentieth Century French Thought), opera literară (atât de filozofică!) a lui Michel Houellebecq, cele două concepții ale libertății în America post-1968, multiculturalismul și corectitudinea politică, sionismul, Luminismul și anti-Luminismul (în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să țină o conferință la Berlin în 1967, excentricul rus, probabil agent KGB timp de patru decenii, a anunțat că merge să-l vadă pe Schmitt, „singurul om cu care merită să vorbești în Germania”. Lilla urmărește deriva acestuia de la teologie, prin hegelianism, spre materialism dialectic și viziunile statului postindustrial și postideologic global. Mai rare sunt interpretările critice ale autorilor de stânga discutați de Lilla: Walter Benjamin, Michel Foucault și Jacques Derrida. Acestea sunt capitolele de cel mai mare interes ale
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
au fost mai curând subiectul unui cult extrem de ardent. Astfel, puțini discută sincer deriva lui Walter Benjamin - o derivă tragică, pe fundalul ridicării nazismului, sfârșită prin sinucidere (pe când încerca să fugă de nemți), dar totuși derivă -, începută și ea în teologie, mai exact în mesianismul apocaliptic al anilor ’20-’4013. În acel context, stânga și dreapta se aseamănă izbitor: coincidentia oppositorum. Prin urmare, avem datoria de a le judeca potrivit acelorași unități de măsură și sisteme de referință. La fel stau
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
german, vezi Théodore Paleologu, Sous l’œil du Grand Inquisiteur. Carl Schmitt et la théologie politique, Les Éditions du Cerf, Paris, 2004, pp. 21-25; „Un concept problématique” se numără printre cele mai bune sinteze critice asupra unui concept schmittian central, teologia politică. 13. Horst Bredekamp a discutat o latură surprinzătoare a admirației lui Benjamin pentru Schmitt: întâlnirea lor sub semnul lui Hobbes. Vezi articolul său „From Walter Benjamin to Carl Schmitt, via Thomas Hobbes”, Critical Inquiry, 25, iarna 1999, pp. 247-266
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
astfel, sistemul de instrucție conceput de el întru „propășirea” prin știință și cultură. Eforturile referendarului se văd încununate la 16 iunie 1835 prin inaugurarea Academiei Mihăilene, instituție de învățământ superior după model european, ce funcționa cu trei facultăți (filosofie, drept, teologie) și două cursuri „extraordinare”. Prin clasele de pictură și arhitectură, introduse la Academie, se anticipă crearea învățământului artistic. La 15 noiembrie 1836, se înființează Conservatorul filarmonic-dramatic prin strădania lui Ștefan Catargiu, a spătarului Vasile Alecsandri, tatăl poetului, și a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Luzi, Umberto Saba), Timișoara, 1997. Repere bibliografice: Țeposu, Istoria, 74-75; Radu G. Țeposu, Nae Ionescu, misticul aristocrat, RL, 1994, 31; Dan C. Mihăilescu, Dan Ciachir, „Cronica ortodoxă”, LAI, 1994, 46; Dan Stanca, Există fundamentalism religios?, CNP, 1994, 12; Mircea Platon, Teologie și haiduci, Timișoara, 1998, 82-85; Mircea Platon, Fără îndoială - isprăvi critice, Iași, 2001, 51-55; Radu G. Țeposu, Strălucirea manieristă a aforismului, „Cuvântul”, 1997, 11; Octavian Soviany, Împotriva secularizării, „Cuvântul” 1999, 11; Gheorghe Grigurcu, Despre Nae Ionescu, RL, 2002, 18, 19
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286221_a_287550]
-
multor pontifi, care aveau să degenereze într-un nepotism lamentabil, ca și amestecul laicilor în viața Bisericii, erau prea adânc înrădăcinate la vârful ierarhiei ecleziastice. Astfel conciliabulul de la Pisa format din 24 cardinali, 80 episcopi și peste 300 doctori în teologie și drept canonic au introdus la alegerea papei votul pe națiuni, votul incluzând pentru prima dată și alte categorii de ecleziaști decât cardinalii. Au depus pe papă, antipapă și au ales un nou papă, realizând în fapt o curiozitate ce
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de 24 cardinali și câte 6 delegați din fiecare națiune: franceză, engleză, italiană, germană și spaniolă. Ultimul conciliabul din Bâle a avut drept scop să înjosească autoritatea papală. Constituit din 20 episcopi și peste 600 clerici inferiori și doctori în teologie, l-au citat pe papă să compară in fața lor cu amenințarea de a fi depus, ceea ce s-a și întâmplat ca urmare a refuzului acestuia, alegându-se în final un antipapă. Adevăratul papă convoacă în același timp sinodul de la
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pe Calvin drept câine, iar consistoriul său ca tiranic. Performanța avea să o realizeze același Henric VIII-lea care sacrifică 2 regine, 12 duci și conți, 164 gentilomi, 2 cardinali arhiepiscopi, 18 episcopi, 550 stareți, preoți, călugări și doctori în teologie. „Iată cum se reforma biserica blândului Iisus”, constată cu tristețe Paulescu. Din nefericire și ca o culme a ipocriziei se și emiteau ipoteze teoretice care să justifice aceste crime. Jean Calvin de pildă scrie un tratat special pentru a justifica
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
definitiv din știință’. De altfel, 60 de ani mai târziu, marele nostru Petre Țuțea, într- o interpretare critică a scrierilor lui Toma d’Aquino, definește de o manieră extraordinară raportul dintre știință și religie în tratatul său de antropologie creștină “teologia este o știință sacră, superioară prin măreția obiectului ei, obiect ce lipsește în celelalte științe întemeiate pe rațiune și natură. Or, rațiunea umană și natura se înalță, dar numai dacă sunt revelate adică sunt mutate în teologie’’. Rezumând incursiunea istorică
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de antropologie creștină “teologia este o știință sacră, superioară prin măreția obiectului ei, obiect ce lipsește în celelalte științe întemeiate pe rațiune și natură. Or, rațiunea umană și natura se înalță, dar numai dacă sunt revelate adică sunt mutate în teologie’’. Rezumând incursiunea istorică a Bisericii Apusene concluziile apar deosebit de pertinente: 1. După schisma bizantină Biserica Apuseană a fost năpădită, la rândul ei, de vicii. Începând cu daniile lui Constantin cel Mare, Carol Magnul și Pepin biserica a fost pusă în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
din trunchiul viguros al creștinismului, pe care Hristos l-a conceput pentru organizarea și pacificarea omenirii, deziderate pe care le-a văzut realizându-se numai prin biserica sa. Constituanta bisericească, înființată în 120, formată din membrii sinodului bisericesc, profesori de teologie, delegați din partea preoților și exminiștrii cultelor au ales o comisie alcătuită din 15 membri care urma să elaboreze statutul de organizare și funcționare a bisericii ortodoxe române. Au apărut însă numeroase probleme de ordin dogmatic, canonic și administrativ, generate de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Mai mult ca atât, nici chiar biserica nu a avut un răspuns pe măsura celui care a adus atâtea dovezi, fundamentate științific, în favoarea dogmei pe care ea însăși o profesează. Cu excepția lui Nichifor Crainic, profesor de mistică la facultatea de teologie din Chișinău, care-i consacră pagini memorabile în volumul Ortodoxie și Etnocratie sub titlul “Nicolae Paulescu fondatorul naționalismului creștin” și a lui Nicolae Mladin (mai târziu mitropolit al Ardealului) în Revista de Teologie sub titlul “Doctrina despre viață a profesorului
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Crainic, profesor de mistică la facultatea de teologie din Chișinău, care-i consacră pagini memorabile în volumul Ortodoxie și Etnocratie sub titlul “Nicolae Paulescu fondatorul naționalismului creștin” și a lui Nicolae Mladin (mai târziu mitropolit al Ardealului) în Revista de Teologie sub titlul “Doctrina despre viață a profesorului Nicolae Paulescu” nimeni până în 10 nu s-a aplecat asupra acestei dimensiuni a operei paulesciene. În acest context evocările apărute în revista Gândirea și strădaniile lui Răzvan Codrescu în redarea operei lui Paulescu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
can be displaced without ruin to the whole. It may be described aș a building șo dependently constructed, that to change the position of a single brick is to overthrow the entire fabric". 63 În această notă, Poe afirmă că "teologia naturală" (theologia naturalis) nu a reușit să exprime, deplin, aceasta desăvârșită reciprocitate a legilor divine: "All the Bridgewater treatises have failed în noticing the great idiosyncrasy în the Divine system of adaptation: that idiosyncrasy which stamps the adaptation aș Divine
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
gimnaziile din Târgu Mureș și Blaj (1769-1774), însușindu-și limbile latină și maghiară, retorica și poetica. Remarcat, M. este călugărit și trimis, împreună cu profesorul său, Gheorghe Șincai, la Colegiul De Propaganda Fide din Roma (1774), pentru a studia filosofia și teologia. La întoarcere se oprește la Viena, unde în 1779-1780 va audia și cursuri de drept canonic și natural la Universitate, dar mai cu seamă va intra în contact direct cu ideile și atitudinile iluministe. Revenit la Blaj, intră în monahism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]