12,312 matches
-
englezi, români, algerieni, peruani, ecuadorieni, albanezi, italieni, germani par firișoare de nisip într-o clepsidră a lumii. Dacă privești cu atenție, firele de nisip nu sunt iden tice, dar în „marea trecere” se amestecă într-un șuvoi plin de bucurii, tristeți, melancolii și preocupări atât de diverse, încât formează o lume unică. Scrisoarea 184 Am ieșit plângând din țara care nu mi-a oferit un loc de muncă decent. Decent înseamnă doar pâine pe masa, încălțăminte și căldură, posibilitatea de a
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
cris pează în beznă, nu vor fi niciodată, nu zic înțelese, ci simțite de aceia care nu văd clar decât în plină zi. Se exprimă în ele o dezolare care nu se lasă copleșită de amă ră ciune, de acea tristețe diurnă, degradată și pângărită, ne înstare să se înalțe până la puritatea nopții. Singuraticul are arare ori o viziune amară asupra naturii umane; superior dezgusturilor sale, el se gândește la om prea de sus, prea de departe, pentru a se înjosi
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
dimineață, cuplete satirice pe care le compuneau fiecare pe seama celeilalte“. Într-o societate în care clevetirea răutăcioasă era de rigoare și unde oamenii nu dormeau de spaima singu rătății ă„Nu era nimic pe care să nu-l fi preferat tristeții de a merge la culcare“, spunea Duclos despre una dintre femeile la modă), singurul lucru sfânt erau conversația, vorbele mușcătoare, înțepăturile cu aer de glumă galantă și cu intenție ucigașă. Nimeni nu era cruțat, Montesquieu avea dreptate când semnala, ca
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
care, la ceilalți oameni, sunt imperceptibile. Dispoziția ei sufletească este impetuoasă și inegală; se înfurie și se mâhnește, își iese din fire și se potolește de douăzeci de ori într-un sfert de oră. Adeseori iese din cea mai adâncă tristețe printr-un acces de veselie care o face foarte plăcută. Gluma ei este nobilă, vie, ușoară; vorbește cu elocință, dar prea vehement și prolix. Nu se poate purta o conversație cu ea; nu-i pasă dacă ceea ce spune ajunge la
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
pentru a-și opri emoțiile, pe care le credea vătămătoare pentru sănătate, iar prietenii lui veneau mereu să deranjeze precauțiunile pe care le luase pentru a se simți bine, pentru că nu putea să se împiedice de a fi mișcat de tristețea sau de bucuria lor: era un egotist care se preocupa numai de alții. Ca să-și regăsească puterile, se credea adesea obli gat să închidă ochii și să nu scoată o vorbă ceasuri în șir. Numai Dumne zeu știe ce zgomot
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
menaja mente: „Să fiți sigur, domnule, că Academia n-a pus nici o clipă în cumpănă talentul domnului Viennet cu al dumneavoastră.“ Constant a fost atât de afectat încât, vorbind la Cameră, a făcut aluzie la cauzele bine cunos cute ale tristeții sale. Era suferind, în pragul unei boli grave, nici măcar nu s-a știut despre asta. N-a venit nimeni să-l viziteze; a zăcut și a murit neștiut, asistat numai de bătrâna lui soție, o nobilă germană foarte vul gară
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
am pierdut-o, și pe care o regretam mereu. Îmi impuneți o sarcină pe care o voi împlini cu bucurie. Julie a lăsat în inima mea impresii adânci, iar a-mi reaminti de ele îmi inspiră o plăcere amestecată cu tristețe. Nu mai era tânără când am întâlnit-o prima oară; vremea furtunilor trecuse pentru ea. Între noi n-a fost decât prietenie. Numai că, așa cum li se întâmplă adesea femeilor pe care natura le-a înzestrat cu o sensibilitate adevărată
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
adevărat vesel, amabil, cu totul mulțumit, elocvent, atâtea lucruri care îi veneau atât de ușor atunci când voia! Prin blânda ei influență asupra lui îndreptățește pe deplin vorba lui Bernardin de Saint-Pierre: „Se găsește în femeie o voioșie ușoară care risipește tristețea bărbatului.“ Iar aici era vorba de o mare tristețe! Tristețe pe care René o adusese din pântecele mamei sale și care, cu anii, sporea! Niciodată Doamna de Maintenon nu s-a străduit atât să-l scoată din plictis pe Ludovic
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
care îi veneau atât de ușor atunci când voia! Prin blânda ei influență asupra lui îndreptățește pe deplin vorba lui Bernardin de Saint-Pierre: „Se găsește în femeie o voioșie ușoară care risipește tristețea bărbatului.“ Iar aici era vorba de o mare tristețe! Tristețe pe care René o adusese din pântecele mamei sale și care, cu anii, sporea! Niciodată Doamna de Maintenon nu s-a străduit atât să-l scoată din plictis pe Ludovic al XIV-lea cât a făcut-o Doamna Récamier
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
îi veneau atât de ușor atunci când voia! Prin blânda ei influență asupra lui îndreptățește pe deplin vorba lui Bernardin de Saint-Pierre: „Se găsește în femeie o voioșie ușoară care risipește tristețea bărbatului.“ Iar aici era vorba de o mare tristețe! Tristețe pe care René o adusese din pântecele mamei sale și care, cu anii, sporea! Niciodată Doamna de Maintenon nu s-a străduit atât să-l scoată din plictis pe Ludovic al XIV-lea cât a făcut-o Doamna Récamier pentru
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a simțit zdrobită. După aceea n-a fost demers, protest, petiție pe care să nu le fi încercat pentru a redobândi grația imperială. Pe măsură ce speranțele ei scădeau, sănătatea ei se măcina și, după trei ani de exil, a murit de tristețe. Locuise pe rând la Luynes, Lyon, Grenoble, ducând pretutindeni cu ea umoarea capricioasă care i-a stricat viața. Fără să fiu prietena ei, aveam cu ea relații destul de apropiate. Știindu-mă în Savoia în timpul șederii ei la Grenoble, mi-a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
înlă crimat în fața unei societăți care valora poate mai puțin decât el, ar fi lipsit marelui meu muzeu de obiecte nemai văzute. L-am studiat deci cu toată atenția; l-am com pă timit mult; și am visat adesea cu tristețe la efectele pe care civilizațiile bătrâne le produc, la acest gentilom decăzut și la anu mite organisme moleșite și lăbărțate care cresc ca lichenii la popoarele ajunse în amurgul lor. DOMNUL DE PRADT Într-o zi când fantoma lui Grimm
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
fim împreună la materializarea unor gânduri și transformarea lor în realități inginerești. Dacă Iașul reprezintă pentru români o vatră a generării de cunoștințe, în care s-au plămădit valori ilustre ale neamului românesc, o vioară care a rezonat bucuriile și tristețile, speranțele și împlinirile celor care au avut curajul de a-i mânui arcușul, de Politehnica ieșeană și de facultățile ei mă leagă “dulci aduceri aminte”, dintr-o serie de întâmplări derulate de mai bine de 50 de ani! Facultatea de
O şcoală în care “excelenţa” generează excelenţă ....... In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Florin Teodor Tănăsescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_957]
-
Viața e o povară, mai mult decât o bucurie, chiar și în romanele cu iz comic. Indivizii tânjesc după tihna și lipsa de griji a copilăriei, și se simt izgoniți dintr-un paradis necunoscut lecturii. Eroul Desperado suferă de o tristețe universală de sorginte lirică, din cauza căreia personajele au o aură meditativă. Orice ființă dislocată trece prin câteva experiențe capitale: lupta de a fi egal cu cei cărora li se alătură, teama de a fi respins ori disprețuit, riscul de a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
engleză, insula de protestatari care nu știu de fapt la ce râvnesc ne înfioară. Viața e, la vârsta celor doi adolescenți, "o nemulțumire", un șuvoi subteran, pe care Christine, la cei șaisprezece ani ai ei, îl resimte ca pe o "tristețe și o neliniște pe care nu le putea explica" și care îi modelează viața după un tipar neînțeles. Analizele psihologice sunt statice. Lipsește propsețimea reacțiilor, în mare parte fiindcă romancierul evită înduioșările. Propoziții de genul, "Tony simți noutatea, uluitoarea surpriză
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu te schimbi de fapt câtuși de puțin". Desigur, aici, nereligioasa și pragmatica Doris Lessing se gândește fără îndoială (și cât se poate de sentimental) la suflet. Avem și o declarație a autoarei de ultimă oră, care dă semne de tristețe, de oboseală: Ești mereu mai sceptic, totul e din ce în ce mai enigmatic, mai superificial, mai ales viața publică. Nu mai înțelegi de ce, cum de te-ai lăsat antrenat. Tot mai des rămâi mut, fiindcă ceea ce ai de spus e mult prea dezagreabil
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
semnal de alarmă. Un semnal rămas neperceput, o spaimă ignorată de contemporanii lui Lessing: Cultura noastră se apropie de sfârșit, cred, și îmi tot spun că n-are importanță. Ce contează? Dar când mă gândesc la toată bucuria ei ce tristețe. Cândva toată lumea respecta cărțile și lectura. Acum nu se mai respectă nici literatura, nici educația, ci faima scriitorului. Ce păcat. Pierdută într-o lume a cărei filozofie a disecat-o în multe romane, pe care a prevăzut-o prin tot
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
foc, / Menită pentru un drum fără capăt". Imaginea poetică e atât de indirectă că o descifrăm cu mare greutate. Larkin este aici neglijent, subînțelesul îi scapă din mână. Muzicalitatea, amintirea, emoția, totul îl distrage. Contemplă ideea morții cu ignoranța tinereții. Tristețea e superficială, gravitatea e neconvingătoare. Moartea poate părea pitorescă, dar e tare departe: poetul află în ea un simplu pretext ca să-și exprime nevoia de melancolie. Întristarea se folosește în egală măsură și de claritate. În general Larkin începe cu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Cortina de Fier și au încropit pentru poet o casă care nu era tocmai ce știa el că înseamnă acasă. Poemul Fotograf de meserie, la nuntă, Budapesta e o privire în urmă, la o viață din care poetul a evadat: tristețea sărăciei, sentimentul de gol. În ochii lui e mai degrabă spaimă decât regret. Plecat din Budapesta prea de timpuriu pentru a vorbi de nostalgie, Szirtes trăiește în poeme bucuria de a fi scăpat torturii totalitare. Poemul descrie o Budapestă tristă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nicio poziție anti-feministă chiar mă intrigă afirmația ta că "nu sunt deloc". Consider feminismul ca o chestiune de feminitate, de definire a feminității. Ce-i drept, însă, nu sunt o feministă universitară radicală. LV. Inele e un poem de o tristețe adâncă și neputincioasă: De atunci încoace port mereu pe dreapta inelul pe care l-am ales cu tata când am făcut douăzeci și unu de ani. Pe stânga am, de când s-a stins mama, inelul ei: inelul de logodnă pe care i
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tandrețe. E aici un paradox Desperado: scrii poeme pătimașe despre un discret surghiun al sentimentului. Te consideri o poetă sentimentală? EF. Cred că, atunci când încă trăia soțul meu, aveam impresia că nu iubirea e interesul meu major. Recunosc acum cu tristețe că m-am înșelat. Am avut o căsnicie cu probleme, dar una foarte intensă. Dacă te uiți prin volumul meu de Collected Poems, ai să vezi că multe poeme descriu intensitatea și problemele acestei căsnicii, în special "Separations", "Bonds", "Living
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
teoremă, o teză despre natura umană, pe care vreau s-o demonstrez, dar aceasta face, de fapt, parte din caracterizare. LV. Cum îți place să pui capăt unui roman? Sour Sweet are un final de elegie. Nu se închide nimic, tristețea crește în lector până ce o îndulcești cu un licăr de speranță. Îți place să-ți închei intriga fără drept de apel? Are romanul nevoie de închidere, de încheiere (dat fiind că fugi de acest lucru sistematic)? TM. Ca scriitor nu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ceresc al Logos-lui, de natură divină. Senzațiile n-au rol în cunoaștere. În raport cu inteligența, Philon le acordă totuși senzațiilor o anumită autonomie. Aceasta pentru că senzațiile au precizie, negrul nu este alb, auzul are o poziție privilegiată în raport cu gustul sau mirosul. Tristețea și frica, doar, pot înțepa sufletul. În ceea ce privește limbajul, Pilon distinge unul al cărui voce se îndreaptă "în afară", de un altul îndreptat "spre interior"; caracteristica divină a verbelor este de a îndrepta sufletul spre adevăr. Limbajul este fratele rațiunii și
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
au cele independente de conștiință cu obiectivitate psiho-corporală dorința. Considerarea obiectivă a acțiunilor umane din această perspectivă face posibilă studierea senzațiilor cu precizia cu care sunt studiate liniile geometrice. Alături de dorință se află două alte stări afective: bucuria satisfacției și tristețea insatisfacției. Prima mărește, iar cea de a doua diminuează efectele acțiunilor umane. Toate senzațiile reprezintă variații ale celor trei porniri menționate. 5. Cele trei trepte ale cunoașterii În metodologia sa, Spinoza a fost un raționalist mai riguros chiar decât Descartes
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
larg împărtășită era aceea că nu există structură somato-morfologică care că nu aibă corespondentul său comportamental, și viceversa. Celor mai diferite modificări corporale, somatice, umorale sau hormonale li se studiau efectele subiective directe sau indirecte asupra gândirii, emoțiilor, bucuriei sau tristeții, asupra senzațiilor, memoriei, etc, cu toate că la nivelul funcțiilor psihice superioare demonstrarea experimentală a acestui paralelism ridica de atunci cele mai dificile obstacole practice. Admiterea paralelismului suflet corp a stimulat considerabil cercetările de psihofiziologie, care și-au găsit fundamente raționale noi
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]