11,855 matches
-
Vaslui, sărind peste câte două clase. Aici a debutat literar în paginile revistei liceului, întitulată "„Năzuința”", și în paginile ziarului local, "„Vasluiul”", sub pseudonimul "Ciciricea" (numele unui clovn popular). Împreună cu un coleg, a scos câteva numere ale unei reviste minuscule, "„Uzina de umor”", iar mai târziu, la Iași, revista "„Humorul literal”". A contribuit atunci și ulterior cu poezii, sonete și amintiri în paginile revistei "„Luceafărul”". În 1929 a absolvit liceul și s-a hotărât să plece la Iași, unde s-a
Ștefan Ciubotărașu () [Corola-website/Science/305822_a_307151]
-
schimb, procesul de reconstrucție al Japoniei a dus la o cerere sporită de autovehicule. În ciuda creșterii masive a volumului de autovehicule produse, Toyota era foarte aproape de insolvență, din care a ieșit prin reducerea masivă a personalului angajat. Toyoda a vizitat uzina Ford de la Dearborn, Michigan la începutul anilor 1950. Toyota era în afacerea construcției de mașini de aproximativ 13 ani la acel moment, dar produsese aproximativ 2500 autovehicule. Uzina Ford producea 8 000 de vehicule zilnic. Toyoda a decis să adopte
Eiji Toyoda () [Corola-website/Science/305847_a_307176]
-
care a ieșit prin reducerea masivă a personalului angajat. Toyoda a vizitat uzina Ford de la Dearborn, Michigan la începutul anilor 1950. Toyota era în afacerea construcției de mașini de aproximativ 13 ani la acel moment, dar produsese aproximativ 2500 autovehicule. Uzina Ford producea 8 000 de vehicule zilnic. Toyoda a decis să adopte metodele de producție în masă din Statele Unite. În 1960 Toyota a propus un joint venture cu Ford pentru fabricarea automobilelor în Japonia. Propunerea originală fiind o înțelegere 40-40-20
Eiji Toyoda () [Corola-website/Science/305847_a_307176]
-
companii în producerea unor modele mici de mașini. În 1983, NUMMI (New United Motor Manufacturing) a fost deschis într-un joint venture cu General Motors și produce Corolla și vehiculele bazate pe ea. În 1987, Toyota și-a deschis prima uzină deținută în totalitate în America de Nord în Cambridge, Ontario, Canada. În anul umator, prima fabrică deținută în totalitate de Toyota din Statele Unite ale Americii s-a deschis în Georgetown, Kentucky. Toyota a deschis în 1998 uzina de la Princeton, Indiana, și este
Eiji Toyoda () [Corola-website/Science/305847_a_307176]
-
Toyota și-a deschis prima uzină deținută în totalitate în America de Nord în Cambridge, Ontario, Canada. În anul umator, prima fabrică deținută în totalitate de Toyota din Statele Unite ale Americii s-a deschis în Georgetown, Kentucky. Toyota a deschis în 1998 uzina de la Princeton, Indiana, și este prevăzut să mai deschidă una în San Antonio, Texas în 2007. În 1955, Toyota a început producția în masă a Crown, care a avut un mare succes în Japonia, dar care a avut o influență
Eiji Toyoda () [Corola-website/Science/305847_a_307176]
-
1970) și Academia Ministerului Afacerilor Interne din Federația Rusă (1994). A obținut titlul academic de Doctor în științe tehnice și de Doctor habilitat în filozofie. După absolvirea Institutul de Mineri din Dnepropetrovsk, în perioada 1970-1977, lucrează ca inginer superior la Uzina “V. I. Lenin” din orașul Bălți. În perioada 1977-1978 activează ca instructor al Comitetului Orășenesc de Partid Bălți, apoi între anii 1978-1982 este vicepreședinte al Comitetului executiv orășenesc Bălți. În anul 1982 devine secretarul doi al Comitetului Orășenesc de Partid
Vladimir Molojen () [Corola-website/Science/305910_a_307239]
-
de locuințe, accesul la case de comenzi alimentare sau de odihnă, indemnizații bănești, decorații cu diverse ordine etc. Motivele tipice ale literaturii din această epocă au fost realizările „eroilor construcției socialiste” și imaginea pozitivă a comisarilor de partid. Muncitori din uzine, pioneri ai aviației, marinari și - mai târziu - țărani colhoznici erau prezentați ca reprezentanți ai tipului nou de „om sovietic”. În romane se pot distinge trei direcții: Atât în pictură, cât și în sculptură temele predominante erau muncitorii din fabrici și
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
coaxială ZB-53 de calibrul 7,92 mm. Ca blindaj s-a optat pentru utilizarea a 4 plăci de oțel cu grosimi de 10-20 mm, care îmbrăcau partea superioară a vehiculului, acesta neavând turelă. Prototipul a fost realizat în București la uzinele Rogifer (denumite anterior Malaxa) cu asistența inginerilor Ghiulai și Veres. Primul prototip - botezat Mareșal - a avut indicativul M-00 și a fost testat în poligonul Sudiți lângă Slobozia pe 30 iulie 1943. Temerile că șasiul se va răsturna la primul
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
Având în vedere complexitatea relațiilor între Armată și Industrie, la nivelul cabinetului Mareșalului Ion Antonescu s-a decis înființarea în august 1943 a unui comitet pentru supravegherea proiectului. Prototipurile îmbunătățite M-01, M-02, M-03 au fost construite la uzinele Rogifer unde echipei de proiectanți i-au fost puse la dispoziție câteva ateliere. Terminate la mijlocul lunii octombrie aceste trei prototipuri erau puțin diferite față de varianta M-00, în sensul că erau mai lungi cu 43,2 cm și mai late
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
modele de Mareșal să nu mai folosească tunuri rusești de captură ci tunul antitanc românesc Reșița 1943. Această modificare a fost încorporată începând cu prototipul M-04. Imediat după încheierea testelor șeful echipei de proiectanți, mr. Nicolae Anghel precum și directorii uzinelor Rogifer au fost trimiși in Germania pentru a se familiariza cu liniile de asamblare pentru blindate. Începând cu luna noiembrie au început pregătirile pentru producția de serie, în acest sens fiind trimisă în Franța o comisie pentru a comanda 1000
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
reușit să încheie contracte cu mi mulți furnizori din Franța, Elveția și Suedia pentru furnizarea de componente, iar Germania, deși nu era obligată, s-a oferit să îi acorde României asistență în dezvoltarea proiectului, prin detașarea de specialiști germani la uzinele Rogifer, precum și prin furnizarea de subansamble, elemente de optică, plăci de blindaj, aparatură radio, etc. Totodată s-a făcut și o planificare pentru asimilarea tuturor componentelor provenite din import de către industria românească, în decurs de un an. În martie 1944
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
a început și pregătirea sa autodidactă. A lucrat pentru o perioadă la o bibliotecă comunală, a fost profesor suplinitor de matematică, fizică și chimie la clasele V-VIII ale școlii din Rus, apoi a fost angajat ca laborant chimist la Uzina UUMR din orașul Baia Mare. De fiecare dată a fost dat afară din serviciile unde a lucrat, pentru că provenea dintr-o familie de chiaburi. Ioan Șișeștean studiază teologia în mod clandestin și este hirotonit în secret ca preot greco-catolic la 13
Ioan Șișeștean () [Corola-website/Science/305274_a_306603]
-
1989, Petru Lificiu a lucrat ca inginer șef energetic la Complexul de Industrializare a Cărnii Glina - București (1990-1991), director la SC LPV Proiect Consult SRL, cu activitate în Germania, având contracte de lucrări în instalații termice și de gaze în uzinele: BMW - München, Mercedes - Stuttgart Untertürkheim, AUDI - Ingolstadt (1991-1995) și apoi director general al societății române-germane HIT ROM GmbH - Partener Tehnic al firmei Buderus în România (1995-2000). Între anii 1998-2002, a efectuat studii de doctorat la Universitatea Politehnică București - Facultatea de
Petru Lificiu () [Corola-website/Science/305284_a_306613]
-
Republica Moldova). A absolvit Institutul Politehnic "Serghei Lazo" din Chișinău - cu calificarea de inginer mecanic (1975) și Școala Superioară de Partid din Moscova (Rusia) (1982), unde a urmat studii politice. În perioada 1963-1975, Nicolae Dudău a îndeplinit diferite funcții tehnice la Uzina de tractoare din orașul Chișinău. Din anul 1975, devine activist politic în diferite organe de partid și de stat din Republica Moldova: șef de secție al Comitetului raional, instructor al Comitetului Central și șef de secție la Comitetul Central. În ultimii
Nicolae Dudău () [Corola-website/Science/305304_a_306633]
-
sunt influențați de campaniile electorale. Între noiembrie 2006 - noiembrie 2008 a fost deputat în Parlamentul European, membră a Comisiei pentru Afaceri Externe și vicepreședinte al subcomisiei pentru Securitate și Apărare. Tatăl ei, Cornel Anastase, a fost înainte de 1989 director la uzinele 1 Mai din Ploiești, iar mai apoi subprefect de Prahova. Pe 20 decembrie 2008 devine președinte al forului legislativ, fiind aleasă cu 218. A avut drept contracandidați pe Ludovic Orban (69 de voturi) și László Borbély (26 de voturi). A
Roberta Anastase () [Corola-website/Science/305314_a_306643]
-
independenței”. Încercarea de curățare a crucii cu materiale improprii a deteriorat grav suprafața acesteia. Construcția Halelor centrale Obor a început în octombrie 1936 după proiectul arhitecților Octav Doicescu, Ion Fonescu și Dan Iovănescu, execuția aparținând antreprizei ing. S. Neicu și uzinelor Reșita. După demisia lui Octav Doicescu, lucrarea a fost preluată de arh. Horia Creangă. Proiectul final al clădirii ce adăpostea Halele Obor aparține arhitecților români Horia Creangă și Haralamb Georgescu, încadrându-se stilistic în modernism. Demararea construcției a avut loc
Obor () [Corola-website/Science/303446_a_304775]
-
români și au susținut dezvoltarea acestei ramuri a celei de-a șaptea arte. Îi amintim pe Ion Marin Sadoveanu (""Desenuri animate"" în Rampa - 1930), Camil Petrescu (""Despre absurd"" în Facla - 1932), Dumitru Ion Suchianu (""Curs de cinematograf"" - 1931), Ion Cantacuzino (""Uzina de basme"" - 1935), George Călinescu (""Între poezie și feerie"" în Adevărul literar și artistic - 1936), la care se adaugă mulți alții. Perioada desenelor animate realizate între 1949 și 1964 este dominată de personalitatea lui Ion Popescu-Gopo. După încercarea din 1946
Filmul românesc de animație () [Corola-website/Science/303452_a_304781]
-
Iosif al II-lea de Habsburg acceptă ca acest cartier să îi poarte numele. Pe malul Begăi se construiesc mori, Fabrica de Țigări, în 1846, cea mai veche din România de azi, fabrica de ciocolată (actuala Kandia), cea de pălarii, uzina de apă industrială. Construit inițial lângă Cetatea Fortificată, Iosefinul era separat de zidurile grele ale cetății și s-a dezvoltat de unul singur, cu ajutorul Canalului Bega, pe care se transporta marfa, și in jurul gării. Astăzi, limita dintre cartiere nu
Iosefin () [Corola-website/Science/301470_a_302799]
-
trebuia să își desfășoare activitatea, cât mai ales de moartea tatălui, Ion C. Brătianu, în luna mai 1891.. Rămâne pe șantier până în prima parte a anului 1892 când compania l-a trimis pentru timp de un an în Franța, la uzinele Schneider din Creusot, ca reprezentant în comisia mixtă care supraveghea calitatea oțelului turnat aici și destinat construcției podului de la Cernavodă. Cu experiența câștigată la Cernavodă și la uzinele Scheneider-Creusot, a condus apoi lucrările de construcție a podurilor pe Siret lângă
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
compania l-a trimis pentru timp de un an în Franța, la uzinele Schneider din Creusot, ca reprezentant în comisia mixtă care supraveghea calitatea oțelului turnat aici și destinat construcției podului de la Cernavodă. Cu experiența câștigată la Cernavodă și la uzinele Scheneider-Creusot, a condus apoi lucrările de construcție a podurilor pe Siret lângă Bacău, de pe Râul Argeș la Grădiștea și montarea tablierului metalic la podul de la Vădeni, între Brăila și Galați. După 1896, Vintilă Brătianu a părăsit cariera de inginer constructor
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
000 de arbori ornamentali și a fost înființată pepiniera arboricolă de la Grozăvești. Construcții de interes public Pe timpul mandatului lui Vintilă Brătianu, zestrea edilitară a capitalei s-a îmbogățit cu o serie de construcții de utilitate publică cum ar fi: noua Uzină Electrică Comunală (de la Grozăvești), Uzina de Gaz pentru cartierele Grivița și Tei (inițiere proiect), Atelierele Comunale și Parcul de Vehicule sau noul Abator Comunal. Tot acum au mai fost construite Fabrica de gheață și frigorifere (în subsolul Halelor Ghica), hale
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
a fost înființată pepiniera arboricolă de la Grozăvești. Construcții de interes public Pe timpul mandatului lui Vintilă Brătianu, zestrea edilitară a capitalei s-a îmbogățit cu o serie de construcții de utilitate publică cum ar fi: noua Uzină Electrică Comunală (de la Grozăvești), Uzina de Gaz pentru cartierele Grivița și Tei (inițiere proiect), Atelierele Comunale și Parcul de Vehicule sau noul Abator Comunal. Tot acum au mai fost construite Fabrica de gheață și frigorifere (în subsolul Halelor Ghica), hale alimentare (Hala Obor) sau crematorii
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
război mondial, Gara Iași a intrat într-un proces de modernizare. Au fost construite cele două noi aripi, la sud (1928) și la nord (1930). La 9 decembrie 1934 s-a inaugurat un depou nou, cu remiză de beton armat, uzină electrică proprie, elevator mecanic, instalație de captare, tratare și pompare a apei din Bahlui, rețea de distribuție și un castel de apă. Între anii 1937-1938 s-a construit pasarela care traversa calea ferată și lega strada Gării cu Șoseaua Națională
Gara Iași () [Corola-website/Science/313039_a_314368]
-
avut stăpân. Mi-am devenit propriul tată, căruia mă pot adresa cu simpatie: ce mai faci, bătrâne?” Între 1952-1955 a frecventat Școala Medie Tehnică de Mecanică nr. 2 din București, iar în 1958 a absolvit Liceul seral „Grigore Preoteasa” al uzinelor „Electromagnetica” din Capitală. Între 1955-1961 va îndeplini diferite slujbe: manipulant de materiale și macaragiu la o fabrică de gheață, frezor și rabotor la secția de sculărie a Uzinelor „Autobuzul” din București. În 1966 va absolvi Facultatea de Limba și Literatura
Marian Popa () [Corola-website/Science/313162_a_314491]
-
din București, iar în 1958 a absolvit Liceul seral „Grigore Preoteasa” al uzinelor „Electromagnetica” din Capitală. Între 1955-1961 va îndeplini diferite slujbe: manipulant de materiale și macaragiu la o fabrică de gheață, frezor și rabotor la secția de sculărie a Uzinelor „Autobuzul” din București. În 1966 va absolvi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, fiind reținut ca asistent al Catedrei de literatură universală și comparată a aceleiași facultăți. În 1971 devine doctor în filologie. Între 1973-1974 beneficiază
Marian Popa () [Corola-website/Science/313162_a_314491]