11,500 matches
-
cânte Într-un fapt particular, dar de o semnificație generală, atunci el găsește cu ușurință mijloacele simple, accesibile tuturor, prin care să comunice gândurile și sentimentele sale. Lidice e scrisă Într-un grai limpede și atât de simplu că pare vorbire curentă». Ar fi fost de așteptat ca, făcând o afirmație cu privire la «simplitatea mijloacelor», În «graiul limpede» și «simplu», cronicarul să și-o fundamenteze pe o analiză serioasă a acestor Însușiri. În ce constă pomenita simplitate? Întrucât e o notă distinctivă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o direcțiune critică în contra limbei obicinuite pe atunci în multe scrieri ale literaturii române. Critica voia, pe de o parte, să combată construcțiunile arbitrare ale filologilor, care, sub cuvânt de "purificare" întocmeau un vocabular de termeni necunoscuți românului și depărtau vorbirea claselor culte de la izvorul de viață al limbii populare"4 . ... Ceea ce este absolut greșit, cum s-a văzut până aici și mai ales cum se va vedea în cele ce urmează, căci A. Russo a scris mult mai mult, mai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
un admirator al acestuia: 1 Și invers, democrații trebuiau să fie și au fost latiniști: "noutățile" se înfrățeau, din pricini adînci: C. Negruzzi, am văzut aiurea, numește pe latiniști liberali, pe cei de nuanța sa moderați și pe cei cu vorbirea veche - conservatori. 2 Limba română - limba romană în definitiv! - e limba unui popor republican, zice Barnuțiu. "Galuscus (Deschide jurnalul și se adâncește în ce-tire): Ce stil! Ce expresiuni energice! Ce logică invincibile! Admirabil ziar! Admirabil redaptor! Cine-i subsemnat? (caută
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
anarhist"... ori nu-i sincer Galuscus. Alecsandri se contrazice și, fără să-și dea seamă, e realist în dauna concepției piesei sale, căci ardeleanul latinist trebuia să fie și democrat, "ultra-demagog". Dar Alecsandri combate și mania latinistă, nu numai în vorbire, ci și în concepție. Iată ce zice Toader, vornicul satului, despre Galuscus (și Alecsandri face mare haz): " De când ă Galuscus î le vorbește sătenilor tot din carte și le spune că-s strănepoți de împărați, că se trag din Troian
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
literatură -, Alecsandri este critic ca toți ceilalți, dar tot practic, în opere beletristice. În tipurile în care el a ridiculizat tendințele sociale, a ridiculizat totodată și pe stricătorii de limbă. Și nici nu se putea altmintrelea, pentru că, încă o dată, felul vorbirii, admiterea unui jargon artificial ori împestrițarea cu străinisme sunt strâns legate cu mentalitatea omului, cu apucăturile sale, cu modul său de a se comporta cu împrejurările. Acel care disprețuia starea din acea vreme și voia să reformeze totul trebuia să
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
iar femeile, primele primitoare de civiliza-ție, o românească franțuzită. Am văzut pe Iorgu, pe Clevetici, pe Răzvrătescu, pe Galuscus, pe Gahița, pe Enache Damian. Și cine nu știe pe Cucoana Chirița? Alecsandri nu uită niciodată să biciuiască pe făuritorii de vorbiri artificiale. Chiar și în Istoria unui galbîn, din 1844, el nu uită să-i atace, și anume pe Eliade, care începuse de curând să plănuiască o limbă nouă. Când galbînul 1 Oda ostașilor români; cf. Scrisori, p. 90. vorbește de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
acesta, desigur foarte interesant, e utilizat de Alecsandri mai mult pentru a stoarce un efect comic din chipul de a vorbi stricat al grecilor din vremea aceea. Toți câți au utilizat acest tip, gîndindu-se mai mult la efectul comic al vorbirii, l-au caricaturizat cu mijloace așa de ieftine, încît nu l-au redat niciodată. Grecul din țările române de la începutul veacului al XIX-lea, fanariotul lacom și fără scrupule, inventiv când era vorba să triumfe, are o oarecare asemănare cu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pildă, Chiriac. În convorbirea lui cu Nae Ipingescu și cu Jupân Dumitrache, unde e vorba de afaceri publice, de gardă națională și de celelalte, de "izirciț", de "rezonul la așa motiv" etc., el vorbește în limbajul cel nou ridicol. În vorbirea lui însă cu Veta, unde Chiriac nu mai este un ruaj al "statului", unde nu mai este vorba de afacerile publice, de formele noi - acolo el vorbește curat românește și numai ici și colo întrebuințează câte un cuvânt nou, ridicol
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
primirea demnității de episcop. Totuși, Sfântul Paulin de Nola, în Poemul XVII: De reditu Nicetae episcopi, numește Remesiana „patria”, „orașul”, „orașul părintesc”, și „casă părintească”, a lui Niceta. Nu trebuie să ne surprindă folosirea limbii latine în scrieri și în vorbire de către episcopul din Remesiana, ținând cont de faptul că el făcea misiune într-o arie geografică în care limba latină își disputa întâietatea cu cea greacă. Pe de altă parte, problemele teologice și activitatea bisericească impunea misionarilor ortodocși cunoașterea celor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
că Paștile au coincis cu Pasha. De aceea nu se orientau după data apariției lunii iudaice, ci după ziua săptămânii creștine: vineri și duminică, zile în care au avut loc răstignirea și, respectiv, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. „Numai în vorbire figurată, și anume în mediul iudeo-creștin, se putea face o apropiere de înțeles între faptul istoric iudaic și faptul istorico-creștin”. Consecințele religioase și istorice ale celui din urmă își dovedeau însă net superioritatea și bogăția. „O deosebire era totuși între
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
altceva, nu de către propriile concepte și metode (Searle: 2000). Voi analiza în continuare contribuția lui Searle la această problemă împreună cu pertinenta sa critică la adresa social-constructivismului de factură onufiană, nu înainte de a explicita pe scurt ce înțelege Onuf prin "acte de vorbire", reguli și autoritate. Din contribuțiile lui Searle în domeniul filosofiei cognitive, Onuf preia sintagma acte de vorbire. Una dintre întrebările cele mai evidente în orice filosofie a limbajului este: câte modalități de utilizare a limbajului există? Wittgenstein a abordat problema
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
această problemă împreună cu pertinenta sa critică la adresa social-constructivismului de factură onufiană, nu înainte de a explicita pe scurt ce înțelege Onuf prin "acte de vorbire", reguli și autoritate. Din contribuțiile lui Searle în domeniul filosofiei cognitive, Onuf preia sintagma acte de vorbire. Una dintre întrebările cele mai evidente în orice filosofie a limbajului este: câte modalități de utilizare a limbajului există? Wittgenstein a abordat problema ca insolvabilă pentru orice listă finită de categorii. "Dar câte tipuri de întrebări există?... Există nenumărate [...] tipuri
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
-i determinăm să facă anumite lucruri (Directive), ne angajăm să facem lucruri (Angajante), ne exprimăm sentimentele și atitudinile (Expresive), și cauzăm schimbări în lume prin asumările noastre (Declarații) (Searle: 1999, vii-viii; vezi și Searle: 2000). Din cele cinci acte de vorbire propuse de Searle Onuf preia doar trei, primele trei mai exact: cele asertive, directive și angajante. În conformitate cu un anumit model ilocuționar, putem avea de-a face corelativ cu "societăți hegemonice", (castele indiene), "societăți ierarhizate autoritar", (regimuri totalitare și autoritare" și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
societăți ierarhizate autoritar", (regimuri totalitare și autoritare" și "societăți formal ierarhizate", (regimurile democrat-liberale) (Onuf în Kubalkova, Onuf, Kovert: 1998, 58-78). Expresivele și declarativele nu sunt luate în calcul deoarece nu produc, în opinia lui Onuf, efecte sociale relevante. Actele de vorbire nu înseamnă nimic în absența regulilor, autorității și de asemenea a resurselor (bogăția socială distribuită de structuri pentru agenți și pentru ele însele, în primul rând). Actele de vorbire asertive creează reguli asertive (practici, habitudini, legi) și societăți hegemonice (autoritate
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nu produc, în opinia lui Onuf, efecte sociale relevante. Actele de vorbire nu înseamnă nimic în absența regulilor, autorității și de asemenea a resurselor (bogăția socială distribuită de structuri pentru agenți și pentru ele însele, în primul rând). Actele de vorbire asertive creează reguli asertive (practici, habitudini, legi) și societăți hegemonice (autoritate asertivă), actele de vorbire directive produc reguli directive și autoritarism sau chiar totalitarism (autoritate directivă), în timp ce actele de vorbire angajante creează heteronomie, ceea ce echivalează cu așa numitele "consecințe neintenționate
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în absența regulilor, autorității și de asemenea a resurselor (bogăția socială distribuită de structuri pentru agenți și pentru ele însele, în primul rând). Actele de vorbire asertive creează reguli asertive (practici, habitudini, legi) și societăți hegemonice (autoritate asertivă), actele de vorbire directive produc reguli directive și autoritarism sau chiar totalitarism (autoritate directivă), în timp ce actele de vorbire angajante creează heteronomie, ceea ce echivalează cu așa numitele "consecințe neintenționate" pe care agenții, în procesul socializării lor, le creează: fiecare agent se comportă rațional la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
agenți și pentru ele însele, în primul rând). Actele de vorbire asertive creează reguli asertive (practici, habitudini, legi) și societăți hegemonice (autoritate asertivă), actele de vorbire directive produc reguli directive și autoritarism sau chiar totalitarism (autoritate directivă), în timp ce actele de vorbire angajante creează heteronomie, ceea ce echivalează cu așa numitele "consecințe neintenționate" pe care agenții, în procesul socializării lor, le creează: fiecare agent se comportă rațional la nivel individual dar, de multe ori, rezultatele colective produse sunt iraționale. Pe cale de consecință, hegemonia
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sub o formă sau alta, argumentează Onuf, dar cu cât este mai asimetrică, în sensul distribuirii resurselor cât mai inechitabil între agenți și structuri, cu atât este mai indezirabilă (Onuf: 1989). Dacă Occidentul și-a construit identitatea utilizând acte de vorbire directive și angajante, fapt care a condus în prezent la autorități corespunzătoare, regimurile leniniste insistă în schimb pe asertivitate 4, chiar dacă uneori indirect, ca scop final al procesului revoluționar. Așa cum vom vedea, în timpul regimului Gheorghiu-Dej, leninismul post-revoluționar a pus în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fapt care a condus în prezent la autorități corespunzătoare, regimurile leniniste insistă în schimb pe asertivitate 4, chiar dacă uneori indirect, ca scop final al procesului revoluționar. Așa cum vom vedea, în timpul regimului Gheorghiu-Dej, leninismul post-revoluționar a pus în practică acte de vorbire asertive în primul rând, apoi directive și în final angajante. Odată cu intrarea în scenă în timpul "epocii Ceaușescu" a leninismului romantic, ponderea asertivelor crește, acestea menținându-se pe prima poziția, dar se observă de asemenea o creștere a intensității directivelor, respectiv
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe prima poziția, dar se observă de asemenea o creștere a intensității directivelor, respectiv angajantelor. Acest fapt nu reflectă altceva decât ostilitatea ideologică crescută a unui regim care se consolidase față de realitatea "burgheză" bazată, în termeni onufieni, pe acte de vorbire, reguli și autorități directive și angajante, reprezentând deci, deși la rândul său hegemonic, un construct social mai puțin asimetric. În ciuda retoricii sale egalitare, leninismul are ca efect creșterea asimetriilor (economice, politice, sociale sau culturale) din societatățile asupra cărora se exercită
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și leninismul romantic în particular, sintagmă des întrebuințată de-a lungul cărții, nu înțeleg altceva decât încercarea de a înlocui o formă mai "blândă" de hegemonie, cea liberală, cu o hegemonie totală în care nu mai există decât acte de vorbire, reguli și autoritate asertivă, pe care nimeni nu le mai pune în problemă, asumându-le ca perfect adevărate și, mai ales, unice. Crearea "conștiinței revoluționare" și a "omului nou", imunizat a tentațiile ideologice "burgheze" reflectă tocmai procesul prin care regimurile
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și reguli (centralismul democratic) care instituie o formă unică de autoritate a cărei scop este asertivizarea partidului însuși (acesta este de cele mai multe ori, așa cum am constatat, penetrat de influențe "burgheze" și "mici-burgheze"), pe lângă crearea unei hegemonii bazată pe acte de vorbire, reguli și autoritate de tip asertiv, menită a înregimenta ideologic societatea asupra căreia leninismul se exercită. Așa cum ne amintim, în cadrul leninismului romantic, dar și a leninismului post- revoluționar care l-a precedat, diferența fiind dată în primul rând de intensitatea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
înregimenta ideologic societatea asupra căreia leninismul se exercită. Așa cum ne amintim, în cadrul leninismului romantic, dar și a leninismului post- revoluționar care l-a precedat, diferența fiind dată în primul rând de intensitatea propagandei, avem de-a face cu acte de vorbire asertive, apoi directive și, nu în ultimul rând, angajante. Nu are rost să intrăm, din rațiuni care țin de dimensiunile acestei cărți, în amănunte; cititorul se poate convinge din citatele prezente în text că, atât în perioada Gheorghiu Dej, cât
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
din convingere, a "justeții" și infailibilității lor, evitarea pe cât posibil a contactelor cu străinii, denunțarea abaterii de la "morala socialistă", "sabotarea proprietății socialiste", remedierea insuficientei pregătiri ideologice și insuflarea unui elan revoluționar corespunzător, pentru a enumera doar câteva reprezintă acte de vorbire directive pe care oficialii și propagandiștii regimului le făceau cu ocazia fiecărei ședințe de partid sau manifestări publice. Iar în particular, merită să amintim din nou aici poate cel mai important act de vorbire directiv pe care Ceaușescu l-a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
enumera doar câteva reprezintă acte de vorbire directive pe care oficialii și propagandiștii regimului le făceau cu ocazia fiecărei ședințe de partid sau manifestări publice. Iar în particular, merită să amintim din nou aici poate cel mai important act de vorbire directiv pe care Ceaușescu l-a utilizat: "când mă refer la indicații, numai de la secretarul general al partidului le primiți. Nimeni nu poate să se adreseze și să dea vreo indicație. Oricine ar încerca, să nu luați în seamă. Aceasta
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]