11,806 matches
-
style="font-size: medium;"><i>, cu: Mihaela Dragan, Elenă Duminică, Zita Moldovan, Paul Dunca; muzică: Ion din Dorobanți; costume: Diana Bobina; afiș: Alexandra Horghidan; coregrafia: Paul Dunca; regia: Mihai Lukacs; producția: Compania de Teatru Giuvlipen</i></spân></spân></spân></spân></p> „Vorbirea, împotrivirea la<spân lang="ro-RO"> reducerea la tăcere, este pentru cei oprimați, pentru cei colonizați, exploatați și pentru cei care se ridică și lupta umăr la umăr, un act de înfruntare care vindeca, care face posibilă o nouă viață și
Cronica Spectatoarei - Meraptuchi, Giuvlipen! () [Corola-website/Science/296190_a_297519]
-
nouă creștere. </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">A</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">cel act de vorbire, de </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>vorbire înapoi</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, acel
Cronica Spectatoarei - Meraptuchi, Giuvlipen! () [Corola-website/Science/296190_a_297519]
-
spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">cel act de vorbire, de </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>vorbire înapoi</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, acel </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>răspuns obraznic
Cronica Spectatoarei - Meraptuchi, Giuvlipen! () [Corola-website/Science/296190_a_297519]
-
este termenul utilizat pentru desemnarea, în accepțiune mai largă, a produsului final al artei și industriei cinematografice. Arta și industria cinematografică în vorbirea curentă sunt cunoscute sub denumirea de "cinematografie". La rândul ei industria cinematografică se împarte în două sectoare distincte: producția de film și difuzarea lor în săli de cinematograf sau televiziuni, blu-ray, DVD-uri sau descărcându-l de pe internet (vizionare la
Film () [Corola-website/Science/296538_a_297867]
-
fost dată o direcție și înțeles, o interpretare artistică a lumii în funcție de observatorul acesteia. Frecvent, textele fac literatura să traverseze aceste granițe. Formalistul rus Roman Jakobson definește literatura ca fiind "violență organizată pentru un discurs banal", evidențiind îndepărtarea literaturii de vorbirea de zi cu zi. Poveștile ilustrate, textele mari, picturile rupestre și implicit monumentele, toate în același timp sau pe rând au lărgit granițele "literaturii". Mihai Floarea, profesor român, definește astfel: "artă al cărei mijloc este cuvântul scris. În sens curent
Literatură () [Corola-website/Science/296566_a_297895]
-
este sunetul care, dacă în limba română este mereu o consoană, în limba engleză se întâmplă să se comporte ca vocală, cum ar fi de exemplu în cuvântul "table" (masă) pronunțat . (Pentru transcrierile fonetice vezi Alfabetul Fonetic Internațional.) În cursul vorbirii două sau mai multe vocale pot să apară în succesiune. În asemenea cazuri vocalele pot să formeze fie hiaturi, atunci când fac parte din silabe diferite (de exemplu în cuvântul "mie", pronunțat ), fie diftongi sau triftongi, atunci când se pronunță împreună într-
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
decât urmate de o consoană, în silabe închise. În cele mai multe limbi toate vocalele se pronunță sonor, cu vibrarea coardelor vocale, în afară de cazul când se vorbește în șoaptă. Există totuși limbi (de exemplu între limbile native ale Americii de Nord) în care în vorbirea normală se disting și vocale surde. În limba română se observă un fenomen de desonorizare a vocalei "nesilabice" de exemplu de la sfârșitul cuvântului "bați" prin comparație cu aceeași vocală din cuvîntul "bani". Fenomene fonetice similare se întâlnesc în limba japoneză
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
alfabetului grecesc, vezi articolele "Limba miceniană" și "Limba proto-greacă". Originea, formele și dezvoltarea inițială a familiei limbilor eline nu sunt bine înțelese, din cauza lipsei dovezilor contemporane. Există câteva teorii despre ce grupuri de dialecte eline ar fi existat între despărțirea vorbirii grecești primare din limba indo-europeană (nu mai târziu de 2000 î.Hr.) și aproximativ 1200 î.Hr. Aceste dialecte au aceeași bază, dar diferă în unele detalii. Singurul dialect atestat din această perioadă este cel micenian, dar relația lui cu dialectele istorice
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
de expansiunea Imperiului Țarist în această parte de lume. Ca argument lingvistic se aduce influența lexicală neoslav-ă (rusă și ucraineană), uitându-se că esențială rămâne structura morfosintactică a unei limbi, iar „modele” lingvistice sunt trecătoare (barbarismele anglo-saxone de astăzi, din vorbirea unora, nu afectează cu nimic caracterul romanic și statutul limbii române!). Masivele împrumuturi din rusă, impunerea formelor regionale și arhaice ca normă, calcurile lingvistice după limbi slave pot crea monștri lingvistici din care reproducem o mostră: „Rivoluția din Octiabri a
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]
-
numește "Gelotologie" (grec. „gelos“ = râs). In relațiile dintre oameni râsul poate exprima o formă de simpatie, înțelegere reciprocă, atenuarea conflictelor, necesare unei bune conviețuiri. Unii cercetători consideră râsul ca o formă de comunicare între oameni care a existat înaintea apariției vorbirii. Pentru a sprijini această teorie se ia considerare centrul râsului din creier care este mult mai vechi ca și centrul vorbirii. De cele mai multe ori râsul este vesel, voios, dar poate fi și un râs sarcastic, ironic, răutăcios. Râsul în mod
Râs (act fiziologic) () [Corola-website/Science/307272_a_308601]
-
unei bune conviețuiri. Unii cercetători consideră râsul ca o formă de comunicare între oameni care a existat înaintea apariției vorbirii. Pentru a sprijini această teorie se ia considerare centrul râsului din creier care este mult mai vechi ca și centrul vorbirii. De cele mai multe ori râsul este vesel, voios, dar poate fi și un râs sarcastic, ironic, răutăcios. Râsul în mod obișnuit este un act involuntar, care este declanșat în creier prin sosirea impulsurilor senzitive, din centrul râsului sunt transmise impulsuri prin
Râs (act fiziologic) () [Corola-website/Science/307272_a_308601]
-
la crearea și evoluția dialectului Koine de-a lungul perioadelor elenistice și romane ale istoriei grecești, până la începutul Evului Mediu. Koine (), cuvântul grecesc pentru "comun", este un termen care a fost aplicat mai înainte, de către erudiții antici, câtorva forme de vorbire grecească. O școală de erudiți, din care făceau parte Apollonius Dyscolus și Aelius Herodianus, folosea termenul "Koine" pentru a se referi la limba protogreacă, în timp ce alții îl foloseau pentru a se referi la orice formă autohtonă de vorbire grecească diferită
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
forme de vorbire grecească. O școală de erudiți, din care făceau parte Apollonius Dyscolus și Aelius Herodianus, folosea termenul "Koine" pentru a se referi la limba protogreacă, în timp ce alții îl foloseau pentru a se referi la orice formă autohtonă de vorbire grecească diferită de limba literară. Când "Koine" a devenit, treptat, o limbă literară, unii oameni o clasau în două forme: "elină" (greacă) ca formă literară postclasică, și "Koine" (comună), ca formă populară de vorbire. Alții au ales să se refere
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
referi la orice formă autohtonă de vorbire grecească diferită de limba literară. Când "Koine" a devenit, treptat, o limbă literară, unii oameni o clasau în două forme: "elină" (greacă) ca formă literară postclasică, și "Koine" (comună), ca formă populară de vorbire. Alții au ales să se refere la "Koine" ca la "dialectul alexandrin" (), însemnând "dialectul Alexandriei" (un termen folosit des de clasiciștii moderni). Rădăcina lingvistică a dialectului grecesc comun este neclară încă din timpurile antice. În timpul epocii elenistice, majoritatea erudiților considerau
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
literară de pretutindeni. Buck spune: În primele câteva secole dinaintea erei noastre, dialectele regionale le-au înlocuit pe cele locale: greaca Koine nord-vestică, Koine dorică și, desigur, Koine atică. Aceasta din urmă a ajuns să le înlocuiască pe celelalte în vorbirea comună, în primele secole ale erei creștine. După despărțirea Imperiului roman în cel estic și vestic, a început să domnească cea mai timpurie greacă modernă. Distribuția dialectală era, atunci, astfel: Tsakoniana este singurul dialect grecesc modern, care nu descinde din
Dialecte grecești () [Corola-website/Science/307344_a_308673]
-
negru) răspunsurile sunt întotdeauna date, o persoană care știm că minte constant, paradoxal ar fi o sursă de adevăr. Unii oameni detectează mai bine minciunile decât alții, pentru că sunt în stare de a deosebi o mincină prin expresii faciale, ritmul vorbirii, anumite mișcări și alte metode. Conform cercetătorului David J. Lieberman în cartea "Never Be Lied To Again: How to Get the Truth În 5 Minutes Or Less În Any Conversation Or Situation", aceste metode pot fi învățate. Unele metode de
Minciună () [Corola-website/Science/308541_a_309870]
-
facând-o responsabilă pe aceasta de începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor. Un fapt foarte interesant surprins în codul “Bushido” este scrierea în limba japoneză a semnului pentru această virtute: (makoto/adevăr) este constituit din două ideograme, și anume cea pentru “cuvânt “(vorbire) și cea pentru “perfect” astfel, adevărul devenind “cuvântul perfect”. A face parte dintr-un grup este cel mai important lucru în societatea japoneză. Un grup poate însemna o familie, un clan, un cartier, o intituție, sau toate acestea împreună. Individul
Yakuza () [Corola-website/Science/308552_a_309881]
-
este cântecul popular de nuntă, modelat cu măiestrie. Demetrios, în ""Tratatul despre stil"" (167), a remarcat că, în seria cântecelor de nuntă arta poetei variază simțitor față de maniera ei obișnuită, străbătută de un intens lirism. Sappho se aproprie acum de vorbirea populară și devine când ironică, când iubitoare de hiperbole glumețe; altădată totul devine laudativ, ca și în fragmentul de față: ""fericit mire, căsătoria s-a împlinit așa cum ți-a fost pe plac, ai fecioara pe care ți-ai dorit-o
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
zeii iubirea" (tanka erotice, 2008), Ghennadi Ayghi - "Chipul-vânt" (poeme, 2003)," Alunecări de vise" (poeme, 2004), "Mai pur că sensul" (poeme, eseuri, 2005), Igor Bahterev - "Lu" (poeme, 2006), Ian Satunovski - "Lupii de-ne-vorbit" (poeme, 2007), Viaceslav Kuprianov - "Adevărul coliviilor" (2009), Aleksandr Tkacenko - "Vorbire directă" (2009), Ivan Ahmetiev - "Speriat de aplauze" (2009); "Poezia avangardei ucrainene" (Antologie) - Revista "Vatra", nr. 3-4, 2010; Evgheni Stepanov "Istoriograf mie însumi" (poeme, 2010); Boris Levit-Broun "Printre alinieri de rânduri strivite" (poeme, 2011); Eduard Prosețki, "Paranoia" (român, 2012); Nina Habias
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
or even ill worn, but is a crown of thorns"” („"nu există nici o coroană nobilă, bine sau chiar rău purtată, dar este o coroană de spini"”). „Venerarea liniștii” este denumirea lui Carlyle pentru respectul sacru acordat stăpânirii de sine în vorbire, până când „"gândul s-a maturizat în liniște... a-ți ține gura închisă până când un înțeles o deschide"”. Este o doctrină neînțeleasă de mulți, aproape intenționat; pentru Carlyle, liniștea este pântecul din care se nasc toate lucrurile mari. Ultima lui operă
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
1891 a plecat în primul turneu la Viena al trupei Teatrului Național din București, jucând Hamlet și Romeo și Julieta pe scena Karltheater-ului. Originalitatea interpretării lui Manolescu, ajutată de un fizic avantajos , se datora îmbinării trăirii interioare cu expresia și vorbirea scenică, studiului profund și scrupulos al textului. Manolescu a realizat o interpretare expresivă, sobră, convingătoare în rolurile variate din repertoriul clasic național și universal, dintre care: Despot, Ovidiu din piesele lui Vasile Alecsandri, Răzvan din „Răzvan și Vidra” de Bogdan
Grigore Manolescu () [Corola-website/Science/307577_a_308906]
-
în poezia oficială, de curte, cât și în cea de inspirație liberă, plină de savoarea vieții. are în istorie mai multe nume, numele lui complet fiind Lǐ Tài Bái (李太白) în scrierea Pinyin (chin. 汉语拼音文字/漢語拼音文字, = "semne de fixare a vorbirii" Pīnyīn Wenți fiind o formă de scriere fonetică oficială chineză), iar prenumele poetului fiind Tàibái (太白, "luceafărul de zi") o altă varinată a numelui său "Li Tai Po" nume sub care este cunoscut în Europa de vest, el mai poartă
Li Po () [Corola-website/Science/306484_a_307813]
-
și luminoasă, marcată însă de o iremediabilă tristețe. Din punct de vedere stilistic, „Floare albastră” surprinde, ca și celelalte idile, prin prospețimea și naturalețea limbajului, prin grația exprimării. Aceste trăsături rezultă din valorificarea extraordinar de rafinată a lexicului popular, a vorbirii țărănești și a fonetismelor caracteristice graiului moldovenesc. De observat, mai întâi, spațiul artistic care formează cadrul limitat și echilibrat al idilei. Noțiunile care-l compun, exprimate prin substantive-singure sau în construcții specifice- se circumscriu unei geografii a ruralității semi-montane: cadrul
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
mai multe diagnostice presupuse: epilepsie, migrenă, tuberculoză și schizofrenie. Din lipsă de informații despre viața Ioanei d'Arc, niciun diagnostic nu a întrunit consensul specialiștilor. De exemplu, pentru schizofrenie DSM-IV listează efecte colaterale dar severe ale bolii, cum ar fi vorbire dezorganizată, comportament dezorganizat sau catatonic, nivelare afectivă, alogie și avoliție. Se pare că Ioana n-a avut astfel de simptome. De exemplu, subtilele ei răspunsuri au forțat tribunalul să nu mai țină ședințe publice.
Ioana d'Arc () [Corola-website/Science/306745_a_308074]
-
formă poetica, permițând cântatul ei tradițional; de aici și titlul care se traduce "Cântecul celui divin". Bhagavad Gita este venerata ca fiind sacra de către marea majoritate a tradițiilor hinduse și în special de așa-numiții adepți ai lui Krishna. În vorbirea curentă este citată că "Gita". Textul reprezintă evocarea conversației dintre Domnul Krishna - marea întrupare divină, și prințul Arjuna, ce are loc chiar în mijlocul câmpului de bătălie înainte de începerea Războiului Kurukshetra, de o parte și de alta aflându-se cele două
Bhagavad Gita () [Corola-website/Science/306739_a_308068]