111,428 matches
-
John Jellicoe ambarcat pe nava de linie "HMS Iron Duke" era formată din: "Flota crucișătoarelor" comandată de David Beatty ambarcat pe nava "HMS Lion" "Flota principală de luptă" Flota germană pentru ocean "Hochseeflote" comandată de viceamiralul Reinhard Scheer, ambarcat pe nava cuirasată "Friedrich der Grosse" era compusă din: "Forțele de recunoaștere", comandate de Franz von Hipper, formată din: "Flota principală de linie" compusă din Navele de linie britanice totalizau un deplasament de 1.250.000 tone cu un echipaj de 60
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
Flota principală de luptă" Flota germană pentru ocean "Hochseeflote" comandată de viceamiralul Reinhard Scheer, ambarcat pe nava cuirasată "Friedrich der Grosse" era compusă din: "Forțele de recunoaștere", comandate de Franz von Hipper, formată din: "Flota principală de linie" compusă din Navele de linie britanice totalizau un deplasament de 1.250.000 tone cu un echipaj de 60.000 oameni, iar cele germane 66.000t și 45.000 oameni. Războiul era în desfășurare deja de doi ani, fără ca între Marina Imperială Germană
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
Marina Regală Britanică să se fi desfășurat vreo mare bătălie. La începutul secolului relațiile anglo-germane s-au deteriorat tocmai pentru că Imperiului German a început dezvoltarea intensivă a flotei sale. După experiența Bătăliei din Strâmtoarea Tsushima (1905), flota britanică a construit nava HMS Dreadnought, stabilind un model în privința construirii cuirasatelor, cuirasatele anterioare (pre-dreadnought) devenind depășite. Acest lucru a însemnat totodată și faptul că construcția marilor cuirasate a început de la zero, generând o cursă a înarmărilor, Germania implicându-se în această nouă cursă
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
Germania implicându-se în această nouă cursă a înarmărilor. La data izbucnirii Primului Război Mondial în 1914 scorul privind cuirasatele mari era de 22:16 în favoarea britanicilor. De aici însă britanicii au câștigat treptat avans, pentru că aveau capacitate mai mare construire a navelor. În pofida acestora, navele germane erau mai bune calitativ, aveau tunuri mai precise și mai tari, navele aveau blindaj mai puternic, mai compartimentate (pentru a izola ermetic locul unei eventuale lovituri). Un alt avantaj al navelor germane era faptul că față de
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
în această nouă cursă a înarmărilor. La data izbucnirii Primului Război Mondial în 1914 scorul privind cuirasatele mari era de 22:16 în favoarea britanicilor. De aici însă britanicii au câștigat treptat avans, pentru că aveau capacitate mai mare construire a navelor. În pofida acestora, navele germane erau mai bune calitativ, aveau tunuri mai precise și mai tari, navele aveau blindaj mai puternic, mai compartimentate (pentru a izola ermetic locul unei eventuale lovituri). Un alt avantaj al navelor germane era faptul că față de lungimea lor, în comparație cu
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
privind cuirasatele mari era de 22:16 în favoarea britanicilor. De aici însă britanicii au câștigat treptat avans, pentru că aveau capacitate mai mare construire a navelor. În pofida acestora, navele germane erau mai bune calitativ, aveau tunuri mai precise și mai tari, navele aveau blindaj mai puternic, mai compartimentate (pentru a izola ermetic locul unei eventuale lovituri). Un alt avantaj al navelor germane era faptul că față de lungimea lor, în comparație cu navele britanice erau mai late, ceea ce permitea o precizie mai mare a tunurilor
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
capacitate mai mare construire a navelor. În pofida acestora, navele germane erau mai bune calitativ, aveau tunuri mai precise și mai tari, navele aveau blindaj mai puternic, mai compartimentate (pentru a izola ermetic locul unei eventuale lovituri). Un alt avantaj al navelor germane era faptul că față de lungimea lor, în comparație cu navele britanice erau mai late, ceea ce permitea o precizie mai mare a tunurilor de la bord. Lățimea mai mare cerea o putere mai mare a motoarelor care propulsau navele, ca să nu fie mai
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
germane erau mai bune calitativ, aveau tunuri mai precise și mai tari, navele aveau blindaj mai puternic, mai compartimentate (pentru a izola ermetic locul unei eventuale lovituri). Un alt avantaj al navelor germane era faptul că față de lungimea lor, în comparație cu navele britanice erau mai late, ceea ce permitea o precizie mai mare a tunurilor de la bord. Lățimea mai mare cerea o putere mai mare a motoarelor care propulsau navele, ca să nu fie mai lente decât inamicii, acest fapt având ca rezultat scăderea
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
Un alt avantaj al navelor germane era faptul că față de lungimea lor, în comparație cu navele britanice erau mai late, ceea ce permitea o precizie mai mare a tunurilor de la bord. Lățimea mai mare cerea o putere mai mare a motoarelor care propulsau navele, ca să nu fie mai lente decât inamicii, acest fapt având ca rezultat scăderea razei de acțiune a navelor germane, dar flota germană nu era destinată să opereze pe mările îndepărtate. Navele britanice aveau tunuri de calibru mai mare, dar în
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
ceea ce permitea o precizie mai mare a tunurilor de la bord. Lățimea mai mare cerea o putere mai mare a motoarelor care propulsau navele, ca să nu fie mai lente decât inamicii, acest fapt având ca rezultat scăderea razei de acțiune a navelor germane, dar flota germană nu era destinată să opereze pe mările îndepărtate. Navele britanice aveau tunuri de calibru mai mare, dar în luptă s-a dovedit, că acest lucru nu contează atât de mult, cele mai importante fiind protecția navelor
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
cerea o putere mai mare a motoarelor care propulsau navele, ca să nu fie mai lente decât inamicii, acest fapt având ca rezultat scăderea razei de acțiune a navelor germane, dar flota germană nu era destinată să opereze pe mările îndepărtate. Navele britanice aveau tunuri de calibru mai mare, dar în luptă s-a dovedit, că acest lucru nu contează atât de mult, cele mai importante fiind protecția navelor și precizia tunurilor. La începutul războiului aceste detalii nu erau cunoscute, flota britanică
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
navelor germane, dar flota germană nu era destinată să opereze pe mările îndepărtate. Navele britanice aveau tunuri de calibru mai mare, dar în luptă s-a dovedit, că acest lucru nu contează atât de mult, cele mai importante fiind protecția navelor și precizia tunurilor. La începutul războiului aceste detalii nu erau cunoscute, flota britanică fiind recunoscută ca cea mai bună. Încă din 1914 au avut loc mai multe ciocniri mici între flota britanică și cea germană, în care s-au implicat
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
care apoi să le distrugă cu forțe vanale superioare sau submarine. În ianuarie 1916, amiralul von Pohl, comandantul flotei germane s-au îmbolnăvit. El a fost înlocuit cu Scheer, care credea că flota germană a fost folosită prea defensiv, are nave mai bune și personal mai pregătit decât britanicii, și ar trebui să se angajeze în luptă cu britanicii. Conform lui Scheer, strategia navală germană ar trebui să fie, ori de câte ori este posibil: După ce se realizează un echilibru al forțelor ca urmare
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
faptul că Amiralitatea britanică era în măsură să decripteze mesajele germane, fiind prin urmare conștient de intențiile germane. Britanicii au interceptat și, prin urmare, au decriptat în data de 28 mai un mesaj german prin care se dispune ca toate navele să fie gata să iasă în lard pe data de 30 mai. Alte mesaje au fost interceptate de asemenea și, deși nu au fost decriptate, era clar că o operațiune navală majoră este în curs de desfășurare. Grand Fleet cu
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
Escadra lui Beatty (4 cuirasate clasa dreadnought și 6 crucișătoare de bătălie) a părăsit fiordul scoțian Firth of Forth. Tactica fundamentală a flotei în acea perioadă era principiul concentrării forțelor (ca în perioadele anterioare). Doctrina tactică impunea apropierea flotelor pentru ca navele să fie într-o formație compactă de coloane paralele, care să permită manevrare relativ ușoară și oferind vizibilitate între nave, ceea ce simplifica transmiterea semnalelor necesare pentru comandă și control. O flotă formată din mai multe coloane scurte putea schimba direcția
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
fundamentală a flotei în acea perioadă era principiul concentrării forțelor (ca în perioadele anterioare). Doctrina tactică impunea apropierea flotelor pentru ca navele să fie într-o formație compactă de coloane paralele, care să permită manevrare relativ ușoară și oferind vizibilitate între nave, ceea ce simplifica transmiterea semnalelor necesare pentru comandă și control. O flotă formată din mai multe coloane scurte putea schimba direcția sa mai repede decât una format într-o singură coloană lungă. Deoarece cele mai multe semnale de comandă se transmiteau între nave
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
nave, ceea ce simplifica transmiterea semnalelor necesare pentru comandă și control. O flotă formată din mai multe coloane scurte putea schimba direcția sa mai repede decât una format într-o singură coloană lungă. Deoarece cele mai multe semnale de comandă se transmiteau între nave cu steaguri sau lămpi de semnalizare, nava amiral era de obicei plasată în fruntea coloanei centrale, astfel încât semnalele sale puteau să fie mai ușor de văzut de mai multe nave din formație. Telegrafie fără fir se folosea deja, deși securitatea
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
comandă și control. O flotă formată din mai multe coloane scurte putea schimba direcția sa mai repede decât una format într-o singură coloană lungă. Deoarece cele mai multe semnale de comandă se transmiteau între nave cu steaguri sau lămpi de semnalizare, nava amiral era de obicei plasată în fruntea coloanei centrale, astfel încât semnalele sale puteau să fie mai ușor de văzut de mai multe nave din formație. Telegrafie fără fir se folosea deja, deși securitatea, criptarea mesajelor, precum și dotarea insuficientă cu aparate
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
coloană lungă. Deoarece cele mai multe semnale de comandă se transmiteau între nave cu steaguri sau lămpi de semnalizare, nava amiral era de obicei plasată în fruntea coloanei centrale, astfel încât semnalele sale puteau să fie mai ușor de văzut de mai multe nave din formație. Telegrafie fără fir se folosea deja, deși securitatea, criptarea mesajelor, precum și dotarea insuficientă cu aparate radio de semnalizare a făcut ca utilizarea lor pe scară largă să fie o problemă. Comanda și controlul al unor astfel de flote
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
a fost un cuirasat britanic al Marinei Regale Britanice (Royal Navy), care a revoluționat construcția navelor din această clasă. A intrat în serviciu în 1906, într-un moment în care a reprezentat un pas înainte în tehnologia navală atât de mare, încât a fost asociat cu o întreagă generație de nave. Tot el a dat și
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
Navy), care a revoluționat construcția navelor din această clasă. A intrat în serviciu în 1906, într-un moment în care a reprezentat un pas înainte în tehnologia navală atât de mare, încât a fost asociat cu o întreagă generație de nave. Tot el a dat și numele clasei. Amiralul "John Fisher" - creditat a fi părintele cuirasatului "Dreadnought", a intenționat și a relizat cu succes ca acest cuirasat să fie semnificativ mai rapid decât toate navele cu putere de foc asemănătoare, iar
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
asociat cu o întreagă generație de nave. Tot el a dat și numele clasei. Amiralul "John Fisher" - creditat a fi părintele cuirasatului "Dreadnought", a intenționat și a relizat cu succes ca acest cuirasat să fie semnificativ mai rapid decât toate navele cu putere de foc asemănătoare, iar în privința puterii de foc să depășească cu mult orice navă care are o viteză comparabilă cu "Dreadnought". Nava prezenta la momentul respectiv mai multe inovații atât în ceea ce privește armamentul, cât și a propulsiei: După publicarea
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
Fisher" - creditat a fi părintele cuirasatului "Dreadnought", a intenționat și a relizat cu succes ca acest cuirasat să fie semnificativ mai rapid decât toate navele cu putere de foc asemănătoare, iar în privința puterii de foc să depășească cu mult orice navă care are o viteză comparabilă cu "Dreadnought". Nava prezenta la momentul respectiv mai multe inovații atât în ceea ce privește armamentul, cât și a propulsiei: După publicarea cărții lui Alfred Thayer Mahan intitulată "The Influence of Sea Power upon History, 1660-1783", în construcția
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
intenționat și a relizat cu succes ca acest cuirasat să fie semnificativ mai rapid decât toate navele cu putere de foc asemănătoare, iar în privința puterii de foc să depășească cu mult orice navă care are o viteză comparabilă cu "Dreadnought". Nava prezenta la momentul respectiv mai multe inovații atât în ceea ce privește armamentul, cât și a propulsiei: După publicarea cărții lui Alfred Thayer Mahan intitulată "The Influence of Sea Power upon History, 1660-1783", în construcția cuirasatelor a început o cursă a înarmărilor la
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
Influence of Sea Power upon History, 1660-1783", în construcția cuirasatelor a început o cursă a înarmărilor la nivel mondial. Această cursă a înarmărilor a culminat în bătălia decisivă din Strâmtoarea Tsushima în 1905; rezultatul bătăliei influențând în mod semnificativ proiectarea navei "". Odată cu "HMS Dreadnought" s-a stabilit un nou standard, nava respectivă „declasând toate tipurile anterioare de cuirasate”, motiv pentru care acestea din urmă au primit ulterior denumirea de nave pre-dreadnought. Lansarea sa la apă în 1906 a reprezentat într-adevăr
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]