112,413 matches
-
756.930 evrei, marea majoritate, de origine așkenază vorbitori de limbă idiș). Nicolae Iorga precizează că până la 1600 nu a fost nici urmă de evrei așkenazi în țările române. Cu mici excepții, situația a rămas neschimbată și în următoarele două secole. La începutul sec. 19, în 1820, în vechiul regat de-abia dacă erau 4855 de familii. În 1859 numarul evreilor a atins deja cifra de 118.922 de persoane, în 1899, el s-a dublat din nou, atingînd cifra de
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
de-abia dacă erau 4855 de familii. În 1859 numarul evreilor a atins deja cifra de 118.922 de persoane, în 1899, el s-a dublat din nou, atingînd cifra de 269.000 de persoane, în mai putin de un secol, prin urmare, populația evreiască din Vechiul Regat a sporit cu peste două mii la sută, pentru ca după încă 30 de ani, să se tripleze aproape. Toate aceste date au fost menționate într-un raport, intitulat Memoriu, adresat de guvernul român comunității
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
populației evreiești în România, nu s-a făcut prin spor natural, ci prin valuri de imigrație succesive, provenind din Rusia țaristă și din Galiția, cel mai adesea prin pătrundere clandestină pe teritoriul țării, prin mituirea autorităților În aproape jumătate de secol, evreii erau majoritari în aproape toate orașele și târgurile din Moldova. Trebuie precizat că nu există nici un document care să ateste că vreo autoritate, civilă sau militară, i-ar fi chemat să imigreze în România. Numărul mare de evrei care
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
(n. 1 ianuarie 1924, Toulon - d. 1 aprilie 2014, Paris) a fost un istoric francez, autor specializat în istoria Evului Mediu, cu precădere în secolele XII și XIII. Prin longevitate, activitatea prolifică, angajamentul profesional, cariera universitară, este considerat unul dintre cei mai marcanți medieviști ai secolului XX. Între 1972 și 1977 a condus Școala de înalte studii în științe sociale ("École des hautes études en
Jacques Le Goff () [Corola-website/Science/332054_a_333383]
-
d. 1 aprilie 2014, Paris) a fost un istoric francez, autor specializat în istoria Evului Mediu, cu precădere în secolele XII și XIII. Prin longevitate, activitatea prolifică, angajamentul profesional, cariera universitară, este considerat unul dintre cei mai marcanți medieviști ai secolului XX. Între 1972 și 1977 a condus Școala de înalte studii în științe sociale ("École des hautes études en sciences sociales - EHESS"). Le Goff a este considerat principalul continuator al mișcării Școala Analelor ("Ecole des Annales"), fondată de mentorul său
Jacques Le Goff () [Corola-website/Science/332054_a_333383]
-
de mentorul său Marc Bloch. s-a remarcat prin studiul antropologiei, al societății occidentale medievale, aspectelor sociale și culturale ale Evului Mediu, perioadă a cărei denumire a contestat-o, delimitând în manieră personală mai multe etape, în particular „renașterea” din secolul al XII-lea. Este autorul a două biografii acceptate la scară mondială ca fiind cele mai acurate și documentate, viețile regelui Ludovic al IX-lea (singurul monarh francez sanctificat) și cea a sfântului Francisc de Assisi. În octombrie 2000 i
Jacques Le Goff () [Corola-website/Science/332054_a_333383]
-
Stalin" de A.V. Avidenko: Îți mulțumesc, Stalin. Îți mulțumesc pentru că sunt fericit. Îți mulțumesc pentru că îmi este bine. Indiferent cât de bătrân voi fi, nu voi uita niciodată cum l-am primit pe Stalin acum două zile. Vor trece secole iar generațiile care vor urma ne vor vedea ca fiind cei mai fericiți dintre muritori, cei mai norocoși dintre oameni, pentru că am trăit în secolul secolelor, pentru că am fost privilegiați să îl vedem pe Stalin, liderul nostru inspirat... Totul îți
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]
-
nu voi uita niciodată cum l-am primit pe Stalin acum două zile. Vor trece secole iar generațiile care vor urma ne vor vedea ca fiind cei mai fericiți dintre muritori, cei mai norocoși dintre oameni, pentru că am trăit în secolul secolelor, pentru că am fost privilegiați să îl vedem pe Stalin, liderul nostru inspirat... Totul îți aparține ție, șeful marii noastre națiuni. Iar când femeia pe care o iubesc îmi va oferi un copil primul cuvânt pe care îl voi exclama
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]
-
voi uita niciodată cum l-am primit pe Stalin acum două zile. Vor trece secole iar generațiile care vor urma ne vor vedea ca fiind cei mai fericiți dintre muritori, cei mai norocoși dintre oameni, pentru că am trăit în secolul secolelor, pentru că am fost privilegiați să îl vedem pe Stalin, liderul nostru inspirat... Totul îți aparține ție, șeful marii noastre națiuni. Iar când femeia pe care o iubesc îmi va oferi un copil primul cuvânt pe care îl voi exclama va
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]
-
decanul corpului diplomatic român și principalul negociator cu statul italian în vederea fondării Școlii române de la Roma. Anna Kretzulescu, soția lui Alexandru Emanuel Lahovary, era fiica lui Nicolae Kretzulescu, om politic, de mai multe ori președinte al Consiliului de Miniștri la mijlocul secolului al XIX-lea. Activitatea lui Emil Panaitescu a fost răsplătită cu următoarele ordine și medalii:
Emil Panaitescu () [Corola-website/Science/332056_a_333385]
-
1500 î.e.n., descrie un test de diagnosticare și un tratament pentru distensia vertebrală. Hipocrate (n. 460 î.e.n. - d. 370 î.e.n.) a fost primul care a utilizat un termen pentru durerea sciatică și durerea lombară; Galen (activ de la jumătatea până la sfârșitul secolului al II-lea î.e.n.) a descris conceptul mai în detaliu. Până la sfârșitul primului mileniu, medicii nu încercaseră chirurgia lombară și recomandaseră expectativa vigilentă. În timpul perioadei medievale, vracii ofereau tratament pentru durerea lombară crezând că aceasta este provocată de spirite. La
Dorsalgie joasă () [Corola-website/Science/332048_a_333377]
-
II-lea î.e.n.) a descris conceptul mai în detaliu. Până la sfârșitul primului mileniu, medicii nu încercaseră chirurgia lombară și recomandaseră expectativa vigilentă. În timpul perioadei medievale, vracii ofereau tratament pentru durerea lombară crezând că aceasta este provocată de spirite. La începutul secolului al XX-lea, medicii considerau că durerea lombară este provocată de inflamarea sau de afectarea nervilor, nevralgia și nevrita fiind frecvent menționate de aceștia în literatura medicală din perioada respectivă. Popularitatea acestor cauze propuse a scăzut în timpul secolului al XX
Dorsalgie joasă () [Corola-website/Science/332048_a_333377]
-
La începutul secolului al XX-lea, medicii considerau că durerea lombară este provocată de inflamarea sau de afectarea nervilor, nevralgia și nevrita fiind frecvent menționate de aceștia în literatura medicală din perioada respectivă. Popularitatea acestor cauze propuse a scăzut în timpul secolului al XX-lea. La începutul secolului al XX-lea, neurochirurgul american Harvey Williams Cushing a sporit acceptarea tratamentelor chirurgicale pentru durerea lombară. În anii 1920 și 1930, au apărut noi teorii privind cauzele durerii lombare, medicii propunând o combinație între
Dorsalgie joasă () [Corola-website/Science/332048_a_333377]
-
medicii considerau că durerea lombară este provocată de inflamarea sau de afectarea nervilor, nevralgia și nevrita fiind frecvent menționate de aceștia în literatura medicală din perioada respectivă. Popularitatea acestor cauze propuse a scăzut în timpul secolului al XX-lea. La începutul secolului al XX-lea, neurochirurgul american Harvey Williams Cushing a sporit acceptarea tratamentelor chirurgicale pentru durerea lombară. În anii 1920 și 1930, au apărut noi teorii privind cauzele durerii lombare, medicii propunând o combinație între sistemul nervos și tulburările psihologice, precum
Dorsalgie joasă () [Corola-website/Science/332048_a_333377]
-
() este o catedrală evanghelică-luterană din orașul Uppsala, Suedia. Aici se află sediul Arhiepiscopiei evanghelice-luterane de Uppsala. Catedrala este cea mai mare biserică din Scandinavia și una dintre cele mai mari din lume. În secolul al XII-lea marele templu păgân de la "Gamla Uppsala" ("Vechiul Uppsala"), localitate aflată la 5 km mai la nord de orașul modern Uppsala, a fost distrus, pe locul său construindu-se o biserică. Biserica a primit statutul de catedrală odată cu
Catedrala din Uppsala () [Corola-website/Science/332068_a_333397]
-
cler al Bisericii Catolice. Pentru cetățenii de rând existau alte biserici în oraș, precum Biserica Sfintei Treimi, numită și "Biserica țărănească", Biserica Sfântului Petru, Biserica Sfintei Maria, precum și abația franciscană. Acest fapt s-a menținut până în ajunul Reformei protestante din secolul al XVI-lea, când accesul în catedrală a fost permis și laicilor. În timpul Reformei Suedia a rupt legăturile cu Roma și cu papalitatea în anul 1527, adoptând luteranismul. Prima slujbă evanghelică-luterană din catedrala din Uppsala a avut loc în anul
Catedrala din Uppsala () [Corola-website/Science/332068_a_333397]
-
pe acțiuni a privit toate sectoarele de activitate. Mulțumită vechilor titluri, se află uneori urmele unor invenții geniale sau curioase, considerate, într-o anumită epocă drept revoluționare, dar astăzi căzute în desuetudine sau în uitare. Titluri au fost emise anterior secolului al XVIII-lea, însă acestea rămân foarte rare. Cele mai multe titluri au fost emise îndeosebi în secolul al XIX-lea și al XX-lea, până la dematerializarea lor, începând cu anii 1980, și mai cu seamă în perioadele de expansiune economică a
Scripofilie () [Corola-website/Science/332071_a_333400]
-
invenții geniale sau curioase, considerate, într-o anumită epocă drept revoluționare, dar astăzi căzute în desuetudine sau în uitare. Titluri au fost emise anterior secolului al XVIII-lea, însă acestea rămân foarte rare. Cele mai multe titluri au fost emise îndeosebi în secolul al XIX-lea și al XX-lea, până la dematerializarea lor, începând cu anii 1980, și mai cu seamă în perioadele de expansiune economică a capitalismului.<br> Printre marile clasice: "Canalul Interoceanic Panama" (unul din marile scandaluri politico-financiare), "Împrumuturile Rusești", "C
Scripofilie () [Corola-website/Science/332071_a_333400]
-
ul (din = confirmat) a fost un obicei introdus în a doua jumătate a secolului al XVI-lea în Țara Românească și Moldova, conform căruia un domn trebuia să fie confirmat de sultanul Imperiului Otoman după trei ani de domnie, conducătorul principatului românesc fiind nevoit în acest scop să plătească o sumă de bani. În
Mucarer () [Corola-website/Science/332108_a_333437]
-
frică să se prezinte la Înalta Poartă pentru a săruta în persoană mâna împăratului turc au fost Gheorghe Ștefan și Constantin Șerban, care și-au pierdut în consecință domnia. Constantin C. Giurescu consemna că obiceiul căzuse în desuetitudine către sfârșitul secolului al XVII-lea, chemarea în 1703 a lui Constantin Brâncoveanu fiind excepțională și provocând în consecință mare frică.
Mucarer () [Corola-website/Science/332108_a_333437]
-
unor fundații în scopuri sociale, cu scopul de a conduce reformele lui Baybars. Există o dezbatere pe marginea originii lui Baybars. Versiunea preferată este aceea că Baybars s-a născut în Cumania (Dasht-i-Kipchak), la nord de Marea Neagră. Istoricul egiptean de secol XIV, al-Aini, menționa că originile lui Abdullah bin Baybars erau unele turcice. Din cauza invaziei mongolilor, Baybars și familia sa au părăsit Crimeea în 1243, când acesta avea 24 de ani. Cronicile arabe relatează că Baybars s-a refugiat în Vlachia
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]
-
industrială. John Roebuck și Samuel Garbett au fost primii care să construiască o fabrică de dimensiuni mari pentru producția de acid sulfuric în 1749 în Prestonpans care folosea camere de condensare din plumb pentru producția de acid sulfuric. La începutul secolului al XVIII-lea pânza era albită cu urină învechită și lapte acru după care era expusă la lumina solară pentru perioade lungi de timp, proces ce nu permitea o producție eficientă. Acidul sulfuric a început să fie utilizat ca un
Industrie chimică () [Corola-website/Science/332117_a_333446]
-
lapte acru după care era expusă la lumina solară pentru perioade lungi de timp, proces ce nu permitea o producție eficientă. Acidul sulfuric a început să fie utilizat ca un agent mult mai eficient, la fel și varul până la mijlocul secolului dar descoperirea înălbitorului de către Charles Tennant a condus la construirea primei uzine chimice importante. Pudra sa era obținută din reacția clorului cu hidroxidul de calciu pentru a obține un produs ieftin și eficient. A inaugurat o uzină chimică situată la
Industrie chimică () [Corola-website/Science/332117_a_333446]
-
aproape 10.000 de tone cinci ani mai târziu. Carbonatul de sodiu a fost utilizat încă din perioada Antichității pentru producția de sticlă, textile, săpun și hârtie iar principala sursă de potasă era cenușa de lemn din Europa Occidentală. În secolul al XVIII-lea această resursă a devenit nerentabilă datorită defrișărilor iar Academia Franceză de Științe a oferit un premiu în valoare de 2400 livre franceze pentru o metodă care să producă baze din sarea de mare (clorură de sodiu). Procesul
Industrie chimică () [Corola-website/Science/332117_a_333446]
-
un rol crucial în transformarea Procesului Solvay într-un succes comercial. A construit câteva rafinării între 1873 și 1880 care eliminau produsele secundare care ar încetini sau opri producția în masă de carbonat de sodiu prin utilizarea procesului. La sfârșitul secolului al XIX-lea s-a manifestat o îmbunătățire atât a cantității de producție cât și a calității produselor chimice. S-au construit uzine chimice mari în Germania și apoi în Statele Unite. Producția de îngrășăminte chimice pentru agricultură a fost dezvoltată
Industrie chimică () [Corola-website/Science/332117_a_333446]