11,723 matches
-
ultima zi a vieții. (1) <citation author=”Constantin Ciopraga” loc="Iași" data =”11 apr[ilie] 1967”> Dragă tovarășe Călin, De cîteva zile, intenția de a-ți scrie aceste rînduri e tot amînată, deoarece alte îndatoriri, urgente, îi iau locul. Îți închipui, cred, cît de ocupat sînt; obligațiile didactice, îndeplinite cu toată conștiința, solicită cea mai mare parte a timpului nostru. Voiam să-ți mulțumesc cordial pentru cele două cronici atît de substanțiale la lucrările mele . Prin faptul că aprecierile vin de la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ieșene . Sincer sînt înclinat să spun că astăzi începe să se înfiripe o mișcare literară nu la Iași, ci la Bacău. Și apoi, fiind redactor șef adjunct, altfel vor merge treburile cu revista și, bineînțeles, altfel vei fi privit. Îmi închipui că s-ar rezolva cît de repede și problema locuinței. Dea Domnul ca zeii să-ți fie favorabili! Privitor la doctorat, am impresia că lucrurile vor merge bine. Chiar aseară am fost la dl Lăudat și am vorbit cu el
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
scriu în fugă această epistolă (la catedră). Aștept un răspuns urgent, adică să-mi parvină pînă duminică sau luni. </citation> (39) (40) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”14 martie 1969”> Dragă Costel, Așteptam de la tine cîteva rînduri. Îmi închipui cît de ocupat ești acum, însă noi așteptăm cît mai grabnic vești. Cum se simte doamna? Ce vînturi mai suflă pe la Institut? Ai trecut la revistă sau nu s-au luat hotărîri în această privință? Eu i-am trimis lui
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
1969”> Dragă Costică, În seara aceasta, venind acasă, agitat, ros de îndoieli și presimțiri tulburi, găsesc în cutie epistola ta. O vagă speranță a încolțit în mine, dar vestea privitoare la carte m-a descumpănit mult mai tare decît îmi închipuiam . Presimțirea, pe care o înlocuiam cu iluzia vană, perfect conștient de inutilitatea jocului, s-a transformat acum în certitudine. Bănuiesc la mijloc mîini necurate, mișcate de aici din Iași, dar concretizate, sigur, de A. Marino. Probabil că sînt și alții
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
vestea. </citation> (46) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”24 oct[ombrie] 1969”> Dragă Costel, Răspund cu o mică întîrziere la epistola ta. Veștile despre voi toți ne-au bucurat iar pozele ne-au emoționat de-a dreptul. îți închipui care a fost reacția mea cînd m-am văzut fixat pentru eternitate cu finul în brațe! Acestea sînt pentru sufletele noastre cîteva din mîngîierile și satisfacțiile cele puține. în ce mă privește, trec iarăși printr-o perioadă grea, nu în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”1 noiembrie 1972”> Dragă Costică, Am primit epistola ta, prima după un an și ceva!!! (înainte de a trece pe aici Lenuța , eu ți-am mai trimis o scrisoare pe Secerișului, 24. Ai primit o?) îmi închipui că ești foarte ocupat, dar cred că ceva trebuie să faci pentru a te elibera puțin de multele obligații ce te apasă. Te întreb în ce stadiu te afli cu Bacovia (atît pentru editură, cît și pentru teză). Cred că
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Bucuria copiilor este și bucuria celor mari. Dar în această seară bucuria noastră a fost foarte mare: scrisoarea voastră, vestea (în care eu cred de trei luni de zile) și fotografiile copiilor. Finul nostru este un adevărat voinic și ne închipuim ce isprăvi trebuie să fi făcut în jurul pomului de Crăciun. Poza pare a-l trăda puțin în acest sens. În ce mă privește, mai am un motiv de bucurie: ne a scris fina și cumătra, și ne-a scris foarte
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
a îmbrățișat de la început ideea nouă a cărții. Mi-a trimis manuscrisul și la un referat extern în speranța că va fi respins. Iar cînd N. Manolescu a trimis un referat elogios n-a voit să-l citească. Ceva de neînchipuit. Iar atitudinea aceasta nu este doar față de mine (aș zice că are ceva împotriva mea), ci față de toți colaboratorii. Editori și editori, mi se pare însă că nu-i singurul cu o astfel de atitudine. Dar toate acestea sînt lucruri
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ani. O „deviație” asemănătoare a fost semnalată și la Răducăneni, unde prea zelosul Ciobanu, pretor al plășii cu același nume, „...a făcut greșeli băgându-i În aceeași oală pe reacționarii români cu poporul român”. Citind acest rând, oricine Își poate Închipui cam cu câtă vehemență se exprimase ROMÂNUL Ciobanu contra propriului popor! Dar, atenție; comunismul Începuse să fete monștri extrem de hidoși! Parcă pentru a dovedi contrariul tuturor „succeselor” pe linie obținute cu trudă și sudoare, la capitolul „Greutăți” se poate trage
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
retușuri” se poate observa extrem de clar lipsa de apetit politic al oamenilor acelor timpuri, grija lor cea mai mare și serioasă fiind asigurarea celor necesare traiului, or, asemenea „trivialități” nu puteau să apară În presa comunistă „serioasă”, așa cum și-o Închipuiau ștabii din conducerea partidului comunist și a statului totalitar. Iată de ce se supărase Radu Costache: „În pagina a II-a a ziarului Rulmentul nr.144 din 15 noiembrie a.c. (1963, deci publicația era bilunară n.n.), În cuvîntul unui participant la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
aceeași prestigioasă unitate de Învățământ hușeană care, În mod corect, sărise În ochii cenzorului: „Un desen reprezenta un fel de arbore Înalt, rămuros, format din mîini cu degete prelungi care țineau Între ele țigări aprinse din care fumul se ridica Închipuind liane, trupuri mlădioase de femei ce Îmbrățișau arborii care se Înălțau dintr-o ceașcă de cafea”. Motivația perfect valabilă: „Fiindcă, În loc să combată aceste proaste obiceiuri, vicii, desenul le populariza, desenul a fost Înlăturat”. Din partea noastră, Încă o mare bilă albă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
maximum posibil. Și să ne mai transmită și nouă vești despre experiențele viitoare. La capătul lecturii și a prezentelor însemnări am câteva sugestii și pentru cititori. Pentru aceia care vor avea răbdarea să parcurgă textul până la capăt, fără să-și închipuie că pierd timpul. Și mai ales pentru aceia care vor avea tăria să reia, după un timp, lectura. Nu trebuie căutată valoarea științifică, mistică ori religioasă a cărții, ci dimensiunea umană a mărturisirii unui suflet care se miră de ceea ce
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
undeva în spatele peretelui. Alfonso ascultă cu atenție. Ce zice, ce zice?? întreb, mai în poantă, mai în serios. Alfonso zâmbește și începe să traducă: „Mâine vor apărea trei fete noi... mai spre după-amiază o să plouă...” Evident, face poante. Nu-mi închipui greierele la curent cu știrile zilei dar sunt din ce în ce mai convinsă că Alfonso extrage informații din natură și este atent în fiecare secundă la orice tip de apariție care poate fi un mesager. Fără doar și poate are o legătură strânsă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
drum spre toaletă. Odată ajunse, ia un bețigaș de pe jos care avea o ață cu un bold îndoit la vârf, găsește un viermișor, îl infinge în bold și spre marea mea mirare se apucă să pescuiască în baltă. Nu-mi închipui că nu a văzut râul la doi pași dar întreb totuși de ce nu pescuim în râu. Îmi spune că de vreo cinci ani nu mai există pești în rău deoarece au murit cu toții din cauza poluării cu petrol. Chiar dacă nu ar
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Dă din colț în colț, într-un final urcă scările ca într-un film cu încetinitorul și dispare în dormitorul de la etaj. Aștept, aștept, aștept... vremea trece, Elia nu apare și o întreb strigat dacă totul e ok (ce-și închipuie, că dacă întârzie suficient am să uit și am să plec??!!). Aud un mârâit, aștept în continuare, și după o grămadă de vreme apare coborând scările în același ritm sacadat. Tine niște hârtii mototolite în mână, multe de un dolar
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
indigenilor din America de Sud așadar ignor aparențele și continui să-mi exprim aprecierea, plus dorința de a învăța câte ceva de la o persoană care are atâtea cunoștințe. Răspunsul vine tot sub formă de mârâit apoi aud ceva de genul „Să nu-ți închipui că ceva e pe gratis”. Cu toate diferențele culturale îmi cam pierd din elan și Jose, ca să ajute situația, adaugă că am potențial să învăț despre plante. Îl îndeamnă pe Pablo să-mi ia pulsul, explicându-mi că șamanii pot
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Călin se luptă să priponească această creatură într-o specie de realism emoțional ; caută cu îndîrjire sufletul lui Petre și chiar găsește ceva sucit și purulent în spatele cuvintelor de tinichea. E un actor serios și bine pregătit, dar chiar își închipuie că talentul său că orice talent actoricesc poate să reziste la nesfîrșit întîlnirilor anuale cu ideile și cuvintele lui Radu F. ? (Anul trecut a fost Damen Tango.) și, admițînd că de data asta ar fi reușit să treacă de Radu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
că orice talent actoricesc poate să reziste la nesfîrșit întîlnirilor anuale cu ideile și cuvintele lui Radu F. ? (Anul trecut a fost Damen Tango.) și, admițînd că de data asta ar fi reușit să treacă de Radu F., chiar își închipuia că Pița o să-l lase să scape ? Călin încearcă să facă un portret, iar Pița, adăugînd prostește la lookul de mahăr (briantină, trabuc, ochelari de soare purtați în casă), îl tot împinge spre caricatură. Despre interpretarea Alexandrei Dinu nu vreau
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
romînești, lansat în cinematografe și pe DVD de compania Metropolis Film. Săptămîna trecută am apucat să vorbesc despre două dintre ele : Alexandra al lui Radu Jude și Acasă al lui Paul Negoescu. Alexandra, un film despre doi ex-soți care își închipuie după cum se dovedește, înfiorător de greșit că pot trece peste resentimentele dintre ei atît cît să nu-și vatăme copilul, e un motiv suficient de a vă cumpăra bilet la cinema (sau de a vă cumpăra DVD-ul) : una dintre
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și a pornoțipetelor lui Nane , dar și perfect banal.) Deci ce l-a apucat pe scenaristul Eugen șerbănescu să facă aluzie la ele ? L-a luat valul sau ce ? Judecînd după pretențiozitatea semidoctă a dialogurilor lui, șerbănescu trebuie să-și închipuie că face literatură, dar scrisul lui e plin de impulsuri de pornograf. (Motivul pentru care i le atribui lui și nu regizorului Marius Th. Barna este că acesta din urmă e prea nul ca să aibă pînă și impulsuri de genul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de maimuță bună de arătat la lume) : cel puțin așa apare în ochii nemiloși, dar nu chiar atît de nedrepți ai redutabilei ei observatoare. Pe de altă parte, ochii aceia nu sînt nici pe departe atît de clari cum își închipuie posesoarea lor. în scurt timp, micuța și bătrîna doamnă, pe numele ei Barbara, ajunge să-și noteze cu steluță în jurnal fiecare milimetru de teren cîștigat în efortul de a se apropia de statuara ei colegă. Atunci cînd aceasta o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pilotaj și dirijîndu-l ca pe o marionetă cu ajutorul a două smocuri de păr, el creează rețete extraordinare ghidîndu-se numai după miros. Aclamat ca un geniu culinar (mai ales după ce se descoperă că e fiul regretatului Gusteau), ucenicul ajunge să-și închipuie că poate și singur ; dar bineînțeles că nu poate, după cum nu poate nici prietena lui, o executantă loială, necreativă a rețetelor lui Gusteau. A nu avea talent nu e o rușine, spune filmul, dar nu e totuna cu a avea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
o constituie oamenii ca Wilson și ca Avrakotos, care abordează pragmatic un obiectiv formulat în termeni onești (formularea lui Avrakotos ar trebui să sune cam așa : Să-i belim pe sovietici ! ), fără a-l amesteca pe Dumnezeu, fără a-și închipui că pot fi și cu sufletul în rai, și cu generalul Zia la masă, fără a uita că un lucru bun azi se poate dovedi rău mîine. ̨ n viziunea lui Nichols, problema (atît în Orient, cît și la Casa
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care e motorul filmului. Australia n-are motor (timp de aproape trei ore crește în gol) întrucît personajele sale n-au viață rolurile principale (ca și cele secundare) sînt doar niște colecții de gesturi luate din filme vechi. Luhrmann își închipuie că iubirea lui pentru vechiul Hollywood poate asigura motorul, dar iubirea lui e de fapt un fetișism fundamental necreativ e o iubire care nu regenerează, ci îmbălsămează. Deși iubesc o bună parte din filmele pe care le iubește el, iubirea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a regelui Carol al II-lea, ducând la lipsa de dotare a armatei române în mod corespunzător timpului, ciuntirea granițelor țării, toate acestea au dus la o criză puternică în România. în urma unor eforturi supraomenești, ajuns într-o situație de neînchipuit la începutul căsătoriei, Costache cade într-o boală irecuperabilă la vremea respectivă, fără doctori și medicamente adecvate, el nevrând să vândă « nici o palmă de pământ », după cum spunea, paralizat fiind; Costache și toți ai săi află vestea sfâșierii țării cu multe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]