16,963 matches
-
prin surplus. Exemplu: Michel, din Plateforme, este un Împătimit, à défaut, al peep-show-urilor. Houellebecq scrie o carte care, prin scenele sexuale explicite, poate substitui peep-show-ul. Dacă În primul caz literatura este susținută din afara ei, de critică, premii și/sau cercuri academice, În vreme ce scriitorul scrie dezinteresat, În cel de-al doilea sprijinul vine din interior, Însă prin intermediul unei apostazii: scriitorul se prezintă ca taumaturg: nu contează cum, ci ce scrie. În acest ultim caz, cărțile sale vor fi Întotdeauna “platforme-program”. și acum
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În ocurență genetica, prin care se va ajunge la reîncarnarea individului pe baza replicării de ADN. Houellebecq nu este un romancier foarte convigător atunci cînd intră pe tărîmul științelor tari (de pildă ortografiază incorect numele celei mai importante reviste europene academice de știință, Elsevier), dar ceea ce-l interesează aici este argumentarul cu ajutorul căruia poate valida continuarea metanarațiunii umaniste (povestea omului, aflată În pericol de a lua sfîrșit, un foarte unhappy end). Secta este și locul În care omul este Îndemnat să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
corespondent al publicației de gen Gai Pied (alături de eseistul Renaud Camus: dar deja ne aflăm spre sfîrșitul anilor 1970). Prima primește premiul Médicis pentru romanul său Opoponax (1964), pentru a publica apoi eseul care o va lansa direct În lumea academică americană, Le Corps lesbien (1973). Despre Opoponax (nume de plantă cu etimologie greacă - opos, suc, lichid și panax, nume de plantă - trimiterea limpede la sevă reține atenția), Frederic Martel scrie că este „un roman care Încearcă să depașească orice determinare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Într-o poziție suspectă. Scriitorul de astăzi se pretinde virgin, surd la teorie: el refuză să dea măcar impresia că gîndește ceea ce face, lăsînd „cartezianismul” În seama psihologiei personajului. Cum se resimte discursul literar al lui Anne Garréta de la formația academică a autoarei? Aș spune că putem vorbi despre trei consecințe importante: Prima, În planul scriiturii. Anne Garréta este o scriitoare reflexivă. Romanele ei nu au dialoguri, nu vorbește decît naratoarul/ea. O face atît pentru că, desigur, „are ceva de spus
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
am vorbit Însă despre mulți autori importanți - aducînd Însă În prim-plan unii mai puțin cunoscuți, dar traduși În limba română, ca de pildă Emmanuel Adely. Lipsesc Pierre Michon și Pierre Bergounioux, doi dintre cei mai prizați romancieri În spațiul academic. Pentru a Încheia totuși această carte care vorbește despre vîrsta de aur - sau mai degrabă despre crepusculul vîrstei de aur - a literaturii franceze, cea care situează literatura Într-un Dincolo al cunoașterii, spiritului și pulsiunii, voi Încheia acest volum cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
narative, este Firicel Voinicul (1929). Miraculosul se infiltrează și în șirul de „multe și minunate fapte” meșteșugit depănate în cele trei volume din Povestea neamului nostru scrisă pe înțelesul tuturor (1920-1929), istorisire retipărită în multe ediții și încununată cu lauri academici. Preamărind virtuțile moldovenilor și muntenilor, ca și isprăvile de neasemuită vitejie ale atâtor voievozi înțelepți și evlavioși, C. tinde să sădească în sufletul copiilor sentimentul iubirii de țară. Căldura și naturalețea spunerii, maniera familială colocvială sunt argumente captatorii ale acestor
CRISTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
Tolstoi, Maxim Gorki, Walt Whitman, R. M. Rilke, Ivan Bunin. Studii oferă N. Iorga. Nu lipsesc documentele, corespondența literară: Duiliu Zamfirescu, Titu Maiorescu, I. L. Caragiale, V. Alecsandri. O preocupare constantă se manifestă pentru românii din Valea Timocului. Revista are ținută academică, de gen clasicizant, în spiritul „Vieții românești” sau al „Gândirii”. V.T.
CUGETUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286560_a_287889]
-
Europa și recunoscută ca atare. Nu este întâmplător deci faptul că a primit responsabilitatea de a organiza Congresul mondial de sociologie în 1939. Pe plan intern, Școala de la București a devenit o mișcare națională. Sociologia a ieșit din perimetrul izolat academic și a cuprins largi segmente, nu numai ale intelectualității românești. Țărănimea a fost în mod special receptivă la acțiunea sociologică de ridicare a satului. A doua moștenire: Gusti a lansat o direcție de dezvoltare a sociologiei care s-a dovedit
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
marginalizării sociologiei după 1977. Deși în condiții foarte grele, sociologia românească s-a menținut probabil pe locul al treilea în sistemul comunist, mai ales ca tematică și deschidere spre sociologia occidentală. Școala lui Gusti nu a fost un simplu cerc academic, ci o mișcare interacademică. Datorită prestigiului obținut de aceasta, modul sociologic de gândire și cercetare s-a difuzat și în alte discipline sociale. Efortul de a crea o sinteză multidisciplinară în cercetarea socială a generat un entuziasm greu de conceput
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și ea supusă unui proces de adaptare și transformare la „periferie”. Contexte politico-culturale. Rolul polemicilor În România de dinainte de război, dar mai ales în cea interbelică, are loc o importantă și masivă redefinire științifică, intelectuală, culturală a diferitelor canoane disciplinare academice. Subdomenii noi sunt formate, criticate, extinse și contractate în atmosfera intelectuală extrem de fecundă a perioadei. Un astfel de subdomeniu se formează în regiunea aflată la granița sociologiei, geografiei, etnografiei, istoriei, a „studiilor identitare” etc., fiind uneori numit, după model german
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
travelling cultures (Clifford 1997), teme și temeri culturale, științifice și politice străine sunt transferate și transformate de savanții români. E interesant de observat fapul că toți acești noi experți intelectuali în problematica culturii și a spațiului național sunt și călători academici, prinși destul de profund în dialectica ambiguă a rutelor și rădăcinilor - ca să parafrazăm o carte celebră a aceluiași James Clifford - brokeri ai diferitelor culturi europene, chiar dacă vor lua la un moment dat poziții mai mult sau mai puțin naționaliste în câmpul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
lui Jerry Muller înțelegem, istoria condensată a unui individ în care interesul nostru se orientează nu spre ceea ce este unic și idiosincrasic, ci pe urmărirea contextelor formative și a experiențelor împărtășite cu alții ce au urmat trasee formative, pedagogice, culturale, academice, politice asemănătoare. Studiul se centrează deci pe contextele sociale și culturale împărtășite de respectiva persoană cu cei ce au urmat o traiectorie politică sau intelectuală asemănătoare. Complementar, vor trebui explicate diferențele, momentele de alegere între alternative intelectuale și politico-culturale diferite
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
reacționar. Interesant este că, de obicei, în cazurile studiate cu precădere până acum - este vorba mai ales de cel german -, aceste persoane, membre ale curentului conservator-revoluționar, suprapun două roluri aparent foarte diferite: cel al membrilor, uneori chiar străluciți, ai mediului academic, ai „culturii înalte” și, pe de altă parte, al susținătorilor fervenți ai „conservatorismului radical” ca curent popular, la nivelul efuziunilor, sloganurilor și al politicii populare și populiste. Combinația este mai mult sau mai puțin reușită, chiar dacă este clară doar în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
unitatea noului stat românesc și, tipic pentru caracterul său pragmatic și eclectic, încearcă să împace geopolitica germană cu geografia umană a lui Vidal de la Blache. Emblema geopoliticii va fi adoptată în întregime și cu entuziasm de un grup cultural și academic coerent de abia în situația de criză provocată, în timpul războiului, de Dictatul de la Viena. În Germania, căutarea de noi răspunsuri care să le înlocuiască pe cele învechite sau discreditate, ce a constituit o parte atât de importantă a arhitecturii, literaturii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
concurente de a defini specificul cultural și național românesc, cum ar fi morfologia culturală, istoria religiilor, filosofia etc. Anton Golopenția: biografia reprezentativă Anton Golopenția, membru important al Școlii de la București, chiar dacă relativ marginal din punctul de vedere al poziției sale academice, poate și fiindcă era considerat prea critic de către Dimitrie Gusti (Rostas 2003), s-a născut în 1909 în satul Prigor, județul Caraș-Severin, în vestul României, într-o familie de funcționari de stat. Tatăl său era un mic funcționar în cadrul Căilor Ferate Române
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cursurile unor profesori celebri, între ei Ludwig Klages, pe care îl consideră „un fel de Nae Ionescu monumental al celor de aici”. Toate acestea se desfășoară pe fondul național-socialismului german din ce în ce mai agresiv, care se simte peste tot, inclusiv în mediul academic: „Toți profesorii intră în sală salutând cu brațul ridicat. Când Spranger a citat cuvântul lui Hegel că vremurile lipsite de război sunt vremuri de marasm, toată sala enormă a pornit-o pe un frecat entuziast al podelelor (glasul de aici
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și 27 iulie 1940. La reapariția din 1938 se anunță următorul program: „Afirmarea primatului culturii naționale moldovenești în viață românească, determinarea unui curent care să asigure realizarea legitimelor aspirații culturale, artistice, sociale și administrative ale Moldovei; crearea unui climat spiritual academic favorabil afirmării caracterelor.” Atitudinea democratică este manifestă, reieșind dintr-o serie de articole critice referitoare la acțiunile nefaste ale Gărzii de Fier. În numărul 41/1933 se publică testamentul lui Mihai Stelescu, din care rezultă că I.G. Ducă a fost
IASUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287492_a_288821]
-
1992 intră ca profesor adjunct la Colegiul Metropolitan din New York; în 1993 este angajat prin concurs ca profesor titular la Catedra de filosofie și etică la același colegiu, predând și cursuri de psihologie socială și sociologie. Din 1996 este coordonator academic al departamentului din Staten Island a aceluiași colegiu. A colaborat la „România literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Telegraful român”, „Astra” ș.a., iar în SUA, la „Meridianul românesc”, „New York Magazin”, „Origini” - „Romanian Roots” ș.a. A fondat și condus revistele „Adusu
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
și Filosofie a Universității din Cernăuți, luându-și magna cum laude licența în filosofie (1930), domeniu în care își va susține, în 1937, și doctoratul (cu teza Aspecte finaliste și biologice în pozitivismul lui David Hume). Având șansa unei burse academice, pleacă pentru studii de specializare la Paris (1931-1933) și la Roma (1933-1934). Câtăva vreme e asistent universitar la Catedra de psihologie și logică la Cernăuți, Iași și la București, unde se va stabili în 1940. Odată cu instalarea noului regim, urmează
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
lipsă de fonduri. Cu substanțialul ajutor material obținut de la forurile culturale și politice occidentale de prințul Nicolae al României, inițiativa prinde contur după 18 ianuarie 1949, când Academia din Paris consemnează oficial înscrierea activității Centrului în cadrul și sub egida sa academică. La 4 august 1949, actul de fondare este semnat, dintre români, de Mircea Eliade, Emil Cioran, Leontin Constantinescu, Paul Costin-Deleanu, Nicolae Hodoș, Horia Stamatu și Octavian Vuia, și de Marcel Brion și Edmond Jaloux, dintre francezi. Ca membru fondator iscălește
CENTRUL ROMAN DE CERCETARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
proprie spiritului românesc, sinteză a latinității, a valorilor statale și juridice occidentale, pe de o parte, cu tradițiile, structurile și comportamentul religios răsăritean, pe de altă parte”. Se observă astfel că C. R. de C., prin însăși apartenența sa la sistemul academic francez, s-a plasat în chip aproape exclusiv în sfera investigațiilor spirituale, a contribuțiilor științifice majore pentru cunoașterea și relevarea valorilor culturale și intelectuale românești. „Centrul nu poate lua o atitudine politică - specifica Mircea Eliade, într-o epistolă din 9
CENTRUL ROMAN DE CERCETARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
economie politică și probleme sociale, de la istorie, geografie și probleme demografice până la științe exacte și științe aplicate. Mai înainte însă ca aceste secțiuni să-și înscrie în programele lor de cercetare temele de bază ale simpozioanelor științifice, în primăvara anului academic 1949-1950 au fost organizate, sub egida Centrului, la Institutul Catolic (Universitatea Liberă din Paris), o suită de „cursuri universitare românești în exil”. Prelegerile aveau loc săptămânal, luni seara, pentru un număr de șapte cursuri: Istoria românilor (C. Marinescu și N.I.
CENTRUL ROMAN DE CERCETARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
cercul istoricilor și filologilor români de la Sorbona sau grupul de discuții privind gândirea tradițională” - sublinia Cicerone Poghirc într-un articol cu aspect programatic publicat în „Cuvântul românesc”, observând totodată că „activitatea Centrului va fi evident convergentă cu aceea a Societății Academice, urmărind aceleași scopuri” („Limite”, 36-37/1982). Dintre colocviile organizate după 1982, rețin cele ce au dezbătut problema, atât de permanent actuală, România și Occidentul sau pe aceea a unui raport tradițional, România și lumea balcanică, la care au participat cu
CENTRUL ROMAN DE CERCETARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
Normală). Elev eminent, termină cursurile liceale în 1905 cu premiul întâi. Din 1907 devine student al Facultății de Litere de la Universitatea din Kiev, ca bursier, până în 1911, când își ia licența magna cum laude. În 1911-1912 urmează un curs superior academic, cu o specializare pe profil pedagogic. În perioada studenției, profesorul Vladimir Peretz, eminent savant, bun cunoscător al literaturilor slave de răsărit, îl îndrumă către studiul literaturii și culturii românești, din perspectiva documentelor aflate în biblioteci și arhive din Ucraina, Rusia
CIOBANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286240_a_287569]
-
Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979), Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române. Și-a luat doctoratul în filologie la Universitatea din Cluj-Napoca (1997), cu teza Colindatul și colindele în Moldova. Colaborează cu studii și articole de specialitate la reviste academice și de cultură - „Revista de etnografie și folclor”, „Revista de lingvistică și știință literară”, „Dacia literară”, „Revista română” ș.a. Pe lângă importanța științifică reală, culegerea Descântece din Moldova (1982), pe care C. a realizat-o în colaborare cu Lucia Berdan, a
CIRES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286275_a_287604]