13,186 matches
-
nervoase, el se comportă ca un profesionist desăvârșit, refuzând compromisurile și practicând, în relațiile cu pacienții, un stil de rece probitate. Echilibrul lui se năruie pe măsură ce îl acaparează obsesia că ar putea moșteni „stigmatul” nebuniei, de care suferiseră tatăl și bunicul lui. Omul de știință atât de stăpân pe sine se dovedește o ființă vulnerabilă care, pradă frământării ce îl chinuie, e cât pe ce să-și pună capăt zilelor. Surprinzându-l, îngrozită, în pragul gestului fatal, mama lui, ca să-l
FLORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
limbaj aluziv, sugestiv, încărcat de o melancolie blândă, livrescă. Limbajul este stilizat, colocvial sau ceremonios ironic, cu un aer retro, pe alocuri învolburat de revolte sau sugestii mai întunecate. Poezia rămâne însă la suprafață, grațioasă, rafinată, de limbaj. Abia prin Bunicul Kennedy (1996) pariul lui Alex. Ștefănescu, cel care l-a lansat furtunos pe G. în viața literară a anilor ’80, se confirmă întru totul. Volumul, poate cel mai valoros al autorului, este o extraordinară aventură a limbajului poetic, o savuroasă
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
ambiguități simbolice și lingvistice. Se „sare” de la registrul popular, argotic, colocvial la registrul religios, poetic, de la limbajul aparent cotidian la cel metaforic și simbolic, configurându-se astfel un univers poetic unic, amestec de tragic și comic, de realitate și viziune. Bunicul Kennedy este eul poetic văzut de nepoții virtuali din viitor (trăitori în holospațiu), care vizionează filmul vieții bunicului. Perspectiva aparține când nepoților virtuali („noi”), când prezentului bunicului - un eu incert, identificat cu autorul: „Viața mea se întâmplă cel mai mult
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
cotidian la cel metaforic și simbolic, configurându-se astfel un univers poetic unic, amestec de tragic și comic, de realitate și viziune. Bunicul Kennedy este eul poetic văzut de nepoții virtuali din viitor (trăitori în holospațiu), care vizionează filmul vieții bunicului. Perspectiva aparține când nepoților virtuali („noi”), când prezentului bunicului - un eu incert, identificat cu autorul: „Viața mea se întâmplă cel mai mult pe video: mă înregistrez în fiecare zi, de la 7:30 până seara. [...]Nepoții mei vor privi la mine
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
un univers poetic unic, amestec de tragic și comic, de realitate și viziune. Bunicul Kennedy este eul poetic văzut de nepoții virtuali din viitor (trăitori în holospațiu), care vizionează filmul vieții bunicului. Perspectiva aparține când nepoților virtuali („noi”), când prezentului bunicului - un eu incert, identificat cu autorul: „Viața mea se întâmplă cel mai mult pe video: mă înregistrez în fiecare zi, de la 7:30 până seara. [...]Nepoții mei vor privi la mine ca la discursul lui Kennedy, de asta îmi vor
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
se întâmplă cel mai mult pe video: mă înregistrez în fiecare zi, de la 7:30 până seara. [...]Nepoții mei vor privi la mine ca la discursul lui Kennedy, de asta îmi vor și spune, după ce au uitat cum mă cheamă, bunicul kennedy. [...] Din păcate, va spune o altă fracțiune a nepoților mei, bunicul kennedy a fost un idiot senil. Nu s-a distins prin vitejie, s-avem și noi un erou în familie: ar fi putut muri în Revoluție - și atunci
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
de la 7:30 până seara. [...]Nepoții mei vor privi la mine ca la discursul lui Kennedy, de asta îmi vor și spune, după ce au uitat cum mă cheamă, bunicul kennedy. [...] Din păcate, va spune o altă fracțiune a nepoților mei, bunicul kennedy a fost un idiot senil. Nu s-a distins prin vitejie, s-avem și noi un erou în familie: ar fi putut muri în Revoluție - și atunci noi am fi mândri c-avem un bunic erou. La sărbători în
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
fracțiune a nepoților mei, bunicul kennedy a fost un idiot senil. Nu s-a distins prin vitejie, s-avem și noi un erou în familie: ar fi putut muri în Revoluție - și atunci noi am fi mândri c-avem un bunic erou. La sărbători în familie vor pune caseta mea pentru invitați și vor zice: acesta este bunicul nostru, așezat la masa de scris. Când ești tânăr, nu ți-e frică de păcat. Și bunicul nostru a păcătuit cu multe femei
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
s-avem și noi un erou în familie: ar fi putut muri în Revoluție - și atunci noi am fi mândri c-avem un bunic erou. La sărbători în familie vor pune caseta mea pentru invitați și vor zice: acesta este bunicul nostru, așezat la masa de scris. Când ești tânăr, nu ți-e frică de păcat. Și bunicul nostru a păcătuit cu multe femei. Cele mai multe erau femei ușoare, femei ale textului; Tot ce putea să i se întâmple i s-a
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
am fi mândri c-avem un bunic erou. La sărbători în familie vor pune caseta mea pentru invitați și vor zice: acesta este bunicul nostru, așezat la masa de scris. Când ești tânăr, nu ți-e frică de păcat. Și bunicul nostru a păcătuit cu multe femei. Cele mai multe erau femei ușoare, femei ale textului; Tot ce putea să i se întâmple i s-a întâmplat, bunicul nostru a fost un martir al textului. [...] Plină de fapte uimitoare a fost viața bunicului
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
așezat la masa de scris. Când ești tânăr, nu ți-e frică de păcat. Și bunicul nostru a păcătuit cu multe femei. Cele mai multe erau femei ușoare, femei ale textului; Tot ce putea să i se întâmple i s-a întâmplat, bunicul nostru a fost un martir al textului. [...] Plină de fapte uimitoare a fost viața bunicului nostru, că el a văzut cu ochii lui Revoluția în pielea goală [...] ăsta-i felul meu de-a mă ruga, cu pixul în mână. [...] Mulți
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
bunicul nostru a păcătuit cu multe femei. Cele mai multe erau femei ușoare, femei ale textului; Tot ce putea să i se întâmple i s-a întâmplat, bunicul nostru a fost un martir al textului. [...] Plină de fapte uimitoare a fost viața bunicului nostru, că el a văzut cu ochii lui Revoluția în pielea goală [...] ăsta-i felul meu de-a mă ruga, cu pixul în mână. [...] Mulți îngeri vin cu aripile rupte și io tre’ să-i oblojesc. Îngerii căzuți au privirea
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
a început să-i facă unele cadouri... Idila bunicii cu poemul n-a ținut mult timp. Poemul s-a apucat de băut...” Un fragment remarcabil, probabil una dintre cele mai frumoase cântări de dragoste din poezia actuală, îl constituie „nunta” bunicului („Nunta am tras-o pe video, a fost un chef pe cinste”), rescriere a Cântării Cântărilor, un fel de film oniric despre moartea-nuntă, care îmbină religiozitatea cea mai profundă cu parodia, lirismul cel mai autentic, sfâșietor (sunând a bocet ori
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
una lingvistică. Poetul se dedă unui spectacol de limbaj livresc-licențios, argotic, vulgar (o estetică a urâtului), de mahala de început de secol sau de cartier bucureștean postdecembrist. SCRIERI: Știri despre mine, București, 1987; Scrâșnind în pumni, cu grație, Galați, 1993; Bunicul Kennedy, Galați, 1996; Evanghelia lui Barabas, București, 1996; Mireasa tuturor, Piatra Neamț, 1997; Poetus Captivus, Galați, 1999; Meșterii de clopote, București, 1999; Memorialul plăcerii, București, 2000; Strada Plantelor, București, 2001; O noapte cu Patria, pref. Luca Pițu, București, 2001; Româna cu
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
DUMITRIU, Petru (8.V.1924, Baziaș - 6.IV.2002, Metz, Franța), prozator, dramaturg și eseist. Tatăl său, Petre Dumitriu (născut în 1890), se trăgea dintr-o familie țărănească din județul Ilfov. Străbunicul scriitorului era fierar, pe bunicul său îl chema Nicolae Dumitru și era, se pare, mic negustor. Negustorul și-a dat copilul la școală și, cu această ocazie, Dumitru a devenit Dumitriu. Tatăl lui D. a îmbrățișat cariera militară, a făcut războiul, a fost decorat și
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
mentalități și comportamente caracteristice, recuzita curentă și practicile obișnuite ale traiului zilnic al umanității periferiilor. Onomastica e de un pitoresc plauzibil, uneori poate șarjat prin supralicitare: personajele se numesc Duduveică, Falaștoacă, Bambulete, Gâjâitu, Tăchiță Cărăbiță, Iliuță Pufulete (numele-poreclă real al bunicului prozatorului), Năvârlie, Nenciu Penciu ș.a.m.d., rareori purtând nume „neutre” stilistic. Dintre scenele reconstituite cu vervă nu lipsesc nunta de mahala („cu dar”, bineînțeles), încăierarea conjugală ori între vecini, expediția micilor „șmecheri” pe bulevard, unde, păcălind diverși „fraieri”, văd
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
așa femeie, să plângă de toate cele; era miloasă din cale-afară. Carne de vită nu mânca în viață, tot din astă pricină; și când se ducea sărbătoarea la biserică, bocea toți morții din ținterim, fie rudă, fie străin, fără deosebire. Bunicul însă era așezat la mintea lui; își căuta de trebi cum știa el și lăsa pe bunica într-ale sale, ca un cap de femeie ce se găsea.” Un portret obiectiv, luat în derâdere chiar de cel care îl realizează
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
, Constantin (1.XI.1770, Caransebeș - 28.XI.1850, Caransebeș), cărturar și traducător. Se trăgea dintr-o familie originară din Oltenia (bunicul, Vasile Diaconu Loga, zugrav de biserici, venind de la Tismana împreună cu cincizeci de familii, întemeiau, lângă Vârșet, în satul Srediștea Mare, și o școală în care preda „măiestria zugrăviei”; tatăl, Gheorghe, își va transforma numele în Diaconovici). D.-L. a învățat
DIACONOVICI-LOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286749_a_288078]
-
fantasticul, cultivă plasticitatea și muzicalitatea limbajului. Obișnuitul, realul se transfigurează metaforic, hiperbola tinde spre hieratic sau dă contur terifiantului și patologicului. Cea dintâi nuvelă a sa, Sultănica (1885), drama unei fete de la țară, mistuită de dragoste și amărăciune, dar și Bunicul, Bunica evidențiază una dintre paradigme: univers patriarhal, lume pură, mirifică, cu eresuri și mistere, legi și soroace, în care intervin uneori drame, întâmplări de spaimă. Naturismul voluptuos duce spre pitorescul și armonia liniilor din pânzele lui N. Grigorescu, iar filonul
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
de-a doua dramă a trilogiei, Viforul, îl prezintă pe Ștefăniță, domnitor despotic, torturat de orgoliu și neputință, om bicisnic, scelerat, caracter aflat la antipodul lui Ștefan. Pentru a-și impune puterea, el are de luptat cu amintirea sfântă a bunicului său, cu boierii din grupul lui Luca Arbore, bătrânul hatman care îl slujise cu credință pe Ștefan. Trebuie să înfrunte, de fapt, pe toți cei care îl mustră pentru nevrednicie, amintindu-i de vitejia și înțelepciunea lui Ștefan. Egocentric, obsedat
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
, Leonid (11.I.1926, Ismail - 5.XII.1987, București), poet și traducător. Este fiul Nadejdei Dimov. Când avea trei ani s-a stabilit împreună cu bunicii la București. Își ia bacalaureatul, în 1944, la Colegiul „Sf. Sava” din București, după care face studii, fără să le încheie, la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, la Institutul de Teologie Ortodoxă, la Facultatea de Drept
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
, Grigore H.[aralamb] (26.X.1843, Țăndărei, j. Ialomița - 8.XI.1897, Bacău), poet, prozator, traducător și gazetar. Dintr-o familie de negustori (bunicul, un macedonean, venise în țară din Costopolis), G. era fiul Mariei (n. Baldovin) și al lui Haralamb Grandea. Învață la Școala Națională de Medicină și Farmacie a doctorului Carol Davila, terminând, în cele din urmă, și liceul. Subchirurg, medic de
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
literară - să nu uităm că romancierul se află abia la jumătatea carierei - este alcătuită de fapt din cronici ale unor vieți care au fost. Critica vorbește de o suită romanescă: În Les champs d’honneur atenția se focalizează asupra figurii bunicului, În Des hommes illustres se desenează portretul tatălui, În Le Monde à peu près (1996) se insistă asupra morții tatălui. Penultimele două romane, Pour vos cadeaux (1998) și Sur la scène comme au ciel (1999) se concentrază asupra figurii mamei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tatăl meu au spus nu, nu vrem să ne despărțim de țară. Nu credeau că se va întâmpla așa cum s-a întâmplat.” (p. 30) Un alt lucru probabil foarte puțin cunoscut de cei mai tineri dintre noi este prietenia dintre bunicul lui Paul H. Stahl și Nicolae Iorga. Copil fiind, Paul H. Stahl își amintește că atunci când a fost în vizită în casa lui Nicolae Iorga a fost uimit de numărul impresionant de cărți: „Avea mai multe cărți chiar decât bunicul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
bunicul lui Paul H. Stahl și Nicolae Iorga. Copil fiind, Paul H. Stahl își amintește că atunci când a fost în vizită în casa lui Nicolae Iorga a fost uimit de numărul impresionant de cărți: „Avea mai multe cărți chiar decât bunicul meu. Că și bunicul meu avea casa plină de cărți, până sus urcau cărțile, pe toți pereții” (p. 68). Henri Stahl, pentru că despre el este vorba, a scris o lucrare fermecătoare despre viața cotidiană din Bucureștii anilor de început ai
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]