13,496 matches
-
fi putut aparține. Nu cutezam să mă gândesc la durerea ei și la felul în care aceasta i-ar fi putut afecta simțămintele față de mine. Oare de acum înainte avea să vadă în mine un ucigaș? Uneori, simțeam, în chip ciudat, că niciodată nu-i va da prin gând să mă blameze, că nicicând n-ar fi în stare să vadă în mine cauza absurdă, rătăcitoare, a acelei morți. Și uneori simțeam că durerea noastră legată de Titus ar putea chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mult înainte de a fi ajuns la Londra, părul lui Lizzie se va revărsa peste umărul lui James. În ce capcană căzusem! Ba nu, procedasem înțelept. În cazul ăsta, unicul leac era moartea. Amândoi fuseseră răpuși din viața mea. Casa era ciudat și lugubru de tăcută. Mi-am dat seama că de multă vreme nu mai fusesem singur în ea. Ce de-a mai vizitatori se perindaseră pe aici! Gilbert, Lizzie, Perry, James, Titus. Pungile de plastic, cu comorile lui, cu cravata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ben. S-ar fi putut ca aceste cuvinte să fi fost doar o glumă batjocoritoare. Pe de altă parte însă, Rosina era capable de tout. Dacă „se întâmplase“ ceva între Ben și Rosina, acest lucru ar putea justifica nu numai ciudatul lui aer de satisfacție, dar și atitudinea mai liberală față de Hartley, îngăduirea vizitei mele, tolerarea discuției din pragul ușii, care ținuse aproape un minut. Poate că Rosina îi făcuse un bine lui Hartley, fie oferindu-i lui Ben un motiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tolerarea discuției din pragul ușii, care ținuse aproape un minut. Poate că Rosina îi făcuse un bine lui Hartley, fie oferindu-i lui Ben un motiv de taină și de vinovăție, fie făcându-l să înțeleagă că bătrâna lui soție ciudată era mult preferabilă unei strălucitoare vedete-târfă. Oricum le-aș fi întors, acestea erau gânduri searbede. Dar la nivelul unei curiozități vulgare, îmi ofereau uneori o destindere din încordarea unor dorințe mai elevate. Și atunci m-am gândit că s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ușor suflecați, și o cămașă albastră, cam volantă, dar asemenea costum putea fi tolerat dimineața, chiar în prezența fotoliilor îmbrăcate în brocart. Am spus: — Scuzați-mă, doresc să știu dacă domnișoara Vamburgh mai locuiește aici. Omul îmi aruncă o privire ciudată și-mi răspunse: — Domnul și doamna Arbelow se găsesc în holul mare, domnule. Sfinte Dumnezeule! Am intrat pe ușa pe care mi-a indicat-o. Holul mare, cu o imensă priveliște asupra golfului, era populat doar de două persoane care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care, în curând, după un răstimp de tăcere, o să se zdrobească de stâncile mele, cu un vacarm de neînchipuit? Vuietul sirenei de ceață, dacă asta o fi fost, conteni un timp; dar acum se auzea un alt zgomot, un bubuit ciudat, ritmic, produs de apele înverșunate ce năvăleau în cazanul lui Minn, împinse apoi într-o retragere abruptă. Am așezat lumânarea pe masă, între capul ciocanului și mânerul de lemn care, separate unul de celălalt în acest chip ciudat, păreau instrumente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un bubuit ciudat, ritmic, produs de apele înverșunate ce năvăleau în cazanul lui Minn, împinse apoi într-o retragere abruptă. Am așezat lumânarea pe masă, între capul ciocanului și mânerul de lemn care, separate unul de celălalt în acest chip ciudat, păreau instrumente de ritual aparținând unui cult păgân. Continuam să ascult zgomotul găunos, sacadat al cazanului, și forța lui părea să-mi pătrundă trupul, să se prefacă în pulsația puternică a însăși inimii mele, și apoi în răpăielile amenințătoare, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
făceam, spuse James. — Când? — Când eram băiețandri. Nu-mi puteam aminti de nici o ștrengărie făcută împreună cu James. Am turnat vinul în pahare și, un timp, am rămas amândoi tăcuți. James, fără să se uite la mine, desena cu degetul contururi ciudate pe masă. Poate că se simțea stingherit; și ideea că, o dată în viață, se afla și el în atitudinea solicitantului, mă făcea și pe mine să mă simt stingherit. Oricum, n-aveam chef să-i ușurez situația. Tăcerea continua. Începea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și nu l-am smuls mării necruțătoare, nepurtătoare de rod? Desigur, Gilbert și ceilalți ar fi râd de mine cu cinismul lor, dar n-ar fi avut dreptate. Sacra legătură a paternității poate lua ființă chiar în condiții atât de ciudate, și sfintele obligații morale m-ar fi transformat în ocrotitorul lui Titus, în mentorul lui, slujitorul lui, fără să fi cerut nimic pentru mine însumi. Poate că aceasta era o imagine idilică. Poate că aș fi fost tiranic, gelos, totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vin și sticla aproape goală. Mi-am turnat restul de vin, m-am așezat și m-am cufundat din nou în reflecții. Am încercat să-mi reamintesc mai multe lucruri. Eram convins că nimeni dintre ceilalți nu observase nici un amănunt ciudat. Peregrine declarase că, după ce-mi dăduse brânci în mare, plecase mai departe. Fusese foarte beat și e posibil, într-adevăr, să nu aibă habar de ce s-a întâmplat după aceea. În momentul când s-a stârnit alarma generală, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Am citit de două ori scrisoarea; o liniște de gheață s-a lăsat asupră-mi și am rămas, o bună bucată de timp, încremenit ca o statuie. Nici o clipă nu mi-a trecut prin minte să mă întreb dacă această ciudată scrisoare nu era cumva o farsă sau o greșeală. Nu aveam nici o îndoială că James se stinsese din viață. Se stinsese liniștit. Simțeam o durere profundă, care se cuibărise în mine și stătea neclintită de parcă s-ar fi temut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
legal, este apartamentul meu, dar, desigur, în realitate, rămâne al lui James. Nu îndrăznesc să schimb nimic, abia de cutez să mut vreun obiect. Idolii „superstiției“ mă împresoară. M-am hazardat să depozitez într-un dulap câteva dintre „fetișurile“ mai ciudate, sper că n-or să protesteze, și am desprins ornamentele de sticlă care atârnau în hol, pentru că îmi tulburau somnul cu clinchetul lor. Dar sipetul de lemn ornat, cu demonul captiv, stă neclintit pe consola lui. (James nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
curaj. N-aș putea pretinde că am ținut într-adevăr la el, dar îl admir pentru încercarea de a mă omorî pe mine și, dacă n-ar fi fost valul acela friabil, poate c-ar fi reușit chiar. Viziunea aceea ciudată a isprăvilor lui James, care mi s-a părut atât de importantă, trebuie să fi fost un rezultat al loviturii la cap. Scăpasem ca prin urechile acului. Peregrine a fost proslăvit de către episcopii catolici și protestanți. A ajuns de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
auzit că, de fapt, Rosina îl părăsise pe Perry înainte de moartea acestuia, și că nu mai avusese intenția să se întoarcă. Dar s-ar putea să fie doar o bârfă răutăcioasă. Șocul morții lui Perry m-a făcut, în chip ciudat, mult mai puțin sigur în legătură cu moartea lui James. Teoria pe care am demonstrat-o mai sus rămâne în picioare, perfect plauzibilă. Numai că eu sunt mai puțin înclinat s-o cred. Poate că prefer să-l știu mort, să știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
relație sintactică: Gândul de a fi pierdut și cea din urmă ocazie nu-l mai părăsea... sau un „timp” posterior, mai cu seamă când este precedat de prepoziții temporale: Înainte de a fi ajuns acasă i s-a întâmplat un lucru ciudat. Definitoriu rămâne, în toate cazurile, sensul perfectiv. Structura morfologică Sintagma infinitivului perfect este constituită din infinitivul prezent al auxiliarului a fi și tema de participiu a verbului liber: a fi cântat, a fi lucrat, a fi coborât, a fi dormit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt specifice enunțurilor interogative parțiale, în structura cărora, realizează și diferite funcții sintactice: • pronume (adjective) interogative: cine, care, ce, ce fel de, cât (câtă, câți, câte): „Și pentru că nu pleca, am adăugat: Cui vrei să telefonezi?” (O. Paler) „Ce fiară ciudată mă umple de sânge / oprind vânătoarea mistrețului meu?” (Șt.Aug. Doinaș) • adverbe interogative: unde, când, cum, cât, încotro, de câte ori: „Unde te duci? Când o să vii?” (M. Eminescu) Rămâne în afara vreunei funcții sintactice adverbul interogativ oare, caracteristic ambelor categorii de interogative, expresie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care interesează ca atare; coordonate precum spațialitate, temporalitate, cauzalitate etc. se interferează până la suprapunere: „El își apropie scaunul de fereastră, pe care o deschise, și, la lumina cea palidă a lunei, el întorcea foaie cu foaie uitându-se la constelațiunile ciudate.” (M. Eminescu, O.P.L., 36), „Pe ploaie, sufletul încetează de a mai fi zburător, de o ființă cu focul, care se aprinde numai la uscăciune.” (T. Arghezi, V, 53) În legătură cu conținutul lexical al termenului (grupului de termeni) prin care se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de dependență: „... Părinții tăi nu mai trăiesc de sute de ani, și chiar tu, ducându-te, ne temem că nu te vei mai întoarce...” (P. Ispirescu, 11), „Puse aceste fapte în relații directe cu noi înșine, ele par cel puțin ciudate unui om ca dumneata, dar raportate la întregul de fapte la care noi am participat sună cu totul altfel.” (P. Sălcudeanu, 184) Identitatea sintactică a circumstanțialului dezvoltat rămâne implicită în planul semantic al primului substantiv din sintagma nominală: „Eliberarea din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
patru categorii de atribute. Este izolat atributul descriptiv. ATRIBUTUL CALIFICATIV (DE CALIFICARE)TC " ATRIBUTUL CALIFICATIV (DE CALIFICARE)" Determină substantive: „Cu pene albe, pene negre O pasăre cu glas amar Străbate parcul secular...” (G. Bacovia, 86) și, foarte rar, pronume: „Ceva ciudat, ca un destin Mă-mpinge să mă-ntârzii prin Căzuta frunză din alei.” (T. Arghezi, 90) * Prin conținutul semantic al termenului (grupului de termeni) prin care se realizează, atributul de calificare trece în prim-planul interpretării lingvistice o caracteristică dominantă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
învățământului unitar, general, unde acționează, uneori cu brutalitate, legea entropiei, sunt amenințate de diminuare, diluare, deturnare sau chiar dispariție. Noua tendință s-a lovit, însă, de o activă opoziție socială, bazată pe respingerea din start a educației diferențiate. în mod ciudat, aceeași opinie publică a acceptat de la bun început formele de învățămât diferențiat care se adresau, însă, nu elitelor, ci populației 6 școlare cu deficiențe mintale, senzoriale, motorii, chiar caracteriale, încadrate și acestea, conform autorilor Tiberiu Bogdan și Iulian Nica (9
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
întâi. Mi-e dor de înfățișarea mea și de privirea nevinovată de atunci: un copil micuț, cu părul blond. Mi-e dor de amicii mei cu care mă jucam până târziu în nisip, sau făceam mâncarea noastră specifică și extrem de ciudată, cu ingrediente deosebite cum ar fi: pământul, apa, frunzele etc. Pare prostesc, uneori, dar parcă tot ce e în jurul meu mă leagă, într-o oarecare măsură, de vremea copilăriei. Nici măcar nu am realizat cât de repede am crescut, câte s-
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
și tot sufletul și tot zâmbetul - către tovarășul său - nu mă înșel afirmând că acești doi oameni sunt cu desăvârșire fericiți în felul lor. Eu, după cât ai putut să te încredințezi, sunt în stare s ă fac față celor mai ciudate feluri de bucate și să le aprecie z. Pot s ă le și onorez îmbelșugat, udându-le în aceeași măsură cu vin generos; însă desfid pe oricine în această lume să mă vadă în stare a în care se află
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
al sinecticii îl vom defini în continuare. Etimologic “sinectica” provine din termenul grecesc “sinecticos” - reunire a unor elemente fără legături între ele. Sinectica este denumită și metodă analogiilor. Organizarea unei ședințe (lecțiiă se fundamentează pe două principii importante: transformarea straniului, ciudatului ( a ceea ce este necunoscut, nouluiă în familiar; transformarea familiarului în straniu, în ceva inedit. O sedinta de sinectica presupune parcurgerea a patru pași. Primul pas este cel în care educatorul prezintă tema de rezolvat. Exemplu: Tonuri de culoare. Cel de-
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
descrise; diferă de la o colectivitate a deficienților de auz la alta; dă sentimentul de outsider, de observador al realității niciodată parte a sa; nu permite înțelegerea cu majoritarii în lumea cărora are doar o implicare fizică; întărește sentimentul ,,anormalului” a ,,ciudatului” în raport cu ceilalți membri ai societății; accentuează frustrarea dată de dizabilitatea auditivă; scade capacitatea de integrare socială prin comoditatea pe care o instaurează față de învățarea unor alte limbaje care presupun un efort mai mare; conduce la ceea ce spunea un deficient de
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
încă de un vaccin preventiv pentru infecțiile boreliozice. 13.4 Febra Q Definiție Febra Q este consecința infecției cu Coxiella burnetti, cu două forme clinice de manifestare, acută și cronică. Denumirea de febră Q provine de la prescurtarea ”Querry Fever” = febră ciudată, neexplicată. Etiologie Coxiella burnetti face parte din familia Rickettiaceae, formată dintr-un grup heterogen de bacterii gram negative, cu localizare strict intracelulară. C. burnetti poate supraviețui în natură sub formă de spori. Se disting două faze în mediile de cultură
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]