11,169 matches
-
aceste zile Redgedet șsoția preotuluiț a Început să simtă durerile nașterii, iar nașterea era grea. Atunci Maiestatea lui Raxe "Ra" spuse... lui Isisxe "Isis", Neftixe "Nefti", Meskhentxe "Meskhent", Heqetxe "Heqet" șcele două zeițe ale nașteriiț și lui Khnumxe "Khnum" (zeul creator): „O, mergeți și o despovărați pe Redgedet de cei trei copii care sunt În pântecele ei și care vor exercita această demnitate benefică șdomniaț În toată această țară, care vă vor construi temple, vor jertfi din belșug pe mesele voastre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sărbătorii «Noi suntem statornici»”ț. Este atingerea cu fruntea a mormântului lui Osiris de către tatăl său Ra. Dar poate că cel mai important este capitolul 175, un dialog Între Atumxe "Atum" și Osirisxe "Osiris", care explică poziția reciprocă a zeului creator și a zeului ținutului de „dincolo”. Aceștia Încep să polarizeze complexul panteon egiptean. Textul se Încheie cu o viziune apocaliptică, pe care nu o mai cunoaștem din alte izvoare, și avertizează, prin unicitatea și importanța sa conceptuală, asupra riscurilor pretențiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
despotic, „Soarele” propriu-zis, fără mitologie, cu numele său real; Îi atribuie responsabilitatea a tot ceea ce există și a felului În care totul există și, transformându-l În principiu unic, Îi proclamă unicitatea. Dacă se poate spune așa, ideea unui zeu creator, care se Îngrijește de creație și care este „unic”, este un concept vechi În imnografia egipteană: dar oricare dintre acești „unici” este dispus să tolereze alături de el alți „unici”, care, la rândul lor, au creat lumea și se Îngrijesc de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să cunoască planurile și valoarea ta”. Astfel, suveranul devine demiurg, responsabil pentru lumea În care Îl reprezintă pe Aton. Reprezentarea zeului este extrem de semnificativă: un disc din care pornesc numeroase raze care se termină cu mâini pentru a simboliza activitatea creatoare continuă a zeului. Dar această reprezentare apare Întotdeauna numai deasupra figurii regelui, pentru a sublinia faptul că fără prezența acestuia Își pierde eficacitatea. Numelui zeului i se dă forma grafică a numelor regale, și invers, numele regelui apare adesea fără
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dacă regele-zeu din Tell el Amarna se afla la capătul lumii, fiind cunoscut doar aristocrației de la curte, și Încerca să formuleze o teologie, acest nou rege-zeu este, mai mult decât orice, coborât În lume. Are caracteristicile clare ale uni zeu creator, după cum o arată atât cei aproximativ o sută de fii și șaizeci de fiice, cât și cetatea pe care a Întemeiat-o (de tristă amintire În Biblie) dându-i numele său și care este proslăvită În imnuri entuziaste 1, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
perioada saitică (dar Începută deja În epoca nubiană). La Esna, În regiunea tebană unde este adorată Neit, descoperim niște mituri 1 care, În cetatea de origine a zeițe (Sais), ilustrau, cu siguranță, funcția ei - unică În Egipt - de mamă originară, creatoare, feminină și masculină În același timp: Tatăl taților, mama mamelor, ființa divină care a Început să fie de la Început se afla În apele primordiale, apărută prin ea Însăși, În vreme ce pământul era Încă În Întuneric, nici un pământ nu apăruse, nici o plantă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prin actul ritual al zeiței-mame Nintuxe "Nintu" (tab. I, 223-226): În adunarea lor șzeiiț l-au ucis pe WE-e-ilaxe "WE-e-ila", dotat cu inteligență: carnea și sângele său le-a amestecat Nintuxe "Nintu" cu lut. Și ceilalți zei participă la actul creator, udând amestecul creației cu salivă. Astfel apare omul, desemnat fie cu numele akkadian curent awșlum (r. 191, dar și În altă parte, am¶lu În perioada mai târzie), fie cu termenul, mai rar, lullûxe "lullû" (r. 195), care se referă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
akkadian despre Ghilgameș. 2) Prologul mitului sumerian Cearta dintre Arbore și Trestie (giș și gi). 3) Prologul mitului sumerian Cearta dintre Iarnă și Vară (é-me-eș și en-te-en). 4) Textul magic akkadian Viermele durerii de dinți. 5) Invocația exorcistă akkadiană Râul creator. 6) Lucrarea creatoare a lui Ea, În akkadiană, reprezentată de două texte. 7) Rugăciunea pentru reconstituirea unui templu, În akkadiană. 8) Prologul Marelui tratat de astrologie, reprezentat de o versiune sumeriană și două akkadiene. 9) Prologul Cerții dintre două insecte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
2) Prologul mitului sumerian Cearta dintre Arbore și Trestie (giș și gi). 3) Prologul mitului sumerian Cearta dintre Iarnă și Vară (é-me-eș și en-te-en). 4) Textul magic akkadian Viermele durerii de dinți. 5) Invocația exorcistă akkadiană Râul creator. 6) Lucrarea creatoare a lui Ea, În akkadiană, reprezentată de două texte. 7) Rugăciunea pentru reconstituirea unui templu, În akkadiană. 8) Prologul Marelui tratat de astrologie, reprezentat de o versiune sumeriană și două akkadiene. 9) Prologul Cerții dintre două insecte ¿amanirru și ișqapiÌu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
destine favorabile pentru tot anul, pentru rege, cetate, țară și popor. Marduk mai era numit și „Orânduitor al destinelor” (mukin uÌurti) și „Hotărâtor al destinelor” (mușim șșm³ti). 2. Crearea omului (antropogonia)tc "2. Crearea omului (antropogonia)" Cea mai mare lucrare creatoare este cea care-l vizează pe om, cel puțin pentru faptul că acesta obține participarea la divin. Mesopotamienii vorbesc despre crearea omului În funcție de două direcții conceptuale. Una este „ivirea”, pentru că privește omul ca venind la viață asemenea unei plante care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
akkadiană, vezi mai jos subcapitolul 5.2.b); 4) En¿ma eliș (akkadian, vezi mai jos subcapitolul 5.2d); 5) Crearea lui Enkiduxe "Enkidu", povestită pe tab. I, col. II, 29-41 din poemul akkadian al lui Ghilgameșxe "Ghilgameș"; 6) Lucrarea creatoare a lui Ea (akkadian; vezi subcapitolul 5.1a); 7) Teodiceea babiloniană (akkadiană); 8) Mitul KAR-4 (bilingv); 9) Babyloniaka lui Berossos (text grec, de inspirație mesopotamiană, Întrucât se referă direct la En¿ma eliș). Dincolo de dubla perspectivă asupra modalității fundamentale În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
referitoare la această temă sunt miturile sumeriene Enkixe "Enki" și Nima¿, Lugal-e (afirmație implicită), Lauda Sapei (sumerian) și Cearta dintre Oaie și Grâu (sumerian); miturile akkadiene sunt Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" și En¿ma eliș; textul, akkadian și acesta, Lucrarea creatoare a lui Ea; textul mitic bilingv KAR-4. Conform narațiunii din Atra¿asșsxe "Atrah~asșs", tab. I, 194-243, ideea de a crea omul pentru a-i substitui pe zei În muncă a aparținut zeului Înțelepciunii Enkixe "Enki"/Ea. El i se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Există numeroase indicii care ne arată că aceste ceremonii aveau o legătură strânsă cu cei morți, probabil invitați la banchet și la libații pentru Întărirea solidarității Între sfera celor morți și lumea celor vii. Tradiției mesopotamiane, preluată cu unele inovații creatoare, i se datorează textele despre prezicere de felurite tipuri, de la cele bazate pe examinarea organelor (ficat, plămâni) la previziunile referitoare la nașteri, de la prognosticurile astronomice la consultări și răspunsuri necromantice. Există o listă divină care propune succesiunea zeilor Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ugaritică Îi descrie În termeni clar antropomorfi. Cea mai evidentă caracteristică a panteonului ugaritic este constituită probabil de absența unei singure divinități care să le domine fără echivoc pe toate celelalte. În vârful panteonului se află doi zei, bătrânul zeu creator El și tânărul și puternicul Baalxe "Baal", cel care reînnoiește și garantează ordinea cosmică pe care a instaurat-o cel dintâi, dar nici unul dintre cei doi nu e În măsură să garanteze sau să răstoarne singur un echilibru care se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
una dintre divinitățile venerate cu precădere de către credincioși; nu trebuie uitată influența profundă pe care figura și mitologi au avut-o asupra formarii personalității lui YHWHxe "YHWH". Soția lui El este zeița Athiratxe "Athirat", a cărei participare activă la opera creatoare ne este dezvăluită de epitetul „Protonăscătoare de zei”, desemnați (În afară de Baalxe "Baal") ca „Fii ai lui Athirat”. Autoritatea ei este subliniată de faptul că Împreună cu El Îl investesc pe zeul care va domni peste panteon. Numită mai ales „Athirat-a-Mării”, zeița
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și personal, atribuită de Herodot acțiunii ordonatoare a poeților, se traducea În imaginea unei familii mari, unită de legături puternice de rudenie, asupra căreia domina figura lui Zeusxe "Zeus", „tatăl zeilor și al oamenilor”, fără ca el să fie un zeu creator. Nu erau creaționiste nici originea lumii și nici cea a zeilor. „Cosmogonia” și „teogonia” sunt efectiv niște nașteri care Încep prin partenogeneză. În realitate, cei care generează și fără nici o intervenție fecundatoare Erebul și Noapteaxe "Noaptea", Uranusul Înstelat, munții și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
existat sau nu un zeu numit astfel Înainte de Zoroastruxe "Zoroastru" (vezi Boyce, 1975a, pp. 48 sqq.), dar concepția despre divinitate așa cum apare În G³th³ (cf., mai jos, subcapitolul 2.1) a fost cu siguranță creația originală a profetului. Unic și creator, zeul gathic este caracterizat În special prin relația sa cu Așaxe "Așa", „Adevărul”, emanația sa și, În același timp, unul dintre cele două principii contrare Între care aleg cele două spirite (Gershevitch, 1964, pp. 12 sqq.; cf. mai jos, subcapitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oarecare măsură gândirismul. De factură expresionistă, „goticul moldovenesc”, cum a fost definit specificul literaturii iconariste, își căuta sursele în romantismul german și în fenomenul Sturm und Drang-ului, S. mizând pe capacitatea provinciei, concept aproape filosofic, de a resuscita energiile creatoare și de a fixa destinul neamului pe un făgaș istoric, creator. În viziunea lui, poezia este altceva decât literatura, pe care o caracterizează prin artificialitatea și estetismul unei conștiințe căzute, pe când poezia e un mod de existență, o etică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
definit specificul literaturii iconariste, își căuta sursele în romantismul german și în fenomenul Sturm und Drang-ului, S. mizând pe capacitatea provinciei, concept aproape filosofic, de a resuscita energiile creatoare și de a fixa destinul neamului pe un făgaș istoric, creator. În viziunea lui, poezia este altceva decât literatura, pe care o caracterizează prin artificialitatea și estetismul unei conștiințe căzute, pe când poezia e un mod de existență, o etică a participării la cosmic și la universalele divine. Perspectiva mistică face din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
nu înaintea sa. Libertatea umană este prin urmare mai puțin „determinată” în Biblie decât în lumea Mesopotamiei. Al doilea aspect Dumnezeul lui Israel este creatorul lumii, nu divinitățile păgâne, în special cele ale Mesopotamiei. Povestirea biblică dezvăluie progresiv că Dumnezeul creator este și Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac și al lui Iacob; este Dumnezeul care-l scoate pe poporul său din Egipt și îl conduce prin diferitele evenimente ale istoriei sale. Această viziune, aparent banală pentru cititorul modern, în special
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
metaforic, și a unei structuri poematice respirând din plin libertatea dobândită în urma revoluțiilor formale din literatura începutului de secol XX. Ca și în cazul altor scriitori moderni, lirismul este însoțit de o reflecție teoretică susținută asupra poeziei și a actului creator în special, până într-acolo încât atenția acordată nașterii poemului - „stare de grație” a spiritului creator - devine, alături de iubire, una dintre constantele întregii sale opere. Ca și romanticii, de cealaltă parte, L. este pătruns de conștiința unei misiuni sacre, ceea ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
începutului de secol XX. Ca și în cazul altor scriitori moderni, lirismul este însoțit de o reflecție teoretică susținută asupra poeziei și a actului creator în special, până într-acolo încât atenția acordată nașterii poemului - „stare de grație” a spiritului creator - devine, alături de iubire, una dintre constantele întregii sale opere. Ca și romanticii, de cealaltă parte, L. este pătruns de conștiința unei misiuni sacre, ceea ce conferă demersului său o tentă profund etică: trecând conștient peste faptul că lirica modernă și-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
rezultatăˮ ( I. A. Taylor, 1959) sau ˮcapacitatea de a imagina răspunsuri la probleme, de a elabora soluții inedite și originaleˮ (E. Limbos, 1988 ). Ajungem la concluzia că noutatea, originalitatea, ingeniozitatea și valoarea teoretică sau practică reprezintă trăsături esențiale ale activității creatoare. O trăsătură de bază de care trebuie să dea dovadă un cadru didactic este și creativitatea, pe care mai apoi s-o dezvolte elevilor cu care lucrează. Abilitățile creative presupun caracteristici ale stilului cognitiv și ale stilului de lucru și
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Claudia INOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93135]
-
aibă cunoștințe de bază despre creativitate, despre psihologia creativității, despre posibilitățile de dezvoltare a acesteia în procesul de învățământ. Altfel, el nu va putea încuraja ceva ce nu înțelege sau despre care nu știa mare lucru. Este necesară respectarea personalității creatoare a elevului. O altă sarcină a profesorului este întreținerea unei atmosfere permisive în clasă, a unor relații care să nu exagereze nici prin autoritarism, nici prin laissez-faire. Studiile experimentale făcute de R. Lippitt, R. White și K. Lewin asupra stilurilor
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Claudia INOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93135]
-
sclerozate, pur și simplu, înfipte ca niște bețe fără vlagă în inima unei realități care curge pe lângă ele total lipsită de linii directoare”. Pentru a funcționa cu eficacitate, cuvintele trebuie „înmlădiate”, ajutate. E singura modalitate de a împiedica atrofierea spiritului creator. Evoluției artistice normale îi sunt inerente discontinuitățile, rupturile, recurgerile la „șocul contrasensului”, la „procedeul sâcâitor al antifrazei”, la toate variantele sarcasmului, în sfârșit, la tot ce e de natură a discredita ceea ce este perimat. Demolarea, dinamitarea nu sunt scop în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]