12,502 matches
-
Musée des familles". Scriitorul îi înmânează o nuvelă, "Les Premiers Navires de la marine mexicaine". Pitre-Chevalier o acceptă și, în același an, îi publică și o a doua nuvelă, "Un voyage en ballon", care va deveni la Hetzel, în 1874, "O dramă în văzduh". Pitre-Chevalier nu cenzurează deloc operele lui Jules Verne, acesta fiind liber să strecoare orice aluzii. Nu la fel se va întâmpla cu Pierre-Jules Hetzel, iar comparația versiunilor apărute în "Musée" cu reeditările din "Călătoriile extraordinare" este elocventă în
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
schija de obuz și este supus unei trepanații craniene. În același an apare "Le poète assassiné", o culegere de nuvele și povestiri "mythiques et autobiographiques". În 1917 pune în scenă piesă "Leș mamelles de Tirésias", pe care o definește, vizionar, "dramă suprarealista", piesa care va face subiectul unei opere a compozitorului Francis Poulenc (1947). Continuă să colaboreze la revistele de avangardă literară ale vremii și publică manifestul artistic "L'Esprit nouveau et leș poètes". În ianuarie 1918 suferă o congestie pulmonară
Guillaume Apollinaire () [Corola-website/Science/298588_a_299917]
-
că mă lipsesc de omagiile care nu relevă și nu respectă legătura organică dintre tot ceea ce am creat vreodată ca artist și lupta mea actuală împotriva celui de-al ""treilea Reich"). A scris opt romane, peste treizeci de povestiri, o dramă epică, numeroase eseuri; un amplu jurnal și o răsfirată corespondență îi întregesc opera. Faima i-au statornicit-o cele patru romane mult cunoscute, "Casa Buddenbrook", "Muntele vrăjit", tetralogia "Iosif și frații săi", "Doctor Faustus" - împreună cu patru romane mai puțin cunoscute
Thomas Mann () [Corola-website/Science/298678_a_300007]
-
este obținută prin intermediul observării, experimentării și analizei raționale. În lucrare se poate urmări foarte bine și autoîmplinirea în sensul cel mai larg, conferindu-le vieților protagoniștilor un scop, astfel cititorul privind cu uimire și satisfacție frumusețea existenței umane, provocările și dramele ei, și chiar inevitabilul morții. O trăsătură importantă în "Decameronul" lui Boccaccio este că opera prezintă și expresia sentimentului popular, printre personaje apărând meșteșugari, preoți, călugări, țărani, alături de personaje feminine din mediile respective. Boccaccio redă viața eliberată de constrângerile morale
Giovanni Boccaccio () [Corola-website/Science/298681_a_300010]
-
aprilie 1595. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, Tasso este prezentat de diverși literați ca figură simbolică a tragediei geniului neînțeles. A exercitat o deosebită influență asupra creației lui Lord Byron, Goldoni, Goethe. Goethe a scris o dramă cu titlul ""Torquato Tasso"" (1790), pe tema vieții artistului. În România, Alexandru Balaci a publicat un studiu foarte documentat asupra poetului italian.
Torquato Tasso () [Corola-website/Science/298695_a_300024]
-
numărului indeterminat de Fragmente răspândite în timp și spațiu. Punctul forte al acestei serii este distribuția vastă, care permite poveștii să nu degenereze într-o simplă prezentare săptămânală a unor demoni; statutul de semidemon al lui Inuyasha conduce la o dramă privind natura sa umană și impulsurile demonice. Reanimarea supranaturală a iubitei sale Kikyo conduce la un triunghi amoros, complicat de faptul că Kagome este reîncarnarea lui Kikyo; cele două seamănă fizic, cu toate că personalitățile lor diferă - Kagome este o fată modernă
InuYasha () [Corola-website/Science/298706_a_300035]
-
În 1745, împreună cu D'Alembert, Diderot a început să editeze "Encyclopédie", un proiect celebru, care i-a inclus aproape toți scriitorii francezi iluminiști importanți. Una din piesele sale, "Le Père de famille" (Tatăl de familie, 1758), a fost considerată prototipul "dramei burgheze". Dintre celelalte opere ale sale, "La Religieuse" (Călugărița, 1796) - roman psihologic, "Jacques le fataliste" (Jacques fatalistul, 1796), precum și satira "Le Neveu de Rameau" (Nepotul lui Rameau) au devenit binecunoscute. De asemenea, Diderot este apreciat și pentru scrierile sale filozofice
Denis Diderot () [Corola-website/Science/298727_a_300056]
-
concepe existența fără scris. Astfel se consacră teatrului cu "Fiul natural", redactat în 1757, dar jucat mult mai târziu. Urmează apoi, în 1758, "Tată de familie". În aceste opere dramatice, Diderot se îndăpărtează de tragedia clasică pentru a lăsa loc dramei domestice a burghezilor. Pentru el, publicul așteaptă o reprezentație în concordanță cu timpul prezent, și pentru aceasta proza naturală trebuie să suplinească versul. Dar realizările sale nu îi aduc succesul dorit. În timpul acestei perioade, Diderot și Rousseau, care se înțeleg
Denis Diderot () [Corola-website/Science/298727_a_300056]
-
Guareschi. s-a născut la 8 mai 1903 în Marsilia. Părinții aparțineau lumii spectacolului, apărând în vodevilurile la modă, astfel că Fernandel are din copilărie contact cu scenă și la vârsta de 12 ani debutează într-un mic rol în dramă istorică "Marceau ou leș enfants de la révolution" de Anicet Bourgeois la teatrul "Chave". În 1915 tatăl lui este mobilizat și Fernandel este silit să lucreze pentru întreținerea familiei, mai întâi într-o bancă, apoi - până în 1925 - într-o fabrică de
Fernandel () [Corola-website/Science/299623_a_300952]
-
mari proporții ("„Război și pace”"), un roman social de moravuri ("„Anna Karenina”"), un roman social ("„Învierea”"), o trilogie autobiografică ("„Copilăria”", "„Adolescența”", "„Tinerețea”"), numeroase nuvele și povestiri ("„Cazacii”", "„Dimineața unui moșier”", "„Moartea lui Ivan Ilici”", "„După bal”", "„Hagi Murad”" și altele), drame ("„Puterea întunericului”", "„Roadele instrucțiunii”", "„Cadavrul viu”"), povestiri populare, basme și istorisiri pentru copii, articole publicistice, de critică literară sau literatură științifică (studii despre probleme de artă, articole pe teme politico-sociale, tratate etico-religioase etc.), un jurnal intim și o excepțional de
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
celor mulți, să caute sensul existenței în iubirea de oameni și - în ciuda măsurilor represive luate de autoritățile țariste - să protesteze prin scris împotriva abuzurilor și să ceară reforme pentru îmbunătățirea sorții celor asupriți. În această perioadă scrie romanul "„Învierea”" și dramele "„Puterea întunericului”" și "„Cadavrul viu”". Tolstoi începe să critice Biserica Ortodoxă începând cu 1880, în 4 scrieri: “Critica Teologiei Dogmatice” (1880), “Armonia Și Traducerea Celor Patru Evanghelii” (1881), “În Ce Constă Credința Mea” (1884) și “Împărăția Lui Dumnezeu este înăuntrul
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
R. Rolland (în modul cel mai clar), la Anatole France și B. Shaw (cărora Tolstoi le apare ca un scriitor ciudat), la Galsworthy și Th. Dreiser (parțial ca viziune asupra societății) sau - în domeniul teatrului și în primul rând prin drama „"Puterea întunericului"”. Ilia Efimovici Repin (5 august 1844 - 29 septembrie 1930), pictor realist ucrainean. A fost unul dintre cei mai înzestrați reprezentanți ai realismului critic din arta rusă. Până în anul 1863 Repin a studiat la Școala de desen de pe lângă Societatea
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
și unul dintre cei mai populari poeți ai Rusiei timpului său. A scris admirabile balade, un roman istoric, câteva versuri licențioase și satire publicate sub pseudonimul literar Kozma Prutkov. Contribuția sa de bază în literatura rusă rămâne o trilogie de drame istorice, modelată după „"Boris Godnuov"” a lui Pușkin. Dintre cei 13 copii ai lui Lev, cei mai mulți și-au petrecut viața promovând învățăturile lui sau denunțându-le. Cea mai mică fiică și totodată și secretara lui, Alexandra Lvovna (1884 — 1979), a
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
însă diferența constă în primul rând în ceea ce privește acordajul. Acest tip de ansamblu este acordat folosind modul "pelog saih 7" ceea ce conferă muzicienilor săi posibilitatea să abordeze un larg spectru repertorial. În principiu este folosit pentru a acompania anticele dansuri din dramă "Gambuh" dar poate fi folosit pentru multe alte dansuri datorită acordajului permisiv. Caracteristice îi sunt sonoritățile extraordinar de fine și dulci datorate în parte acordajului, în parte tehnicii instrumentale. Totodată acest tip de "gamelan" încorporează un instrument numit "terompong" și
Muzica tradițională indoneziană () [Corola-website/Science/299656_a_300985]
-
gonguri atârnate, alte gonguri dispuse orizontal și două tobe (kendang). Este folosit pentru a acompania teatrul "gambuh", un tip de artă antică și care reprezintă sursă de inspirație de bază pentru multe dintre dansurile și muzica insulei Băli. Acțiunea acestei drame se petrece în estul insulei Java, la sfârșitul ultimului imperiu Hindu-Javanez, Majapahit. "Gamelan Pelegongan" - după cum îi spune și numele este folosit în principal pentru a acompania dânsul "legong", anticul dans de curte dedicat regilor imperiilor hinduse din Indonezia antică. Este
Muzica tradițională indoneziană () [Corola-website/Science/299656_a_300985]
-
au, din punct de vedere analitic-literar, diferite surse și au fost redactate relativ târziu. Totuși, ele sunt plasate la începutul Bibliei, pentru că exprimă, potrivit concepției teologice, adevăruri fundamentale despre lume și om: creația, originea și împlinirea ei în Dumnezeu, omul, drama păcatului și speranța mântuirii. Este vorba de mituri, alegorii sau simboluri ale unor adevăruri religioase sau legende. Aceste evenimente mitice sunt: crearea tuturor lucrurilor și a omului de către Dumnezeu și, de asemenea, păcatul omului, care ar fi avut loc la
Adam și Eva () [Corola-website/Science/299679_a_301008]
-
Mihai Lungeanu. „Alunecând într-o prună” reprezintă și debutul în volum al Sînzianei Popescu, piesa fiind publicată în antologia de teatru a Asociației Scriitorilor din București. În 2002, Sînziana Popescu face parte din echipa de scenaristi a primului serial de drama din România post-decembristă - „În familie”, produs de Prima TV. Apoi, în 2003, scenariul de scurt metraj „Despre eroi și muște”, scris de Sînziana Popescu, primește Diploma de merit din partea Uniunii Producătorilor de Film și Audiovizual din România și este produs
Sînziana Popescu () [Corola-website/Science/299717_a_301046]
-
câte număra Transilvania în 1940, au fost înstrăinate în întregime, alte 3 au fost scindate, creându-se un hotar artificial ce ajungea până în mijlocul pământului românesc. După anunțarea hotărârilor luate de puterile Axei la Viena, a urmat pentru români marea dramă a refugiului și evacuarea instituțiilor românești. Mii de români, mai cu seamă intelectuali, s-au refugiat din zona cedată. Printre ei s-a aflat și corpul profesoral al Universității din Cluj, format din personalități de elită: Sextil Pușcariu, Iuliu Hațeganu
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
salvarea unor familii de români. Printre aceștia este cunoscut cazul lui Iosif Gáll, care a salvat de la moarte mai mulți ardeleni în timpul masacrului de la Treznea. O mărturie în acest sens este și aceea a lui Gavril Butcovan, unul dintre supraviețuitorii dramei din comuna Ip, Sălaj: Au existat cazuri în care localnici maghiari au căzut jertfă alături de români. Între aceștia a fost slujitoarea Șarolta Juhász din Mureșenii de Câmpie, care a fost ucisă împreună cu întreaga familie a preotului Bujor.
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
a avea acces la nemurire. Pentru homo religiosus, esențialul, care precedă existența, a avut loc anterior, într-o istorie primordială. Existența sa reală începe atunci când primește comunicarea acestei istorii și își asumă consecințele ei (în creștinism, de exemplu, esențialul este drama din paradis, care a pus temelia actualei condiții umane). Iar acest „esențial“ diferă de la o religie la alta, având drept punct de convergență doar prezența unor ființe supranaturale care au pierdut nemurirea. Prestigiul „originii“ supraviețuiește în contemporaneitate, prin idealul existențial
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
din care au apărut până acum (decembrie 2006) volume semnate de Edgar Allan Poe ("Scurtă discuție cu o mumie"), Robert Louis Stevenson ("Straniul caz al Dr. Jeckyl și al Domnului Hyde"), Edmond About ("Omul cu urechea ruptă"), Jules Verne ("O dramă în văzduh"), Emilio Salgari ("Minunile anului 2000"), Karinthy Frigyes ("Călătorie în Faremido" și "Capilaria"), Jack London ("Ciuma stacojie"), Felix Aderca ("Orașele scufundate") și H.G. Wells ("Lumea eliberată"). A scris prefețe pentru romane și culegeri de povestiri: Edgar Allan Poe, Jules
Ion Hobana () [Corola-website/Science/299136_a_300465]
-
a avut-o Grigorie Roșca, mitropolit al Moldovei și văr al lui Petru, un adevărat consilier spiritual al voievodului. Voievodul moldovean a fost adesea evocat de-a lungul vremii în literatură și arte plastice. Astfel, el este eroul principal al dramei Luceafărul, de Barbu Ștefănescu Delavrancea. O statuie a sa, operă a sculptorului Ion Dămăceanu (cod LMI ), este parte integrantă a Grupului Statuar al Voievozilor din Iași. La intrarea în Parcul „Profesor Ioan Nemeș” din Suceava se găsește un bust al
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
specie a genului dramatic, în proză sau în versuri, reprezentând personaje puternice, angajate în lupta cu destinul potrivnic, cu ordinea existentă a lumii ori cu proprile lor sentimente, acest conflict soluționându-se cu moartea eroului. Tragedia este o formă de dramă caracterizată de seriozitate și demnitate, care de obicei implică un conflict între un personaj și o putere superioară, ca de exemplu legea, zeii, soarta sau societatea. Originile ei sunt obscure dar cu siguranță că este un produs al bogatelor tradiții
Tragedie () [Corola-website/Science/299183_a_300512]
-
Drama este o specie a genului dramatic, caracterizată prin ilustrarea vieții reale prin intermediul unui conflict complex și puternic al personajelor, cu întâmplări și situații tragice, în care eroii au un destin nefericit. Dramele acoperă o mare varietate tematică: socială, istorică, mitologică
Dramă () [Corola-website/Science/299182_a_300511]
-
Drama este o specie a genului dramatic, caracterizată prin ilustrarea vieții reale prin intermediul unui conflict complex și puternic al personajelor, cu întâmplări și situații tragice, în care eroii au un destin nefericit. Dramele acoperă o mare varietate tematică: socială, istorică, mitologică, psihologică etc. Drama are tendința de a reflecta întreaga complexitate a vieții reale, fiind o specie supusă convențiilor, altfel decât tragedia, folosind atât personajele individualizate, cât și personaje tipice, din care de
Dramă () [Corola-website/Science/299182_a_300511]