12,301 matches
-
Roru se prăbușeste în gol. Jos îl așteaptă un lac rece cu pereții verticali și înămoliți. Între el și Cindrea există legată o cordelină cu care, acesta din urmă, cu mișcări rapide blochează căderea. Totul se termină cu bine dar expediția următoare e temeinic pregătită cu materiale de calitate și legătură telefonică între echipa de vârf și tabăra de bază din abriul. Peștera Corobana lui Gârtău. Lacul de la Băile de Nămol este trecut printr-o traversare directă și se descoperă sala
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
în care joacă alături de Nicole Kidman. Filmul a fost difuzat la sfârșitul lunii noiembrie 2008 în Australia și în Statele Unite. Jackman joacă rolul unui văcar dur și independent, care ajută, fără prea multă tragere de inimă, o aristocrată engleză în expediția ei de salvare a fermei de vite australiene aparținând soțului ei, care era de fapt un crai, și a unui copil aborigen, cu sânge amestecat, pe care ea îl găsește la fermă. Despre film, Jackman spune că "Acesta este în
Hugh Jackman () [Corola-website/Science/316019_a_317348]
-
largi, precum și mersul foarte ciudat, alcătuit dintr-o alternanță de pași și salturi. Când s-a întors la locul de popas i-a povestit pățania tatălui său, și atunci a aflat că făcuse cunoștință cu Yeti, Omul Zăpezilor. În timpul unei expediții pe muntele Everest, în anul 1954, o echipă de cercetători descoperea o serie de picturi înfățișându-l pe Omul Zăpezilor. Dar nici urmă de ciudatul personaj. Cu toate acestea, nu mică le-a fost surpriza cercetătorilor să descopere în zăpadă
Yeti () [Corola-website/Science/316097_a_317426]
-
aparține unei specii necunoscute de primată, de statură foarte mare, al cărui mediu de viață este unul foarte aspru, și au recunoscut că este posibil să fie vorba chiar de Omul Zăpezilor. În căutarea lui Yeti s-au organizat multe expediții și s-au scris multe cărți despre el. Misterul acestei creaturi nu a fost dezlegat încă în totalitate, dar nici mult nu mai este. În 2012, Prof. Bryan Sykes (University of Oxford) și Michel Sartori, directorul Muzeului de Zoologie din
Yeti () [Corola-website/Science/316097_a_317426]
-
Geneva. Proprietar de moșii pe Valea Trotușului. Fost atașat diplomatic la Paris, guvernator al Băncii Naționale, președinte al Fondului forestier și ministru în guvernul Marghiloman. Mare iubitor al naturii, protector al pădurilor naționale, vînător pasionat. Și-a însoțit părintele în expediția din „țara somalilor" (1895—1896), dar a călătorit și singur, dornic de aventuri vînătorești în lumea faunei exotice. În 1899 a revăzut Africa, străbătînd muntele „Marele Atlas" din Maroc, pînă la castelul Glahui, în marginea deșertului Sahara. În 1910 și
Nicolae Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/316210_a_317539]
-
pasionatul călător scria că se află în „stare bună și atîrnă de ziduri la Comănești, aducîndu-mi mereu aminte de greutățile pe care le-am învins pentru a mi le procura". N.G.C. n-a fost un simplu vînător. În Africa, în expediția intreprinsă împreună cu tatăl său, s-a manifestat ca un veritabil explorator, observator și cercetător al locurilor vizitate. Același lucru l-a făcut, de altfel, și în drumurile lui dincolo de Atlantic. A observat relieful, fauna și vegetația, a făcut însemnări despre
Nicolae Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/316210_a_317539]
-
lacuri subterane din care Lacul Minunea Mununii este cel mai mare din România. În Avenul din Șesuri, Viorel Roru Ludusan descoperă Galeria Șerban lungă de 230 m. În Peștera Jgheabul lui Zalion, cea mai dificilă peșteră din România, într-o expediție la care au participat mai multe cluburi, Viorel Roru Ludușan descoperă, explorează și cartează singur 250 m de noi galerii. Coechipierii, din cauza epuizării, abandonaseră explorarea. În 1986 Polaris ia inițiativa amenajării turistice a peșterii Huda lui Papara. Acțiunea începe în
Polaris Blaj () [Corola-website/Science/316220_a_317549]
-
1922, Insula Georgia de Sud) a fost un explorator anglo-irlandez, una dintre principalele figuri ale perioadei cunoscute ca epoca eroică de explorări antarctice. Prima experiență a sa în regiunile polare a venit când a participat, în calitate de al treilea ofițer, la expediția Discovery, condusă de căpitanul Scott, în perioada 1901-04, din care a fost trimis acasă mai devreme pe motive de sănătate. Hotărât să se revanșeze pentru ceea ce el percepea ca pe un eșec personal, s-a întors în Antarctica în 1907
Ernest Shackleton () [Corola-website/Science/316235_a_317564]
-
de căpitanul Scott, în perioada 1901-04, din care a fost trimis acasă mai devreme pe motive de sănătate. Hotărât să se revanșeze pentru ceea ce el percepea ca pe un eșec personal, s-a întors în Antarctica în 1907 la conducerea expediției Nimrod. În ianuarie 1909, împreună cu trei tovarăși, a efectuat un marș spre sud prin care a stabilit un record la acel moment pentru cea mai mare apropiere de polul sud, la latitudinea de 88°23'S, apropiindu-se la 190
Ernest Shackleton () [Corola-website/Science/316235_a_317564]
-
reușita lui Roald Amundsen, Shackleton și-a îndreptat atenția spre ceea ce el considera singurul mare obiectiv al călătoriilor antarctice—traversarea Antarctidei de la mare la mare, cu trecere pe la pol. În acest scop, el a făcut pregătiri pentru ceea ce a devenit Expediția Imperială Transantarctică, 1914-17. Această expediție s-a soldat cu un dezastru, deoarece nava principală, "Endurance", a rămas blocată în banchiza de gheață și strivită, înainte să acosteze. A urmat o serie de aventuri, încheiată cu salvarea tuturor membrilor echipajului, ceea ce
Ernest Shackleton () [Corola-website/Science/316235_a_317564]
-
și-a îndreptat atenția spre ceea ce el considera singurul mare obiectiv al călătoriilor antarctice—traversarea Antarctidei de la mare la mare, cu trecere pe la pol. În acest scop, el a făcut pregătiri pentru ceea ce a devenit Expediția Imperială Transantarctică, 1914-17. Această expediție s-a soldat cu un dezastru, deoarece nava principală, "Endurance", a rămas blocată în banchiza de gheață și strivită, înainte să acosteze. A urmat o serie de aventuri, încheiată cu salvarea tuturor membrilor echipajului, ceea ce i-a adus lui Shackleton
Ernest Shackleton () [Corola-website/Science/316235_a_317564]
-
strivită, înainte să acosteze. A urmat o serie de aventuri, încheiată cu salvarea tuturor membrilor echipajului, ceea ce i-a adus lui Shackleton statutul de erou, deși aceasta nu a fost evidentă imediat. În 1921, s-a întors în Antarctica cu expediția Shackleton-Rowett, cu intenția de a efectua un program de activități științifice. Înainte ca expediția să demareze lucrul, Shackleton a murit de atac de cord în timp ce nava sa, "Quest", era ancorată în Georgia de Sud. La cererea soției sale, Shackleton a
Ernest Shackleton () [Corola-website/Science/316235_a_317564]
-
membrilor echipajului, ceea ce i-a adus lui Shackleton statutul de erou, deși aceasta nu a fost evidentă imediat. În 1921, s-a întors în Antarctica cu expediția Shackleton-Rowett, cu intenția de a efectua un program de activități științifice. Înainte ca expediția să demareze lucrul, Shackleton a murit de atac de cord în timp ce nava sa, "Quest", era ancorată în Georgia de Sud. La cererea soției sale, Shackleton a fost înmormântat acolo. În afara expedițiilor sale, viața lui Shackleton a fost în general una
Ernest Shackleton () [Corola-website/Science/316235_a_317564]
-
a efectua un program de activități științifice. Înainte ca expediția să demareze lucrul, Shackleton a murit de atac de cord în timp ce nava sa, "Quest", era ancorată în Georgia de Sud. La cererea soției sale, Shackleton a fost înmormântat acolo. În afara expedițiilor sale, viața lui Shackleton a fost în general una neliniștită și plină de neîmpliniri. În căutarea unor căi rapide de îmbogățire și siguranță, a lansat mai multe afaceri și alte scheme de strâns bani, dintre care niciuna nu a avut
Ernest Shackleton () [Corola-website/Science/316235_a_317564]
-
în două camere. În prima cameră se află un birou masiv și o bibliotecă cu puține volume, care au rămas în urma unui incendiu. În a doua încăpere s-a aflat dormitorul părinților. Al doilea segment al expoziției se referă la expediția antarctică (1897-1899), aici fiind expuse hărți, fotografii și diapozitive pe sticlă făcute de însuși Racoviță la Polul Sud, desene, fișe de observație privind fauna și flora arctică, lucrări științifice, comentarii, interviuri și conferințe susținute de Emil Racoviță, la care se
Casa memorială Emil Racoviță () [Corola-website/Science/316326_a_317655]
-
făcute de însuși Racoviță la Polul Sud, desene, fișe de observație privind fauna și flora arctică, lucrări științifice, comentarii, interviuri și conferințe susținute de Emil Racoviță, la care se adaugă obiectele personale pe care le-a avut cu el în expediție: trusa sa de călătorie, aparatul de fotografiat. Al treilea tronson expozițional ilustrează activitatea sa de speolog și de fondator al biospeologiei. Aici sunt expuse sabia și bicornul de academician, fotografii și obiecte specifice cercetării peșterilor, scrisori și publicații, ca și
Casa memorială Emil Racoviță () [Corola-website/Science/316326_a_317655]
-
a diverși istorici antici, că Herodot, în "Istorii", Tucidide în Istoria Războiului Peloponesiac, Xenofon în Anabasis, Diodor din Sicilia în Biblioteca istorică și Polybius, în "Istorii". În secolul al VI-lea î.Hr., Imperiul Persan era în ascensiune, prin cucerirea Ioniei, expedițiile lui Darius împotriva sciților și transformarea Traciei în satrapie persană denumită "Skudra". Însă pe fondul războaielor medice, profitând de înfrângerile suferite de perși, pe ruinele fostei satrapii Skudra, odrisii și-au clădit un regat. Potrivit lui Herodot, fondatorul regatului odrid a
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
341 i.en., Tracia a fost cucerită de Filip al II-lea al Macedoniei. Deși este anexată, Tracia își menține autonomia și dreptul de a bate moneda proprie. În 335 i.en., odrisii devin aliați lui Alexandru cel Mare în expediția împotriva tribalilor, iar în 333 i.en., au participat în Bătălia de la Issus împotriva lui Darius al III-lea. Însă treptat, odrisii se răscoala împotriva autorității macedonene în vremea lui Alexandru și Lisimah, printre care una este condusă de Seuthes
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
1362-1372. Domnia sa aici a fost un eșec, de care el s-a făcut în mare parte vinovat. După aceea a devenit Prinț de Gascony. În 1347, orașul său de reședință a fost ,Casa Pulteney”. În anul 1367 a condus o expediție în Castilia, sprijinit de Pedro, regele detronat al Castiliei. În același an, pe 3 aprilie a reușit o victorie răsunătoare la Nájera, în nordul Castiliei. În anul 1370, Eduard a cucerit orașul Limoges. După această bătălie, în anul 1371 s-
Eduard Prințul Negru () [Corola-website/Science/320160_a_321489]
-
a întors în Anglia, predându-i oficial tatălui său principatul pe care îl deținuse. Nu a avut succesori ca prinț de Aquitania. Deși era moștenitorul tronului, nu a devenit niciodata rege. În 1372 a fost alături de tatăl său într-o expediție nereușită în Franța. În anul 1376, pe 8 iunie a murit la Westminster , langă Londra. După moartea lui , la tron a ajuns fiul său, Richard al II-lea. ,Dicționar Enciclopedic Britannica”, editura De AGOSTINI HELLAS SRL ,Enciclopedie ilustrată de istorie
Eduard Prințul Negru () [Corola-website/Science/320160_a_321489]
-
si pecenegi langă Veliatovo. O altă armată a lui Alexius a reușit în final să zdrobească pecenegii și paulicienii. Comunitatea din Bulgaria a supraviețuit până în vremurile moderne, marcându-și prezența la anumite evenimente istorice, ca de exemplu ca participanți în expedițiile bizantine contra normanzilor. Mai târziu, un grup de circa zece mii de paulicieni, convertiți la romano-catolicism, s-au refugiat în anul 1688 la nord de Dunăre, în Banat, în jurul Timișoarei și în oraș, precum și în Arad, pentru a scăpa de prigoana
Paulicianism () [Corola-website/Science/320195_a_321524]
-
japonez, ca și asupra istoriei altor popoare din estul Asiei. În ciuda modernizării accelerate, Japonia nu și-a pierdut tradițiile, civilizația păstrându-și caracterull de originalitate, care a îmbogățit patrimoniul culturii universale. Africa a fost împărțită între puterile europene concomitent cu expedițiile de explorare din interiorul continentului (precum cele ale lui Livingstone și Stanley).
Civilizațiile asiatice și africane și modernitatea () [Corola-website/Science/320206_a_321535]
-
care a dispus strămutarea populației din Anatolia și a o coloniza de-a lungul frontierei pentru a o proteja. Nicefor I a încercat, fără succes, să recupereze și să refortifice Serdica. La începutul anului 811, Nicefor I a întreprins o expediție masivă împotriva Bulgariei. A înaintat până la Marcellae (lângă Karnobat). Aici, Krum a încercat să negocieze cu el la 11 iulie 811, dar Nicefor a decis să-și continue campania. Armata lui a reușit să evite ambuscadele bulgarilor din Munții Balcani
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]
-
succes care a dus la consolidarea unui stat puternic musulman în întreaga peninsulă. Conform biografilor musulmani, Mohammed (după ce a primit informații că forțele bizantine au fost concentrate în nordul Arabiei cu intenția de a invada Peninsula Arabică) a condus o expediție la nord de Tabuk (astăzi în nord-vestul Arabiei Saudite), cu intenția de a ataca armata bizantină. Cu toate acestea, informația s-a dovedit a fi falsă. Deși nu a fost o bătălie, evenimentul, dacă într-adevăr a avut loc, reprezintă
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
nord de Tabuk (astăzi în nord-vestul Arabiei Saudite), cu intenția de a ataca armata bizantină. Cu toate acestea, informația s-a dovedit a fi falsă. Deși nu a fost o bătălie, evenimentul, dacă într-adevăr a avut loc, reprezintă prima expediție arabă împotriva bizantinilor, expediție care însă nu a dus la o confruntare militară. Cu toate acestea, nu există nicio relatare bizantină contemporană a expediției spre Tabuk și majoritatea detaliilor provin din surse musulmane mult mai târzii. S-a afirmat că
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]