12,214 matches
-
secolului nostru sunt antropologul Claude Levi-Strauss - care a analizat ca sisteme semnificante sistemele de înrudire, miturile, ritualurile, bucătăria și, în general, culturile arhaice -, teoreticianul literar Roland Barthes -care a scris eseuri foarte interesante despre literatură, miturile societății moderne și modă -, filosoful Michel Foucault - care a cercetat "epistemele" ca mari forme ale ordinii cunoașterii -, neo-psihanalistul Jacques Lacan -pentru care inconștientul este structurat ca un limbaj - și epistemologul științelor socio-umane Louis Althusser- care a teoretizat procesul practicii teoretice. Alături de această majoră grupare a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de făcut); 4. anagogic (ne indică spre ce să tindem). Toma din Aquino păstrează pentru practica interpretativă curentă distincția simplă între sensul literal și cel spiritual și afirmă că sensul spiritual poate fi adâncit în direcția anagogică, morală și alegorică. Filosofii de tradiție greacă au protestat împotriva acestei proliferări a sensurilor. Filosoful neoplatonic Porfiro le reproșează Sfinților Părinți faptul că creștinii au transformat cuvintele simple ale lui Moise în enigme. La rândul ei, școala din Antiohia, creștină și ea - cel mai
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
din Aquino păstrează pentru practica interpretativă curentă distincția simplă între sensul literal și cel spiritual și afirmă că sensul spiritual poate fi adâncit în direcția anagogică, morală și alegorică. Filosofii de tradiție greacă au protestat împotriva acestei proliferări a sensurilor. Filosoful neoplatonic Porfiro le reproșează Sfinților Părinți faptul că creștinii au transformat cuvintele simple ale lui Moise în enigme. La rândul ei, școala din Antiohia, creștină și ea - cel mai cunoscut reprezentant este Ioan Hrisostomul -, a refuzat tendința excesiv alegorizantă a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
noastre nu este un început sau un sfârșit al istoriei ci doar, eventual, o direcție. Interesul demersului hermeneutic al lui Dilthey este dimensiunea istorică pe care el o dă înțelegerii. Credinței în posibilitatea înțelegerii nedeterminată istoric a operei de artă, filosoful german îi opune concepția prin care orice manifestare particulară trebuie înțeleasă pornind de la contextul epocii sale. Consecința acestei concepții este relativismul înțelegerii istorice, deoarece fiecare epocă trebuie explicată după criteriile sale. Dar hermeneutica istorică, prin descoperirea și asumarea unei conștiințe
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Reconstrucția metodologico-filosofică a acestor științe cere înlocuirea conceptului de valabilitate al neokantienilor 101 cu cel de semnificație, a conștiinței transcendentale cu o "conștiință de sine reflexivă", a cartezianului "eu gîndesc" cu "devenirea interioară". Corespunzător diferențierii între adevărul logic și semnificație, filosoful german impune și distincția între "explicație" și "comprehensiune". Comprehensiunea devine astfel tema centrală a metodologiei și teoriei științelor spiritului. Pentru Schleiermacher, hermeneutica este instrumentul universal al spiritului; la Dilthey ea devine "mediul universal al conștiinței istorice". Ca obiect, științele spiritului
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
spusă din diferite perspective. Așa cum totul este ficțiune, narațiune, totul este perspectivă. Nu există mijloc de a ieși din perspectiva noastră particulară, ficțiunea fiind chiar esența acestei perspective. Singurul fel în care poți ieși din perspectiva evaluărilor curente este, ca filosof, să recurgi la actul violent al "creației de valori" și să impui noi criterii de interpretare în loc să le codifici pe cele vechi. Adică singurul fel de a ieși din povestea lumii este să o spui altfel, după măsura ta. 107
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
recurgi la actul violent al "creației de valori" și să impui noi criterii de interpretare în loc să le codifici pe cele vechi. Adică singurul fel de a ieși din povestea lumii este să o spui altfel, după măsura ta. 107 Ca filosof, Nietzsche este un hermeneut în aceeași măsură în care este filosof, pentru că, o dată cu el, începe o ontologie hermeneutică. Totodată el este hermeneutul modern care a împins atât de departe granița interpretării încît hermeneutica lui este una din primele hermeneutici negative
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
noi criterii de interpretare în loc să le codifici pe cele vechi. Adică singurul fel de a ieși din povestea lumii este să o spui altfel, după măsura ta. 107 Ca filosof, Nietzsche este un hermeneut în aceeași măsură în care este filosof, pentru că, o dată cu el, începe o ontologie hermeneutică. Totodată el este hermeneutul modern care a împins atât de departe granița interpretării încît hermeneutica lui este una din primele hermeneutici negative. Pentru hermeneutica tradițională, clasică, sarcina interpretării este de a restabili sensul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
care dorește mereu să fie altceva decât este și ajunge să fie mai mult proiect de a exista decât ființă. Acest punct de plecare este cel care a facilitat principala confuzie dintre filosofia lui Heidegger și existențialismul francez, pe care filosoful german, alături de sursele tradiționale - sfântul Augustin, Pascal, Kierkegaard -, l-a alimentat în mod evident. Numai că Heidegger nu pune în sine chestiunea omului, ci numai în vederea chestiunii Ființei. Omul este un fiind privilegiat, pentru care a-și înțelege ființa deschide
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
să se deschidă la ceea ce este chestionat și să devină locul permeabil revelației. Pentru a gândi Ființa în sens heideggerian, trebuie să o trăiești. Cel care se preocupă astfel de a răspunde la și de chestiunea Ființei este gânditorul, nu filosoful și încă mai puțin metafizicianul. A ști cum să chestionezi Ființa este a ști cum s-o aștepți, dacă este nevoie, chiar toată viața. Singur omul între fiinduri are privilegiul de a asculta și răspunde la chemarea Ființei. Destinul omului
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
unde se face auzit discursul filosofiei actuale sunt și ele diferite: de la învățămîntul universitar umanist până la presa cotidiană, radio și televiziune, unde chiar ziaristul poate apărea, în generalitatea meseriei lui, ca avatarul ultim, imaginea degradată și vulgarizată la extrem a filosofului, coborât de la absolut și inițiatic la cotidian și accesibil. Tot astfel, formele: de la cursul universitar, academizant ori vulgarizator, la tratatul sobru și profund, ori la textul ludic; de la articol sau interviu de cotidian la sporovăială de salon intelectual, într-o
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
consemnat-o în celebrul său Memorial. E vorba de o notiță-memento, de nici o pagină, descoperită după moartea gânditorului cusută în căptușeala hainei sale și care începe cu cuvintele: „Foc. Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacov. Nu al filosofilor și al savanților. Certitudine. Certitudine. Sentiment. Bucurie. Pace.” ( [105], p.295). 1. 4. Domenii ale comunicării Orice teorie a comunicării presupune evidențierea, iventarierea diferitelor domenii în care conceptele sale vor putea fi aplicate. Între acestea reținem: limbajul nonverbal, mass-media, cultura
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
a buddhismului, toate religiile presupun o comunicare interpersonală cu divinul. Numai că, de data aceasta, schema generală a comunicării suferă unele modificări în raport cu forma sa canonică.” Să caracterizăm, mai întâi, destinatarul. Aici trebuie să facem distincția lui Pascal între Dumnezeul filosofilor cu care comunicarea nu poate avea sens (mai exact, nu este posibilă aplicarea termenilor teoriei comunicării la acest concept de Dumnezeu) - și Dumnezeul cel viu, personal. Atunci când Pascal a spus: “Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacov” a
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
profesorii Universității de la Iași care au transformat instituția Într-un focar de antisemitism. S-au evidențiat În special: Simion Bărnuțiu XE "Bărnuțiu, Simion" (1806-1864), profesor la Facultatea de Drept; Vasile Conta XE "Conta, Vasile" (1846-1884), profesor de drept civil și filosof, care a fost ales În 1879 În Parlament și s-a remarcat prin discursul incisiv Împotriva hotărârii Congresului de la Berlin de a acorda drepturi civile evreilor (vezi Carp XE "Carp, M." , Cartea Neagră II, pp. 11-12); Nicolae Ionescu XE "Ionescu
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
figura spiritualizată a lui Socrate învățătorul lui Platon -, care nici în fața morții nu a renunțat la dreptul său de a dialoga și de a căuta adevărul prin dialog. În una din cele zece cărți ale sale "Despre viețile și doctrinele filosofilor", apreciind faptul că Platon a creat în proza greacă dialogul literar ca gen de sine stătător și că nimeni nu l-a egalat ca elevație a gândirii și ca măiestrie a expresiei, Diogene Laertiu sublinia ideea că el, Platon, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
nu-și restrânge preocupările cum s-ar putea crede la sfera muzicii, ci abordează parteneri de dialog din toate sferele creației, dovedind astfel o multilaterală capacitate de a provoca și susține dezbateri intelectuale de ținută, elevate, profunde, incitante. Cu un filosof de talia lui Andrei Pleșu, de pildă, discuția este inteligent condusă spre o problematică cu aspecte grave și foarte actuale, cum ar fi globalizarea sau abuzul actual de informație, care e pur și simplu toxic și care tinde să sufoce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
care intelectualii nu sunt respectați, în care elitele sunt disprețuite, și intelectualii și elitele se ofilesc"); sau opoziția dintre cultura clasică și cultura "pop"; sau media românească actuală; sau "epoca foiletonistică" în care trăim. Alex Vasiliu îl provoacă mereu pe filosof cu întrebări incitante, de cunoscător și gânditor autorizat, calificat, iar din ceea ce spune Andrei Pleșu cu farmecu-i cunoscut, multe ar fi de reținut; notez însă doar fraza finală: Cred că nimic din ceea ce facem fără bucurie nu contează". Am reținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
multe drumuri. Arghezi, pentru profunzimea și pentru ideea că poți să faci filosofie într-un limbaj popular. Exact ceea ce vreau să realizez eu în dans, printr-un gest simplu îmi place să exprim ceea ce Shakespeare exprimă în trei cuvinte, iar filosofii trebuie să scrie tomuri întregi ca să spună "a fi sau a nu fi"! Adică o simplificare, care este, în fond, un demers intelectual. Deci, poeții, mai ales, m-au salvat. Când am plecat în Occident, am stat mai întâi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
nu încape în cuvinte simple, colocviale. Cum să scrii, cum să vorbești liber despre îngeri, despre moravuri, despre oameni cu și fără majusculă, impunând discursului valoare axiomatică, spirit dubitativ, caracter ludic, atractivitate? Cum de nu s-a compromis până acum filosoful care a cântat cântece de lume? Profesorul cu alură severă, prizonierul binomului pur românesc "râsu-plânsu". Unde-i hotarul între popularitate și valoare? De ce ne supără oglinda-oglinjoară pe care, mai în glumă-mai în serios, filosoful, profesorul, scriitorul, fostul om politic ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
nu s-a compromis până acum filosoful care a cântat cântece de lume? Profesorul cu alură severă, prizonierul binomului pur românesc "râsu-plânsu". Unde-i hotarul între popularitate și valoare? De ce ne supără oglinda-oglinjoară pe care, mai în glumă-mai în serios, filosoful, profesorul, scriitorul, fostul om politic ne-o așează în fața ochilor? Sunt întrebări de ieri și de azi de care am putea scăpa dacă am accepta răspunsurile. Nici de data asta, Andrei Pleșu nu s-a dezis: observațiile, glosele și comentariile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
un fel de anecdotică colaterală Petre Țuțea, pe care l-am invocat, de exemplu. Dar câți români extrem de interesanți, extrem de înzestrați, care ar fi putut face lucruri extraordinare, nu s-au risipit în pușcării, în slujbe secunde! Avem un mare filosof care acum începe să fie redescoperit, după ce a dispărut, Alexandru Dragomir. A făcut studii cu Heidegger, și a fost în România, toată viața, întâi încărcător-descărcător, pe urmă expert corector la o editură, după aceea comis voiajor în industria lemnului. Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
se părea imposibil de înțeles prin radio. Nici avangarda teatrală a lui Bob Wilson, nici prima carte de filosofie a unui Foucault sau unui Deridá, nici serialismul lui Boulez, nici pianul lui Michelangeli, nici, ceva mai târziu, Soljenițîn, curentul "noilor filosofi", demarxizarea scenei pariziene, ș.a.m.d. E mai lesnicios să ridici la un subiect așa-zis arid pe un ascultător mediu, decât să-l batjocorești, considerându-l incapabil de orice efort intelectual. Pentru mine, o emisiune se clădea ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de gustul ei imediat. Care, totdeauna, e înșelător. A.V. Atunci, să încheiem și noi cu un breaking talk-show: ați dat examen la teatru, secția actorie, și ați reușit, ați cântat, ați făcut politică în mod profesionist, sunteți eseist, cronicar, filosof, profesor. Cine e, de fapt, Andrei Pleșu? A.P. (După o clipă de gândire) ...Mi-e să nu mă întrebe asta cineva la Judecata de Apoi și să încep să mă bâlbâi! Va fi fiind, sper, o Instanță care să știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
actori. Prefer actorii care își respectă inteligența instinctului, sau inteligența intuiției, sau inteligența emoției. Pentru că avem în trup mai multe inteligențe. Când ne gândim la inteligență, ne gândim totdeauna la cap. De aceea, când ajungem să vorbim despre acești mari filosofi, care sunt filosofii români, ei sunt totdeauna aici [arată spre cap]. Pe când, dacă stăm să ne gândim mai bine, sunt alte forme de energie și de inteligență pe care nu le folosim, sau nu știm să le folosim, față de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
care își respectă inteligența instinctului, sau inteligența intuiției, sau inteligența emoției. Pentru că avem în trup mai multe inteligențe. Când ne gândim la inteligență, ne gândim totdeauna la cap. De aceea, când ajungem să vorbim despre acești mari filosofi, care sunt filosofii români, ei sunt totdeauna aici [arată spre cap]. Pe când, dacă stăm să ne gândim mai bine, sunt alte forme de energie și de inteligență pe care nu le folosim, sau nu știm să le folosim, față de care suntem străini. Ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]