14,807 matches
-
convins că Eva o să mă scuipe între ochi și mă feresc pripit. Ceva mă răscolește al naibii de tare. Uite-o cum mă privește, Satana, mă trezesc spu nînd prostii. Da, din cauza ei, nu m-am mai putut concentra... Adam merge cu genunchii puțin îndoiți, ca un cimpanzeu, are mîinile cam lungi, fruntea cam teșită. Cam tontălău. Sau prostălău dacă vă place mai mult. Dar Evei îi place partenerul, și l-a luat și i se... fîlfîie că părăsește raiul. Mai mult, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
amintea că după acel cuvînt, cînd erau mai tineri, urma o bătută cu strigături. Nu răspunde la provocare și se răsucește în pat. Apoi se ridică pînă la jumătate. Își prinde capul în mîini și stă ghemuită, cu fruntea aproape de genunchi. Of, Doamne! Vai de capul meu, ce viață de coșmar am lîngă animalul ăsta... Raul se bucură. Înseamnă că nu peste mult timp Marilu se va scula și-i va aduce apa. Deja simte gustul victoriei împotriva setei. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
țipă golanii rîzînd. Dar Gioni nu mai este preocupat de grupul spectatorilor. Pantofii erau largi și au căzut repede din picioare, dar ciorapii din supraelastic lunecau și mai tare. Disperat, încearcă să scoată ciorapii. Rămîne cu un picior, tremurînd din genunchi, pe bîrnă și îl ridică ușor pe celălalt. Se apleacă să scoată ciorapul. Atunci se dezechilibrează și cade în gol, pe dalele de ciment. Zvîcnește spasmodic, sîngele curge pe gură, pe urechi. Doctorul de la salvare constată decesul. Ioana a asistat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
soț. Primul soț a fost un negru atletic, cubanez. Al doilea un negru, tot atletic și tot cubanez. Al treilea era un negru din Nigeria, cum am mai spus. Nu prea înalt, cu mîinile lungi care treceau cu mult în josul genunchilor. Eu n-am văzut mîini așa de lungi decît la maimuțe. Era urît ca naiba. Nina era volubilă și plăcută la vorbă. Făcea mereu cîte o glumă și răspîndea celor din jur bună dispoziție. Du-te și fă o cafea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu-l tăia, bădie ! Îl trăgea de rubașcă Grigoruță pe găliganul cu satârul în mână. Mă omoară ăl de taică-miu în bătaie dacă mă duc acasă fără Vasilică (ăsta era berbecul). Dă-i-l înapoi, bădie! Mă rog în genunchi. Să te ajute Dumnezeu s-ajungi cu bine la Berlin ! Nu știu dacă rusul înțelegea ceva din văicăreala lui Grigoruță, dar l-a mângâiat pe creștet, s-a cotrobăit prin buzunare și i-a întins păgubașului un pumn de mărunțiș
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
trepte implică tot atâtea riscuri ca o călătorie prin deșertul Gobi călare pe o cămilă. Altădată, când ne ajutau picioarele, coboram scările rapid și eram de în dată la ușă. Acum însă, cine știe când ne lasă, în mod perfid, genunchii și când vom rata, la coborâre, o treaptă. Altădată învățam de la vulpi și șoimi; astăzi învățătoarele și învățătorii noștri sunt morsele, broaștele țestoase și elanii înnămoliți în mlaștini. Aventura lentorii.“ ...Ar fi o utopie să așteptăm de la guvernanți o reevaluare
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un șiretlic vesel. Nici o expunere fără o componentă de „entertainment“. O altă trăsătură caracteristică a pedagogului de școală nouă este apetitul pantomimic. Omul n-are stare, umblă neodihnit printre ascultători, e dinamic, demonstrativ, gimnastic. Îți arată ideile cu mâna, cu genunchii, cu coatele. Corpul participă năvalnic la formularea mesajului, conferința e, în bună măsură, o performanță motorie, iar conferențiarul - un bun exemplu de condiție fizică adecvată. Peste toate acestea, se înalță, ca o lege de fier, exigența experimentală. Vorbitorul ține morțiș
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
februarie anul curent a explicat raporturile dintre chestiunea în cauză și domnul referent și că același domn referent a fost sursa nenorocirii sale; totodată, a pus în lumină contrastul, din păcate reprimat, dintre realitate și sufragiu și a cerut, în genunchi, ca însăși Maiestatea Voastră să binevoiască să decidă în această chestiune sau să dispună printr-un alt referent refacerea contractului. Și așa s-a și întâmplat: Maiestatea Voastră a distrus acest act de samavolnicie al domnului referent și a însărcinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ani, întâmplări despre Sâmbăta de Sus și „Sfântul Ardealului” petrecute în urmă cu peste 60 de ani. „Simțeai cum împreună cu Părintele cântă copacii, cântau păsările, trilurilelor se împletau cu cele psalmodiei părinților. Simțeai într-adevăr că toată natura este în genunchi și se roagă și că marele Preot care oficiază această slujbă nu este de fapt Părintele Arsenie, ci însuși Mântuitorul.” 5. „Părintele Arsenie Boca, omul lui Dumnezeu” Descriere: Un documentar în regia lui Nicolae Mărgineanu. Părintele Arsenie Boca pictor de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Dar dați-i cercetării timp să-și rezolve problemele interne - chiar dacă asta ar Însemna inclusiv dezavuarea subsemnatului - n’o ucideți cu valori și lepre deopotrivă. În fond, de 10 ani supraviețuiesc „găuri negre“ pe lângă care „clientul“ meu, cercetarea, e la „genunchiul broaștei“. Mai dați-i și ei un răgaz asemenea, căci tot n’ați investit nimic În ea... „Viața văzută de aproape“, 2 ianuarie 2001, ora 15,34 13. Bio, ghilimele pentru etică Într’o sală cam răcoroasă, deși e iunie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
preluat de tradiția orală a obștii și împământenit cu mult respect între semeni. Cu bunicul mă întâlneam destul de puțin și doar seara când revenea acasă ostenit și stors de muncă. Noi, nepoții, ne adunam grămăjoară în jurul său, ne așeza pe genunchii săi trudiți de munca câmpului, ne cântărea pe fiecare din priviri și ne spunea de fiecare dată același lucru: „Țineți minte, iubiții lu’ tataia, voi să învățați, să învățați mult, să ajungeți oameni mari și să veniți doar în vizită
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
a fost neputința de a ne cuprinde, de a ne mângâia și a ne face micile capricii. Simțea cum totul se scurge mult prea repede și de fiecare dată când intram în camera bunicii mă ruga să mă așez pe genunchii săi, singurii care poate mai răspundeau unor impulsuri nervoase. Mă cuibăream în poala bunicii, îi masam genunchii și stăteam acolo preț de câteva minute. Uneori o pieptănam, avea bunica un pieptene special din os și-mi tot spunea s-o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Simțea cum totul se scurge mult prea repede și de fiecare dată când intram în camera bunicii mă ruga să mă așez pe genunchii săi, singurii care poate mai răspundeau unor impulsuri nervoase. Mă cuibăream în poala bunicii, îi masam genunchii și stăteam acolo preț de câteva minute. Uneori o pieptănam, avea bunica un pieptene special din os și-mi tot spunea s-o fac lent și apăsat, ca și cum ar fi fost un masaj al capului. Rând pe rând a cedat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ochi, refuzând să fie legat de mâini sau să i se acopere privirile, comandându-și singur execuția, prin comanda: „Foc”! pe care o dădu plutonului de pușcași. După prima rafală, rănit numai, a avut tăria să se ridice într un genunchi și să spună: „nu m-ați nimerit domnilor, ochiți mai bine și terminați odată”. Temându-se de el și după moarte, călăii săi nu i-au îngăduit un loc de mormânt în pământul Țării, așa cum dorea Mareșalul, ci l-au
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
cos sumedenie de cârpe sau batiste frumos lucrate de fetele satului. De obicei, feciorul e ajutat să se îmbrace cât mai frumos pentru această ocazie, chiar de drăguța lui, fata lângă care stă în șezătoare, pe care o ține pe genunchi și cu care iese din când în când în tindă ca să-și facă confidențe și (dece nu ? ) să se drăgălească, feriți de ochii suratelor venite și ele la șezătoare. Cu multă vreme înainte de nuntă, fetele care vor fi invitate la
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
apreciem noi că merită a fi menționate. Invalizi de război : 1.Frâncu Nicolae, locotenent, piciorul stâng amputat. 2.Budac Emilian, plutonier, brațul stâng rupt de o schijă. 3.Căpățână Trandafir, soldat fruntaș, rănit la brațul stâng. 4.Blendea Andrei, soldat, genunchiul drept rupt. 5.Blendea Nicolae, soldat, degetele piciorului stâng amputate. 6.Budac Nicolae, soldat, vine de pe front bolnav psihic. 7.Căpățână Haralampie, soldat, a pierdut ochiul drept. 8.Căpățână R. Ion, soldat se întoarce de pe front bolnav de ftizie. 9
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
o stână. Câtăva vreme m-a uitat făcătura nenorocirilor. Ci într-o zi trecând spre munte cu turma, văzut-am un poteraș ticălos, batjocuirind o muiere tânără. Doi pumni în fălci, i-am smuls flinta, i-am rupt-o în genunchi și i-am aruncat-o în cap. Musai ca să-mi sting mânia. Așa am deschis iar vrana nenorocirilor. Fugind de răul poterilor mi-a ieșit în cale buluc de turci ; mi-au luat pe Nicola, singura-mi mângâiere. Și turma
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
tren exact în momentul când acesta intra pe un pod cu parapet ce a proiectat-o înapoi. În rostogolire, e prinsă sub roțile vagonului și tânăra logodnică va rămâne infirmă pe viață, cu ambele picioare retezate puțin mai jos de genunchi. Revolta tânărului ce și-a ridicat iubita sluțită de cea mai nedreaptă ordine, n-a fost cu nimic mai prejos de suferința fizică și morală a acesteia. Nunta lor a fost un eveniment trist, umbrit de dezastrul ce-i lovise
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
benefică înălțare sufletească. Este momentul ca soborul de preoți să fie întrunit ca să înalțe o rugă de mulțumire către Dumnezeul care ne-a dat zile de am ajuns această clipă a revederii, cu care ocazie să ne mai sprijinim odată genunchii pe țărâna reavănă a gliei sub care ni se află înaintașii și să ni se mai reamintească odată cuvintele marelui om al neamului, Gheorghe Asachi, anume că «singura îngenunchere care nu umilește este îngenuncherea în fața lui Dumnezeu». Este momentul ca
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
nici în crâșmă, afară de aceea el zicea că popa nu știe carte. Și popa aceeași vorbă despre el și amândoi aveau drept. E drept că, pe lângă părintele, ce s-atinge de-ale trupului dascălului nu era nimică. Pune-ți pe genunchi o pălărie și vezi pe dascălul aievea. Dar de-nvățat, apoi să te păzească Dumnezeu. Pân-a nu sloveni vorba n-o citea, măcar să-l tai. Unde nu putea descurca, apoi încurca de-i mergeau petecele. Câteodată Buchilat greșea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
erau străine), acesta umbla mai mult singur și după bunul său plac, iubind libertatea mai mult decât orice pe lume, simțindu-se în largul său, căutând mai degrabă compania moșnegilor care îi povesteau în timp de iarnă, ținându-l pe genunchi, povești fantastice despre zâne îmbrăcate în aur și lumină, care duc limpedea lor viață în palate de cristal 128. Nimic nu se compară cu starea de libertate a copilului. Poate că e singura dată când copilul vorba lui Kant e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
geniului, prezentul imediat, fără eforturi, ci în mod spontan și natural: o voluptate sufletească îl cuprinse mai întâi i se păru c-aude șoptirea acelor moșnegi bătrâni care, pe când era mic, îi povesteau în timp de iarnă, ținându-l pe genunchi, povești fantastice despre zâne îmbrăcate în aur și lumină, care duc limpedea lor viață în palate de cristal și pare c-a fost ieri, ieri pare că-și încâlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțelept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe care îmbla și călare, puii de gâscă mici pe care-i închidea în cușcă ca să vadă de-or cânta cum canarii, în fine stima ce-o avea pentru moș Miron prisacarul, care-i spunea povești și-l ținea pe genunchi, sunt amănunțimi neinteresante . Adesea s-ascundea în câte-un saltar de scrin, ca să nu știe nimeni unde-i, or în vo ladă veche cu lumânări de său, din care ieșa uns ca dracul. El observase ca nu pe el, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
membrele ușoare; picioarele-i de omăt abia atingeau podul... Întocmai ca atunci când rătăceau împrejurul laculului, noaptea, la Ipotești, căci despre acest spațiu este vorba, tinerii se comportau ca doi îndrăgostiți... lunatici: El își răzima fruntea încununată cu flori albastre de genunchii ei, iar pe unărul ei cânta o pasere măiastră 298. Ca și în poezie, descrierea iubitei ipoteștene este aievea: părul cel blond și împletit în cozi cădea pe spate; o roză de purpură la tâmplă, gura micuță ca o vișină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și deștept. Amândoi au fost cizmari de lux în comună, foarte apreciați de cetățeni, că nu-mi pot da seama nici azi cum de realizau cizme de bărbați și ghete pentru femei, înalte, cu butoni și șireturi care duceau până la genunchi, de oboseau cucoanele până se încheiau șireturile. Deși unchiul Nae era paralizat într-o oarecare măsură și mergea în cârje, frumușel și simpatic, s-a căsătorit cu o fată foarte frumoasă și bogată. Pe acele timpuri, părinții și fetele erau
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]