15,241 matches
-
în timpul servirii "digestivului". Sînteți cumva ortodox? Nu, eu sînt cam ateu, soția însă este ortodoxă. Totuși, domnia sa nu a... Nu-i prea habotnică. Dar dumneavoastră păstrați postul ortodocșilor? Numai în Vinerea Mare. Nu prea înțeleg... Este o poveste mai lungă... Nu insist, dar observ că ambasadorul cere încă un coniac Curvoisier și trag concluzia că are chef de vorbă. Știam că făcuse studiile la Kiev, că s-a căsătorit cu o frumoasă ucraineancă și că are o droaie de copii, din care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de el și nu poate să gîndească decît: Doamne, dacă o scăp? Pe de altă parte își amintește: O să vă tenteze cu femei înaintea meciului. Era greu să renunțe și-și zicea: Măcar să cîștig ceva pe aici în Cuba. Fata insistă cu provocările, Vasilică se codește și, în final, se trezește fiorosul din el: După meci, domnișoară. Fata regretă și acceptă cu greu "după meci", abia după ce a fost bruscată chiar. În ring Vasilică se gîndește ca un obsedat: N-o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a mea. Îmi fac socoteala cît a trecut de la o faptă bună pe care am făcut-o. Îl prind de mînă pe Héctor, îl bat pe spate și-i întind banii, o sută de dolari. Nu înțelege. Cînd înțelege, refuză. Insist și în ochii lui citesc renașterea speranței. Am lacrimi în ochi și eu dar și el. Zilele trec, dar sînt așa de mîndru cînd îl văd pe Héctor cum tronează din nou pe bicicleta lui! Mă salută fericit cînd ajunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
el. Dorm și după un timp mă scoală. Era ora 4 dimineața. Acum señor poate pleca, spune el încet. Dar ce-a fost aseară, de ce te-ai purtat brutal? Aseară señor delira, vroia să plece nerefăcut... Acum am înțeles. Dacă insistam, mă și lega. Încerc să-i plătesc. Refuză categoric. Ce om, dom'le, spun demarînd în noapte. Mi-am promis că o să revin la el. Încă nu am reușit, dar mai este timp. Fructele de mango Era o noapte spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și oase. Nu. N-am vrut asta. Mi-a fost frică să nu revină cu intenții criminale... Ei, hai, mănîncă-le... să-ți mai crească burtica... Ai văzut cît erau de slăbuți? Doar piele și os! Niște copii, da, niște copii, insistă invizibilul Adrian. Culeg amărît fructele și chem un copil ca să ofer prada celor care au ratat "lovitura". Nu știu de ce, dar de atunci nu mă mai dau în vînt după fructele de mango. Doar Adrian cel invizibil știe de ce. Pălăria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Avem apă minerală. Merge, dacă n-ai încotro. Merg la garaj. Constat că n-am luat cheile care trebuie. Un retur scurt și aleg ce-mi trebuie. Sucesc cheia și se aude un iu, iu de două ori. Apoi tace. Insist și se mai aude un i... pauză... u... și gata. N-are cine să mă împingă și apoi nu doresc să mă dau în spectacol. Mă uit la ceas. Alerg și sun la serviciu. Țîr, țîr... Nu, nu răspunde nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
toarnă un pahar cu rom. Poate... În piscină, în zori În Cuba se spune că nu există nici un animal periculos pentru om, cu excepția... mulatrei, mă avertizează un amic cubanez. Cînd am auzit această afirmație făcută de un cubanez hîtru, am insistat să mi se răspundă în mod serios. Nu, nici un animal sălbatic din Cuba nu poate pune viața unui om în pericol, îmi spune din nou amicul, cît se poate de serios. Vezi că voi lua de bună asigurarea ta și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
veci, se contorsionează a durere. Sînt impresionat de femeia asta chinuită și cu aspect fragil și încerc să rog pe cineva din țară să-i contacteze rudele. N-au venit la întîlnire neamurile, îmi răspunde amicul meu din Iași, neutru. Insist și rezultatul este același. Dar Maria așteaptă cu sufletul la gură. Înainte de a pleca în concediu, Maria îmi întinde un mic tricou. Pentru fetița cumnatei mele. Cumnata a venit să-și ridice cadoul, i-am spus ce are de făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu doar ale localnicilor. Capitolul XII, ceea ce nu ne spune titlul său, ne aduce în față pe cei care după anii 1944-45 ne-au adus pentru multă vreme în țară molima comunismului: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraș, Ana Pauker, insistându-se asupra rolului grupului „moscoviților”, sprijinit de Stalin, în ceea ce a fost devierile de la linia partidului, care nu erau primele și nici nu au fost ultimele... Cititorii vor afla la locul potrivit și despre ceea ce a fost „cazul” Foriș, „cazul
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
și care are în vedere exact ceea ce spunea-ți mai devreme : pământul, oamenii. Cum a apărut ideea nașterii acestei cărți ? ȘB-P- Ideea, nașterea acestei cărți a apărut ca urmare a unor frământări interioare ale mele, în care mama mea a insistat totuși să scriu ce văd, ce simt, ca să cunoască și ceilalți care vin după noi, viața țăranului român în perioada primului război mondial, al doilea război mondial, în perioada secetei și celor ce au urmat după aceste perioade. Dar m-
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
faptul că episcopul Dosoftei, aprobând desființarea schiturilor și a mănăstirilor Pătrăuți, Ilișești și Sf. Ilie, cerea menținerea a șapte mănăstiri și anume: Putna, Sucevița, Dragomirna, Solca, Humor, Voroneț și Moldovița, cu un număr de 156 de călugări, în timp ce generalul Enzenberg insista în propunerea sa de a menține doar trei mănăstiri cu câte 25 de călugări 100. Ca atare, s-a cerut să fie ascultată și părerea egumenilor mănăstirilor din Bucovina. La 8 martie 1784, egumenii Putnei, Suceviței, Voronețului, Dragomirnei și Solcăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
guvernământului oriental recunoaște puterea instituită de afacerile lumești"38. În privința stării boierești, ideile sale sunt similare celor dominante în Țările Române în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Susținând că boierii sunt principala forță politică a țării, el insistă asupra nobleții boierimii de rangul întâi, dată de vechimea neamului, spre deosebire de boierimea din clasa a III-a care-și datorează starea, funcției și "bunăvoinței principilor". Același sentiment nobiliar exclusivist îl are față de mazili "care prin uzurpare se prezintă ca boieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
mecanic la Întreprinderea Metalurgica « 21 Decambrie » Rădăuți, după care în 1958 m-am transferat la Uzina Electrică Rădăuți tot că mecanic, uzina aparținea atunci de IGO Rădăuți. Cand această unitate a fost dotată cu un camion nou “Steagul Roșu” am insistat să-l obțin și în cele din urmă l-am primit. Mulți ani am lucrat pe această mașină după care am trecut că taximetrist și apoi pe autobuz la înființarea transportului în comun. A fost un an nemaipomenit, fără egal
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93320]
-
amprenta sa genetică are în mare măsură configurația precumpănitoare a celei moștenite de la tata și asta o spun în virtutea atâtor similitudini emoționale, comportamentale și chiar habituale. Deși mama ne-a educat simțul datoriei în a respecta rânduiala creștin-ortodoxă și-a insistat de fiecare dată asupra celor mai importante repere, noi copiii le-am adaptat nevoilor noastre de suflet tocmai pentru că țin de patimile noastre, de frământările și eul fiecăruia. De pildă, Adi și-a fixat un gen de cutumă în a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de cutumă în a-i da tatălui nostru de pomană, alături de cele rânduite în mod obișnuit țigări și brichete. Odată, ne întorceam împreună de la cimitir și pe toată distanța până acasă a dat bărbaților întâlniți țigări și brichete, unii chiar insistând să le arate principiul de funcționare, deoarece erau cu aprindere electrică și încă nu intraseră la vremea aceea pe piața noastră. Este pe undeva, înclin să cred, un mod de a-ți liniști și mulțumi sufletul, un gen de „modus
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ca Președinte pe Pantelimon Erhan. Declarația Sfatului Țării a fost primită cu mare bucurie și în România, reliefându-se renașterea puternică a mișcării de eliberare din Basarabia, după un secol de stăpânire străină, cu consecințe foarte grave pentru românismul basarabean, insistându-se, totodată, asupra importanței momentului în continuarea luptei pentru realizarea idealului național. Sfatul Țării și Consiliul Directorilor, cu toate măsurile luate, nu au putut ameliora situația care a devenit deosebit de gravă, în primele zile ale anului 1918. Anarhia bolșevică, bandele
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
reprezentanți ai guvernului român, s-au retras, pentru ca deputații Sfatului Țării să discute și să decidă nestingheriți soarta Basarabiei. La propunerea Blocului Moldovenesc, a fost cooptat în Sfatul Țării Constantin Stere, care prin discursul rostit a produs o puternică impresie, insistând asupra misiunii de mare răspundere care revenea Sfatului Țării. „Astăzi noi trebuie să hotărâm ceea ce va avea o importanță hotărâtoare, extraordinară asupra soartei viitoare a poporului nostru. Mersul de fier al istoriei pune asupra umerilor noștri o răspundere pe care
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
se numească o comisie alcătuită din reprezentanți ai guvernului român și ai guvernului sovietic, câte doi de fiecare parte, pentru lichidarea gestiunilor în litigiu, în legătură cu evacuarea armatei și instituțiilor civile din Basarabia și partea de nord a Bucovinei. Guvernul sovietic insistă ca Guvernul regal al României să răspundă la propunerile sus-menționate, nu mai târziu de 28 iunie 1940, ora 12, ziua.” Sub presiunea militară a trupelor sovietice, la 28 iunie 1940, Constantin Argetoianu, noul ministru de externe al României, comunica ministrului
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
mai abținu și rupse tăcerea: -«No mă rog frumos, dar dumneata de unde vii, că parcă n-ai fi de pe la noi». -«Ba că chiar de pe aci îs, de-ndată ce m-am născut la Chirpăr» -«D’apoi cum ? Negru la Chirpăr ?», insistă Ion tot mai uluit. -«Ie, negru la Chirpăr, de ce nu?» -«Da’ explică-ne și nouă» mai continuă Ion din ce în ce mai nedumerit. -«Apoi domnule dragă povestea mea e lungă. Mama, de fel din Chirpăr, o fo’ la tinerețea ei slujnică la niște
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
declanșase încă din 1949, procesul de colectivizare forțată a agriculturii. Reușiseră comuniștii să impună înființarea la repezeală a unei colective la Toderița, dar apoi lucrurile au stagnat, procesul mergea foarte greu. Activiștii veniți cu duiumul de la Făgăraș și Orașul Stalin insistau într-una pentru înființarea de asemenea forme de colectivizare și în alte sate. Rezistența din munți anunțată de oamnii din sat nu ședea cu brațele încrucișate, făceau totul să saboteze inițiativele activiștilor veniți de la centru. Coborau în sate și le
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
că se opuneau niște obstacole printre care și întocmirea unei situații de care fiică-mea fusese anunțată în ultimul moment. Nu-i mai bine să mergem duminica viitoare, că sunt mai liberă? mă întreba ea. Nu mai amânăm, mergem acum, insistam eu. Atunci trebuie să mă duc dimineață să-mi termin situațiile la serviciu, înainte de a pleca, pentru ca luni să fie gata. Ai știut că plecăm. De ce nu ți le-ai făcut? Ulterior am primit telefon cu datele ce trebuie să
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
față nu chiar pe spatele scaunului și se rezolvă situația, o îmbunam eu. Și tapițeria ca și iluminatul lasă de dorit. Iluminatul lasă (era ora 24) ca să nu observi toate cele care nu-ți plac. Ascultă! muzica nu-ți place?insistam eu ca să n-o mai văd supărată. Bine că nu mai aud manele, că mă plictisiseră. Într-adevăr în noul autocar am avut parte de o muzică plăcută, fiind vorba de romanțe pe care le preferam manelelor, că orice se
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
aici. Acestea sunt în Pelopones, ceva mai departe a explicat Costa. În Platamonos ați fost? Aproape zilnic mergem acolo. Am intrat în biserica din Platamonos despre care se spune că rugîndu-te acolo, ți se îndeplinește o dorință. Este adevărat?a insistat Janeta. Nu știu ce spun unii, ce spun alții, dar eu știu din proprie experiență că............ Camelia nu și-a terminat vorba fiind claxonați de niște greci, cunoscuți de-ai lor care le-a făcut semn să vină la ei. Au plecat
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
un copil straniu. Nu se potrivea cu nici unul din frații lui și umbla razna de ei65, iar nepotrivirea lui cu cealaltă lume, Eminescu a trebuit s-o ispășească foarte greu, începând din frageda-i copilărie 66. Sigur că nu degeaba insista Șerban pe lângă tatăl lui să-l dea pe Mihai la școli înalte, având convingerea intimă că-i păcat să se piardă funcționar la Botoșani... Cert este că acum se sădește în el, pentru totdeauna, ceea ce avea să consemneze Slavici mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
este adresat către domnul prefect de județ, exprimându-și indignarea asupra crimei săvârșite, fiindcă această casă era ceva sfânt pentru noi, căci ori de câte ori treceam pe lângă ea ne cuprindea pietatea, sfințenia și iubirea 43. Atrage atenția faptul că în protest se insista ca domnul prefect al județului să ia măsuri grabnice de a păstra focul sacru apoi acest protest se va depune în mâna domnului prefect de Botoșani 44. Este de mirare că acei 78 de țărani protestează din proprie inițiativă (și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]