12,623 matches
-
incontestabilă abilitate a versificării, postura juvenilă, postadolescentină, sensibilitatea „feminină”, propensiunea pentru universul silvestru sau bucolic, cu sugestii dintr-un fantastic de sorginte folclorică învestit cu rezonanțe mitico-magice, în descendență blagiană, sunt note caracteristice pentru poemele cele mai izbutite. În Primejdii lirice, se vădește un lirism discursiv, uneori patetic, verbios, în formulări frizând afectarea. Poemele ce vehiculează o imagerie agreată de oficialitatea epocii (cu referiri la „țară”, „patrie”, „petrol”, „cărbune” etc.) rămân puțin convingătoare. Interesante sunt tablourile înrudite cu cele din poezia
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
înrudite cu cele din poezia lui Blaga (cu ecouri din Laudă somnului, La cumpăna apelor, La curțile dorului), elementele de bestiar și peisagistică vitalist-mitice, cu accente de fantastic folcloric. C. cultivă tema străbunilor, a obârșiei, tinzând spre cristalizarea identității eului liric. Cartea anotimpurilor (1976) e o scriere „pentru copii”, în care răzbat pe alocuri unde de suavitate sau scânteieri ludice. În Adalbert Ignotus, ciclu baladesc despre un ciudat personaj, „păstor” peste mărunte sălbăticiuni, discursul poetic, de o calofilie discretă, etalează o
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
senină sau umbrită de vagi angoase - oferă materie unor poeme în care sentimentele de dragoste sunt iscodite cu discreție și oarecare complicație. În general, observația peisagistică e încărcată de lirism, iar introspecția e susținută cu recuzită de peisaj. SCRIERI: Primejdii lirice, Iași, 1973; Cartea anotimpurilor, București, 1976; Adalbert Ignotus, Iași, 1977; Văzduhul de cuvinte, București, 1979. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 60-63; Dinu Flămând, Daniela Caurea, SXX, 1977, 4-5; A.I.R., Daniela Caurea, Ion Lotreanu, Primejdiile artei, primejdiile vieții, Eugenia
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
V.1981, București), traducător. Este fiul lui Fany (n. Seidner) și al lui Samuel Cassian, comerciant. C.-M. este tatăl Ninei Cassian. După studii secundare în orașul natal, devine mic funcționar comercial. Debutează în presa literară în 1921. Exercițiile sale lirice vor apărea în „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Bilete de papagal”, „Viața românească”, dar nu vor reuși să-l valideze ca poet. Intuind, probabil, precaritatea propriului demers, se retrage discret din viața literară. Se întoarce la uneltele sale abia
CASSIAN-MATASARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286135_a_287464]
-
în colaborare); Proza austriacă modernă, I-II, București, 1968 (în colaborare); E.T.A. Hoffmann, Elixirele diavolului, București, 1970; P. J. Bulhardt, Clipe și locuri, București, 1972; L. Feuchtwanger, Balada spaniolă, București, 1973 (în colaborare cu E. Deutsch); E. Kästner, Trusă lirică de prim-ajutor, București, 1978. Repere bibliografice: Johannes Bulhardt, Ein Brückenbauer hat sein Werk vollendet. Zum Ableben des literarischen Übersetzers Iosif Cassian- Mătăsaru, „Neuer Weg”, 1981, 9946; Ov. S. Crohmălniceanu, Iosif Cassian-Mătăsaru, RL, 1981, 20; Mirodan, Dicționar, I, 296-297; Dicț
CASSIAN-MATASARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286135_a_287464]
-
găsește filiația în „lirica proletariană modernă a hoinăririi, a umilității diurne, din jurul lui Esenin, fără apocalipticul aceluia, apropiindu-se în felul acesta de ardeleni”, iar E. Lovinescu aprecia că poezia lui C. „e eruptivă, oarecum primară, dar viguroasă, cu adevărat lirică și patetică”. Atitudinea, de esență expresionistă, este a unui poet planetar, cu gesturi de o teatralitate emfatică, larg democratică în cheia lui Walt Whitman și Vladimir Maiakovski. Viforos, eruptiv, pătruns de o durere intensă, dominat de o imaginație „aprigă” și
CAVARNALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286146_a_287475]
-
de leagăn sau un c. ritualic. Din analiza muzicală a speciei au rezultat și grupe noi, cum sunt: c. modern, c. cu acompaniament ș.a. Interferențe se produc și la nivelul raporturilor cu alte genuri și specii. Deși strigătura cu conținut liric nu are, din punct de vedere poetic, nici o notă distinctivă față de c. liric, ea se constituie ca specie aparte, din cauza funcției sale și a lipsei de text muzical. Liricizarea unor balade a dat naștere la c. lirico-epic, aflat la limita
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
vedere poetic, nici o notă distinctivă față de c. liric, ea se constituie ca specie aparte, din cauza funcției sale și a lipsei de text muzical. Liricizarea unor balade a dat naștere la c. lirico-epic, aflat la limita dintre genul epic și cel liric. C. satiric, dacă se admite existența unui gen satiric, n-ar mai putea fi inclus în genul liric. La toate dificultățile ivite în încercarea de clasificare a c. se adaugă și confuzia determinată de neconcordanța dintre accepțiunea populară și cea
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
a lipsei de text muzical. Liricizarea unor balade a dat naștere la c. lirico-epic, aflat la limita dintre genul epic și cel liric. C. satiric, dacă se admite existența unui gen satiric, n-ar mai putea fi inclus în genul liric. La toate dificultățile ivite în încercarea de clasificare a c. se adaugă și confuzia determinată de neconcordanța dintre accepțiunea populară și cea științifică a unor termeni (horă, în nord-vestul țării, înseamnă „doină”, în Moldova și Muntenia „joc” și melodia respectivă
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
în nord-vestul țării, înseamnă „doină”, în Moldova și Muntenia „joc” și melodia respectivă, iar în colecția de folclor a lui V. Alecsandri, text poetic corespunzător melodiei de joc ). În aceste condiții era necesară aplicarea unei metode de clasificare a genului liric folcloric, după structura textului, prin reducerea la motive - unitate de bază -, al căror inventar să constituie și corpusul liricii populare românești. C. este atestat documentar abia în Evul Mediu, dar apariția sa este mult mai veche, confundându-se cu primele
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
lit., I, 48-65; Béla Bartók, Însemnări asupra cântecului popular, pref. Zeno Vancea, București, 1956; G. Breazul, Patrium Carmen, Craiova, 1941, passim; C. Brăiloiu, Opere, I, tr. și pref. Emilia Comișel, București, 1967, 17-118; Ist. lit., I, 132-180; Tache Papahagi, Poezia lirică populară, București, 1967; Ovidiu Papadima, Literatura populară română, București, 1968, 13-228; Gheorghe Vrabie, Folclorul, București, 1970, 374-419; Nicolae Constantinescu, Rima în poezia populară românească, București, 1973; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 339-365; Cântecul popular românesc. Studii
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
întârzia,/ Că îmi trece vremea mea, / Dragule păstor!” C. nu și-a adunat poemele în volum, dar o parte dintre ele au apărut în diverse antologii. SCRIERI: [Versuri], în Tache Papahagi, Antologie aromânească, București, 1922, 245-256, în Hristu Cândroveanu, Antologie lirică aromână, București, 1975, 185-193, UVPA, 194-200. Repere bibliografice: Tache Papahagi, Antologie aromânească, București, 1922, 245; Hristu Cândroveanu, George Ceara, UVPA, 192-193. Hr.C.
CEARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286154_a_287483]
-
ca poetul Laudei somnului, C. încearcă o proiecție cosmică și, totodată, o adâncire în istorie și mit, pentru a afla elementele primordiale ale structurii noastre etnice: „Tu ești dac./ Fii fulger. Fii izvor.” Zămislit totuși din „lut și teamă”, eul liric pendulează dramatic între „greul profeției” și „limita ființei”, în ciuda „eternelor migrări/ și-a zodiacului/ cu false-asigurări”. După o antologie de poezie românească, tradusă în engleză și tipărită în Canada, Modern Romanian Poetry (1977), un ecou deosebit în cercurile emigrației a
CATANOY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286139_a_287468]
-
în cadențe, în largi perioade fluide, muzicale, cu prelungi acorduri. De la concretețea dură a argoului de mahala, naratorul urcă fără efort, cu aceeași forță de sugestie, la expresia rafinată, de mare virtuozitate. Frazarea e somptuoasă și de un cuceritor patetism liric, întrețesută cu frecvente euritmii. Perpessicius sublinia că romanul Craii de Curtea-Veche este „o carte încărcată de poezie, o operă a unui artist împătimit de mirajele expresiei artistice. Grație lor, acestor podoabe ce biruie veacurile, romanul lui Mateiu I. Caragiale se
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
muște din frunte.” Ermetizarea formală, arbitrariul conexiunilor semantice stabilite între imagini nu reprezintă decât o interfață superficială sau înșelătoare a poemelor, negăsindu-și corespondențe în desenul lor de adâncime. Acesta este dat de extraordinara putere de semnificare a unui limbaj liric care structurează - pe un spectru tematic îngust - obsesii frecvente în poezie (moartea, timpul, agresiunea, insecuritatea, eroticul distorsionat prin contextualizări thanatice etc.), particularizându-le prin reflectarea lor în cioburile amestecate ale unei conștiințe delicate, fragilă emoțional, definitiv melancolică, retrasă într-un
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
studiul de sinteză Începuturile romanului românesc, el a trecut cu ușurință la critica de atribuire, la identificarea de pseudonime și de izvoare, la „rectificări” și chiar la „capricii”, adesea pline de haz, ce aparțin mai mult publicistului și memorialistului. Tensiunea lirică (1971) este un eseu superior didactic, probând spiritul speculativ al lui C., ca și buna cunoaștere a poeziei române și universale. Tensiunea ar fi starea unică a lirismului, care presupune obligatoriu antinomia, opoziția. Sunt descrise, pe această schemă binară, numeroase
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
autor de spumoase cronici rimate și de poezii ocazionale, nu o dată cu substrat satiric, al doilea, pe vorbitorul ce, exploatând orice situație umoristică, riscă să nu depășească linia simplului amuzament. C. a mai publicat antologia Amintiri despre Caragiale (1972), Antologia umorului liric (1977), antologia Drumuri și zări (1982, în colaborare). A scris prefețe la ediții din opera lui I.L. Caragiale, N. Gane, Delavrancea, Homer, Alejo Carpentier ș.a. SCRIERI: Caragiale. Universul comic, București, 1967; Tensiunea lirică, București, 1971; Stelele cardinale, București, 1975; Pygmanolion
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
antologia Amintiri despre Caragiale (1972), Antologia umorului liric (1977), antologia Drumuri și zări (1982, în colaborare). A scris prefețe la ediții din opera lui I.L. Caragiale, N. Gane, Delavrancea, Homer, Alejo Carpentier ș.a. SCRIERI: Caragiale. Universul comic, București, 1967; Tensiunea lirică, București, 1971; Stelele cardinale, București, 1975; Pygmanolion, București, 1982; Nu numai Caragiale, București, 1984; Alfabetul de tranziție, București, 1986; I.L. Caragiale față cu kitschul, București, 1988; Pentru contra, București, 1991; Râsete în Parlament, București, 1994; Caragiale e cu noi!, București
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
e cu noi!, București, 1997; De ce, nene Iancule?, București, 1998; Honeste scribere, București, 2000; Caragiale recidivus, București, 2002; Potcoave de purici, București, 2003. Antologii: Pionierii romanului românesc, pref. edit., București, 1962; Amintiri despre Caragiale, pref. edit., București, 1972; Antologia umorului liric, pref. edit., București, 1977; Drumuri și zări. Antologie a prozei românești de călătorie, București, 1982 (în colaborare cu Viorica Diaconescu, Florin Manolescu, Alexandru Melian și Petre Nicolau). Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Ștefan Cazimir, „Caragiale. Universul comic”, CNT, 1967, 14; Al.
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
Manolescu, Alexandru Melian și Petre Nicolau). Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Ștefan Cazimir, „Caragiale. Universul comic”, CNT, 1967, 14; Al. Călinescu, Două studii despre Caragiale, IL, 1967, 10; Al. Piru, Lirismul ca tensiune, RL, 1971, 28; Al. Ciorănescu, Ștefan Cazimir, „Tensiunea lirică”, „Revue de littérature comparée”, 1975, 3; G. Dimisianu, Un eseu despre Eminescu, RL, 1975, 28; Mihai Zamfir, Între semantică și critică: „Stelele cardinale” de Ștefan Cazimir, RITL, 1976, 2; Al. Călinescu, Mituri, teme, interferențe, CL, 1982, 12; Nicolae Manolescu, Nu
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
revista „Contrafort”, din 1994. Cultivă o poetică specifică optzecismului românesc. Volumele de poezii Abia tangibilul (1990) și Aici, în falset (1991) propun călătorii spre esențele ce scapă percepției comune, având ca pandant călătoria spre limite a lui Mircea Cărtărescu. Eul liric cunoaște două ipostaze: aceea a călătorului prin labirinturi, care nu surprinde decât „fragmente” („Ți s-a dat să prinzi numai fragmente”, spune C.), și a naufragiatului pe mare, care nu fixează decât incertul („totul e doar un simbol”). În cea
CHIPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286201_a_287530]
-
tristețea senină. Cărțile care urmează, perfect omogene și nemodificând major imaginea unei poete exaltate de natură, aduc câteva elemente noi: melancolia în contemplarea trecerii timpului, spaima și neliniștea provocate de un progres tehnic ce sufocă natura și viața. Astfel, registrul liric nu este prea vast (căci poeta nu supralicitează printr-o tematică ce simte că nu-i aparține), dar în nici un caz strâmt, extensia fiind dată mai ales de lumina ce invadează întreg spațiul. C. scrie poezie feminină fără însă a
CETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286182_a_287511]
-
cu o reală priză la public, îi urmează o prezență editorială dinamică. Cu schimbări abrupte de registru tematic, poemele din cărțile următoare proiectează patetismul originar al autorului în termenii unei poetici moderne, de sursă stănesciană, consemnând aspirația către un discurs liric capabil să traducă experiențele cotidianului în termenii miturilor și ai textelor sacre. SCRIERI: Balade vesele și triste scrise prin cârciumi comuniste, Reșița, 1990; Șansa hârtiei, Reșița, 1993; Aprilie negru, Timișoara, 1994; Viziuni, Timișoara, 1996; Oglinda de antracit, postfață Sergiu Ștefănescu
CHICHERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
anii de la începutul războiului, cu scurte amintiri despre scriitorii cunoscuți, accentul căzând pe reconstituirea împrejurărilor întemeierii grupului Albatros și a revistei cu același nume. Titlul volumului Înainte de proverbe (1978) sugerează principalul filon al poeziei lui C.-R.: celebrarea tradiției. Efuziuni lirice și sugestii metaforice relevă relația organică, esențială, cu pământul natal a unui eu dezindividualizat, identificat cu duhul înaintașilor. Peisajul terestru sau cosmic, rotirea anotimpurilor, roadele câmpului, contactul cu spiritul locului, trăiri intime sunt distilate în imagini animate de lumini și
CERNA-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286172_a_287501]
-
Craiova. Când a venit vremea antologiei de autor - moment specific de cumpănă în cariera oricărui poet -, C. și-a pus lirica sub semnul heracliteismului: „O poezie deschisă, o poezie de sinteză, o poezie a însumării tolerante [...], ea nu întoarce spatele liricii existente, ci fața; preia din aceasta ceea ce găsește viabil. Poezia heracleitică se deschide, dialoghează, acceptă poezia de până la ea” (Mic manifest despre poezia heracleitică, postfața volumului Povestea țării latine din Est, 1994). Nu este vorba despre mimetismul parodic al „lunedismului
CHIFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]