11,405 matches
-
plătească Brook Harris. — Desigur. Puse în carnețel cardul ei nou-nouț American Express Corporation și se lăsă pe speteaza scaunului. — Așadar, Jesse, zise ea scoțând din geantă agenda cu coperți roșii din piele, când ne mai vedem? Sunt liberă la prânz marți și vineri săptămâna viitoare, dar marți mi se pare mai bine. Bineînțeles că ești binevenit și la birou să cunoști— — Nu pot săptămâna viitoare. — Oh. Bine, atunci. Peste două săptămâni. Ce zici— — Nu, nici atunci nu pot. Firma ei tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ajuns, deopotrivă, și pe cuvioși, și pe destrăbălați ; se putea vorbi În toate felurile despre Amsterdam, știa bine Thomas. Acolo trebuia să meargă mai Întîi. A hotărît să plece chiar a doua zi, joi, după amiază. Vroia să revină luni, marți cel tîrziu. Nu trebuia să dea prea multe explicații Antoniei, iar Ingrid avea să fie, zilele acelea, pe undeva prin Thailanda. În seara zilei următoare, ajuns În Amsterdam, a cumpărat o cartelă de telefon; nu vroia, În caz de nereușită
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sarcina. Ori copilul se născuse mort sau murise mai tîrziu. Nu era exclus să moară mai tîrziu. Thomas avea de gînd să sune peste vreo lună acolo, după ce, Între timp, făcea un drum pînă la Madrid. De vineri pînă luni, marți avea un seminar, nu putea să lipsească de la catedră. Dacă ar fi fost neapărată nevoie, ar fi Întîrziat pînă miercuri, cel mult; s-ar fi scuzat, ar fi recuperat orele de curs, se petrecuse ceva neprevăzut, ar fi spus la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ar fi manichiura, pedichiura, șuvițele sau petrecerile. Dezavantajul e că lucrurile gratis îți dau viața socială peste cap. Credeți-mă, dacă odrasla dermatologului tău nu poate intra la Școala Episcopală, te sună zi și noapte, până te înnebunește. Mai exact, marțea trecută am fost la prietena mea Mimi, la casa ei din oraș, de pe Sixty-third colț cu Madison. Fusesem invitată la o „petrecere de milioane, fără fasoane, în cinstea viitorului ei bebeluș“. Ne strângem doar noi, fetele, îmi explicase Mimi. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
promoveze chiar acum dacă dorești, doar e sponsorul principal al universității. OK, deci, voi trimite pe cineva să te ia, marți la ora șase. E-o zi foarte bună pentru un club de lectură, fiindcă niciodată nu se întâmplă nimic marțea. Încă ceva, domnișoară Bergdorf. Da? —Trebuie să hotărâm ce carte vreți să citiți. Deoarece trebuie s-o citiți toate până marți, ca s-o putem discuta. Iâh, exclamă Julie. S-ar zice că entuziasmul i-a scăzut când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
la ora șase. E-o zi foarte bună pentru un club de lectură, fiindcă niciodată nu se întâmplă nimic marțea. Încă ceva, domnișoară Bergdorf. Da? —Trebuie să hotărâm ce carte vreți să citiți. Deoarece trebuie s-o citiți toate până marți, ca s-o putem discuta. Iâh, exclamă Julie. S-ar zice că entuziasmul i-a scăzut când s-a văzut pusă în situația de a citi, cu adevărat, o carte de la cap la coadă. Dar de-aceea am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Spaniei. Și ce de lucruri îmi sugerează cei patru regi, cu cele patru culori ale lor, de pică, de ghindă, de tobă și de cupă, conducători peste cele patru șiruri ale ordinului biruitor! Ordinea! Răbdare, așadar, și să tăiem cărțile! Marți 5-7 Continui să mă gândesc la pasiențe, în istorie. Pasiența e jocul hazardului. Un bun matematician ar putea calcula probabilitatea ca o partidă să se deschidă sau nu. Și dacă intră doi inși în competiție ca să le rezolve, e natural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
n-am mai deschis calculatorul, am umblat așa, aiurea, vreo două săptămâni. Când ți-am scris, începusem să-mi revin, iar acum e mai bine. Lucrez intens la un studiu pentru Behavioral and Brain Sciences, citesc 12 ore pe zi, marțea și miercurea joc tenis, mă plimb mult pe malul mării și cu bicicleta. E bine. Oamenii sunt tare faini (suntem vreo 15 străini plus câțiva olandezi), iar staful își dă toată silința să ne asigure, vorba Marelui Împușcat, „cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care vorbește cu noi altceva e dentistul. Cu voi două, facem ce au zis ăia de la Studii orientale: psihoterapie. E de ajuns că și noaptea ne trezim din somn gândindu-ne cu groază că ne întoarcem acolo. Ziua vrem altceva. Marți Am observat că Walizada a început să uite să-și ia eșarfa la gât. Aseară, noi, cele trei europene, am băut câte un păhărel de șampanie la masă și pentru ele am luat suc de portocale. Walizada ne-a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fiindcă sunt în „străinătate”, nu mă simt deloc așa o dată ce am prieteni și vorbesc românește (ceea ce nu e mereu bine). E doar un loc unde nu este familia mea și casa mea. Cred însă că vârsta contează. Îmi fac tabieturi. Marțea merg la Sahara Mart, magazinul cu produse „orientale” al unor iranieni, de unde iau telemea bulgărească, roșii organics, iar azi am luat zacuscă de ardei capia, foarte bună. Căci, mărturisesc, mâncarea este multiculturală, diversă și anostă. Iar eu mănânc în compensație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
faptului că mi-e foame. Trag platoul cu plătică spre mine, îmi iau cuțitul și furculița și încep să mănânc. PAISPREZECE Până vineri dimineață, reușesc să nu provoc nici un dezastru major. Cel puțin, vreunul despre care să afle soții Geiger. Marți a fost eșecul numit risotto cu legume - dar slavă Cerului că am reușit să-mi fie livrat un înlocuitor al acestuia în timp util de la firma de catering. A mai fost apoi cămășuța de noapte de culoarea piersicii care, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spus că se va ocupa serios de problemă, asta era dispoziția lui. A doua zi Marçal nu dădu telefon. Trecu toată ziua, care era miercuri, trecu ziua de joi și trecu ziua de vineri, trecură sâmbăta și duminica, dar abia marți, la aproape o săptămână după întâmplarea cu vasele, telefonul suna din nou în casa lui Cipriano Algor. În ciuda celor spuse, olarul nu ieși să caute cumpărători în împrejurimi. Își ocupă timpul care trecea ca melcul cu mici treburi, unele inutile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
țeavă... — Ai șobolanul? Claude dă afirmativ din cap. — Să fie ceva curat... — Apa spală tot. Te-aștept mâine-dimineață să semnăm actele? — Mâine, pe la zece. — Plătești cash sau prin bancă? — Ce bancă, ai înnebunit? Și dacă nu-ți intră banii până marți și am ghinionul să fie marți inundația, nu m-am ars? — Atunci, asigură-te și pentru incendiu. Râd amândoi de gluma lui Sami. Nu știu cât de bun e domnul Hirsch la asigurări, dar la bancuri e imparabil. Nu rămâi să bei
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
din cap. — Să fie ceva curat... — Apa spală tot. Te-aștept mâine-dimineață să semnăm actele? — Mâine, pe la zece. — Plătești cash sau prin bancă? — Ce bancă, ai înnebunit? Și dacă nu-ți intră banii până marți și am ghinionul să fie marți inundația, nu m-am ars? — Atunci, asigură-te și pentru incendiu. Râd amândoi de gluma lui Sami. Nu știu cât de bun e domnul Hirsch la asigurări, dar la bancuri e imparabil. Nu rămâi să bei ceva, din partea casei? — Eu am imigrat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să mă ia la ochi. — Găsim noi pe cineva de sacrificiu... — Ai grijă pe cine alegi, să fie o jagardea, nu vreau să mi fac păcat cu nimeni. — Clovis, întotdeauna ai fost un om bun. Când ai liber săptămâna viitoare? — Marți. — Mergem la un pescuit? — Vii să mă iei? — Se-nțelege. Bei ceva? — Niciodată în timpul serviciului. Cu excepția cazului în care e vorba de un Courvoisier necontrafăcut. Claude umple două pahare de coniac din rezerva personală, din care nu servise niciodată vreun
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în garsonieră și-și schimbă costumul cu unul identic, de pe umerașul cel mai din dreapta. Apoi pleacă spre bistrou. Atmosfera din local este destul de sobră. Sunt mai puțini consumatori ca de obicei, totuși destui pentru o zi de luni. Asta pentru că marțea domnul Claude le dă liber celor doi angajați și lui însuși în contul duminicii lucrate. Clienții sunt intrigați de absența farfurioarelor cu pepperoni în locul cărora au apărut farfurioare cu alune, lucru nemaivăzut de ani de zile. Nimeni nu întreabă de ce
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
luni. Încă șase zile de trăit! Stinge lumina. Capitolul 2 în care madame Agnès are un pont pentru Lionel, Roman e beat mort, Claude și Clovis nu pescuiesc nimic și Liliane face o cafea proaspătă. Cântă Lionel Frunza - prohodul. E marți, 8 mai. Ceasul electronic al radioului de pe noptiera lui Lionel arată 5.59. Exact când se pregătește să țârâie de ora 6, Lionel sare ca un arc în capul oaselor și-l oprește; radioul începe imediat să difuzeze o muzică
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
el. Îl întreabă pe șofer: — Bistroul Aux Immigrants Heureaux. Știi unde e? — Dumneavoastră ce credeți? răspunde șoferul cu o întrebare și abia atunci Lionel observă că are de-a face cu un indian sikh - cu barbă și turban. Știți că marțea e închis? — Tu ce crezi: știu sau nu știu? Șoferul oprește la câțiva metri de bistrou, pentru că nu are loc în față. Acolo sunt parcate trei mașini: una de la poliție, una de la canalizare - care scoate apa cu niște pompe - și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se dădea în vânt după cidru, pentru că-i producea aciditate la stomac. Ajuns în cameră, Lionel își aruncă hainele pe unde apucă și dă să se culce. În ultima clipă își amintește de scadențar. Se duce în vestibul, bifează căsuța marți, stinge lumina și se culcă. Capitolul 3 în care Liliane acționează, Gérard se mobilizează, Lionel se sinucide de două ori la rând, lâmâiul primește o nouă șansă, iar pronia cerească primește o zi liberă: duminică. E miercuri, 9 mai. Ceasul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
alt grad o fi având. Trase o carte din teancul de pe masă. Kavafis. „Pentru unii vine o zi când trebuie să-l spună pemarele Da sau pe marele Nu.“ Pagini, rotocoale, săgeți. Numele lui Marcu Vancea șters, rescris, subliniat. Luni, marți, miercuri, nopțile cu șoaptele și prăbușirile și fantomele lor, jocul capricios și fără elan al gândurilor. Telefonul de la Toma fusese o glumă sau un avertisment? Te pomenești că apare iarăși, când nu te aștepți, ca prima dată. „Se vede-ndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
orice recepționer de hotel-, se va îndrepta, așadar, spre hotel. Va comunica, din vârful buzelor, numărul 326 al camerei rezervate, va urca, își va face dușul și va muri, pentru câteva ore, într-un somn adânc, preistoric. A doua zi, marți, va pieri ca prima, neștiută. Film, excursie, somn, cine ar ști să spună. Miercuri, vremea se va răci. Cerul coborât, îngroșat, negru. O plimbare până la librărie. Joi, excursie la castel, lectură, plimbare pe la vile, prin oraș, prin parc, pe la poștă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în fiorul brizei bruște, toate păreau demascări flagrante ale respirației ei estompate, disipată prin toate colțurile, din care parvenea, ciclic, câte un stimul, un subterfugiu-avertisment, ca o grea clipire de gene a neantului... Poate, într-adevăr, în dimineața însorită de marți, doamna Veturia chiar întrebase, cum obișnuia: „Domnul profesor a închis ușa?“. Sau: „Parcă s-a auzit cheia, a plecat profesorul?“. Cuvintele rămăseseră în aerul umflat al tăcerii. Nu izbutiseră să sonorizeze, își tot adunau energia, amânate în potențiale. Până joi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
părea un om manierat și simpatic, chiar dacă puțin ciudat, cu aceste povești răsturnate și cam prea lungi. Simpatic, totuși, și Venera deschisese, în sfârșit, larg, ușa sufrageriei, ca semn de bunăvoință. Băiat manierat, Tolea acceptă invitația, intră, se așeză. Reveni marți, reveni joi. Se răsturnase calendarul, dispăruseră miercuri și vineri, veniseră la putere marți-joi-sâmbătă. Dar privilegiatul nu voia să supere zeii, nu abuza. Venea doar marțea și joia. Rămânea cât putea de mult, până ce Venera trebuia să se întoarcă acasă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ușa sufrageriei, ca semn de bunăvoință. Băiat manierat, Tolea acceptă invitația, intră, se așeză. Reveni marți, reveni joi. Se răsturnase calendarul, dispăruseră miercuri și vineri, veniseră la putere marți-joi-sâmbătă. Dar privilegiatul nu voia să supere zeii, nu abuza. Venea doar marțea și joia. Rămânea cât putea de mult, până ce Venera trebuia să se întoarcă acasă, în apartamentul în care amintiri recente o terorizau, se pare. O însoțea până la taxi, se despărțeau greu. Venera venea și pleca și iar venea la domiciliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vânzătorii de legume, de carne, de pantofi, de benzină. Intermediarii de tot soiul. Un domn, doctorul Marga! Gafton, Marga, Tavi, oamenii altor vremuri, când era frate-miu cu ei. V-a povestit probabil Tavi... Câinele nu tresări, gazda nici atât. Apoi, marți, săptămâna viitoare. Tolea venise transpirat, șifonat, vai de lume. Întârziase, circulația fusese blocată multe ore în așteptarea convoiului prezidențial care îl transporta pe Marele Asociat, Bâlbâitul, în drum spre sau de la aeroport. Abia reușise să ajungă, pe căi ocolite, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]