12,798 matches
-
murit la vârsta de 46 de ani ca urmare a complicațiilor paraliziei. Primul mare succes internațional l-a înregistrat la Campionatele Europene din 1977 de la Praga, unde a câștigat medalii în toate probele individuale: trei medalii de aur și o medalie de bronz în concursurile pe aparate și o medalie de argint la individual compus. Momentul de vârf al carierei l-a atins la Campionatele Mondiale din 1978 de la Strasbourg. Aici a câștigat medalia de aur în concursul pe echipe și
Elena Muhina () [Corola-website/Science/319344_a_320673]
-
a complicațiilor paraliziei. Primul mare succes internațional l-a înregistrat la Campionatele Europene din 1977 de la Praga, unde a câștigat medalii în toate probele individuale: trei medalii de aur și o medalie de bronz în concursurile pe aparate și o medalie de argint la individual compus. Momentul de vârf al carierei l-a atins la Campionatele Mondiale din 1978 de la Strasbourg. Aici a câștigat medalia de aur în concursul pe echipe și la individual compus, unde a reușit să o învingă
Elena Muhina () [Corola-website/Science/319344_a_320673]
-
individuale: trei medalii de aur și o medalie de bronz în concursurile pe aparate și o medalie de argint la individual compus. Momentul de vârf al carierei l-a atins la Campionatele Mondiale din 1978 de la Strasbourg. Aici a câștigat medalia de aur în concursul pe echipe și la individual compus, unde a reușit să o învingă Nadia Comăneci, campioana olimpică din 1976. Tot la această competiție a mai câștigat aurul la sol și două medalii de argint: la paralele inegale
Elena Muhina () [Corola-website/Science/319344_a_320673]
-
de la Strasbourg. Aici a câștigat medalia de aur în concursul pe echipe și la individual compus, unde a reușit să o învingă Nadia Comăneci, campioana olimpică din 1976. Tot la această competiție a mai câștigat aurul la sol și două medalii de argint: la paralele inegale și bârnă. Participarea la Campionatele Europene din 1979 de la Copenhaga i-a mai inclus în palmares încă două medalii continentale: aurul la paralele inegale și argintul la sol. În 1979 a suferit o fractură la
Elena Muhina () [Corola-website/Science/319344_a_320673]
-
campioana olimpică din 1976. Tot la această competiție a mai câștigat aurul la sol și două medalii de argint: la paralele inegale și bârnă. Participarea la Campionatele Europene din 1979 de la Copenhaga i-a mai inclus în palmares încă două medalii continentale: aurul la paralele inegale și argintul la sol. În 1979 a suferit o fractură la un picior ca urmare a unei accidentări, ratând participarea la Campionatele Mondiale. A fost operată de două ori. Considerată favorită pentru concursul de gimnastică
Elena Muhina () [Corola-website/Science/319344_a_320673]
-
Thomas), aterizând pe bărbie și fracturându-și coloana vertebrală la nivelul gâtului. A rămas tetraplegică pentru tot restul vieții. După accident, Mukhina a fost decorată de URSS cu Ordinul Lenin, iar în 1983, Juan Samaranch, președintele CIO, i-a decernat Medalia de Argint a Ordinului Olimpic. Într-unul din interviurile foarte puține, acordat săptămânalului "Ogonyok" (Огонёк), Muhina a criticat programul de gimnastică sovietic, în care antrenorii și activiștii încercau să obțină succesul cu orice preț. După accidentul care a cauzat paralizia
Elena Muhina () [Corola-website/Science/319344_a_320673]
-
gimnastă germană. A fost prima gimnastă care a executat un flic-flack pe bârnă, în 1964. A concurat pentru Republica Democrată Germană, fiind multiplu medaliată cu argint și bronz olimpic la Olimpiada din 1968 și Olimpiada din 1972. A obținut deasemenea medalii la campionatele europene și mondiale, cea mai bună performanță internațională a sa fiind cea de campioană mondială la sărituri și la bârnă, în 1970. A urmat studii de arte plastice și literatură, după retragerea din sport având diferite ocupații legate
Erika Zuchold () [Corola-website/Science/319370_a_320699]
-
vară din 1980 de la Moscova, unde, pe lângă aurul olimpic câștigat în concursul pe echipe, a devenit și campioană olimpică la individual compus, învingând-o pe principala sa rivală, Nadia Comăneci, iar în concursul pe aparate a reușit să câștige o medalie de argint, la bârnă. În anul următor, la Campionatele Mondiale, deși accidentată, a mai câștigat încă patru medalii: aur cu echipa, argint la sol și bronz la individual compus și paralele inegale. După retragerea din activitatea competițională și-a finalizat
Elena Davîdova () [Corola-website/Science/319383_a_320712]
-
olimpică la individual compus, învingând-o pe principala sa rivală, Nadia Comăneci, iar în concursul pe aparate a reușit să câștige o medalie de argint, la bârnă. În anul următor, la Campionatele Mondiale, deși accidentată, a mai câștigat încă patru medalii: aur cu echipa, argint la sol și bronz la individual compus și paralele inegale. După retragerea din activitatea competițională și-a finalizat studiile universitare la Universitatea de Educație Fizică din Leningrad, luându-și ulterior și doctoratul în științe pedagogice. După
Elena Davîdova () [Corola-website/Science/319383_a_320712]
-
Apollo 13 a fost denumită „un eșec reușit” deoarece astronauții au fost aduși înapoi, deși nu au reușit să aterizeze pe Lună și din cauza situației dificile depășite în cursul misiunii. Echipajul și echipa operativă a misiunii Apollo 13 au primit Medalia Prezidențială a Libertății pentru acțiunile întreprinse în cadrul misiunii. Experimentul indicatorului cu catod rece (în (CCGE)), care făcea parte din ALSEP în Apollo 13 nu a mai fost încercat. El era o versiune de indicator de ioni cu catod rece (în
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
București ca bursier, prin concurs, până când și-a luat diploma în anul 1901. A fost elevul lui George Demetrescu Mirea, care l-a consiliat în unele probleme legate de portretistică și artă decorativă. În primul an de studii a obținut medalia de bronz clasa a II-a la concursul pentru natură statică, iar în cel de al patrulea an de studii a obținut medalia de bronz pentru categoria „"dupe Compoziție pictură"”. Pe timpul studiilor la Școala de Belle Arte a mai obținut
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
consiliat în unele probleme legate de portretistică și artă decorativă. În primul an de studii a obținut medalia de bronz clasa a II-a la concursul pentru natură statică, iar în cel de al patrulea an de studii a obținut medalia de bronz pentru categoria „"dupe Compoziție pictură"”. Pe timpul studiilor la Școala de Belle Arte a mai obținut o serie de medalii, după cum urmează: în anul 1900 - medalia de bronz clasa a III-a la concursul "Antic bust desen"; 1901 - medalia
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
a II-a la concursul pentru natură statică, iar în cel de al patrulea an de studii a obținut medalia de bronz pentru categoria „"dupe Compoziție pictură"”. Pe timpul studiilor la Școala de Belle Arte a mai obținut o serie de medalii, după cum urmează: în anul 1900 - medalia de bronz clasa a III-a la concursul "Antic bust desen"; 1901 - medalia de bronz la concursul de "Natură pictură" și la concursul "Cap de expresie"; 1903 - medalia de bronz la concursul de compoziție
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
natură statică, iar în cel de al patrulea an de studii a obținut medalia de bronz pentru categoria „"dupe Compoziție pictură"”. Pe timpul studiilor la Școala de Belle Arte a mai obținut o serie de medalii, după cum urmează: în anul 1900 - medalia de bronz clasa a III-a la concursul "Antic bust desen"; 1901 - medalia de bronz la concursul de "Natură pictură" și la concursul "Cap de expresie"; 1903 - medalia de bronz la concursul de compoziție. Ținând cont că distincțiile nu au
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
medalia de bronz pentru categoria „"dupe Compoziție pictură"”. Pe timpul studiilor la Școala de Belle Arte a mai obținut o serie de medalii, după cum urmează: în anul 1900 - medalia de bronz clasa a III-a la concursul "Antic bust desen"; 1901 - medalia de bronz la concursul de "Natură pictură" și la concursul "Cap de expresie"; 1903 - medalia de bronz la concursul de compoziție. Ținând cont că distincțiile nu au fost cele mai meritorii, rezultatele studiilor nu par a fi semnificative. Nu sunt
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
a mai obținut o serie de medalii, după cum urmează: în anul 1900 - medalia de bronz clasa a III-a la concursul "Antic bust desen"; 1901 - medalia de bronz la concursul de "Natură pictură" și la concursul "Cap de expresie"; 1903 - medalia de bronz la concursul de compoziție. Ținând cont că distincțiile nu au fost cele mai meritorii, rezultatele studiilor nu par a fi semnificative. Nu sunt însă nici de disprețuit, deoarece Jean Steriadi a primit doar două mențiuni și Constantin Brâncuși
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
avionul transportator de navete. În plus, orașul Lancaster a construit Școala Gimnazială Challenger, și Sala Memoriala Challenger în fostul loc al Antelope Valley Fairgrounds, ca omagiu pentru naveta și echipajul "Challenger". În 2004, Presedintele George W. Bush a conferit post-mortem Medalia de Onoare Spațială a Congresului tuturor celor 14 astronauți pierduți în accidentele "Challenger" și "Columbia". În primele minute după accident, au început eforturile de recuperare prin ordinul directorului pentru recuperări de lansări NAȘĂ, care a trimis la locul impactului cu
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
(n. 29 decembrie 1916, lângă Ploiești, d. 24 octombrie 1991, București) a fost un jucător și antrenor român de volei de talie mondială. În anul 1960, la Campionatul Mondial de Volei din Brazilia a obținut Medalia de Bronz alături de echipa națională de volei masculin a României. Tot împreună cu echipa de volei masculin a României obține în 1963 la Campionatul European de Volei Medalia de Aur și în 1971 Medalia de Bronz. La Jocurile Olimpice din Japonia din
Nicolae Sotir () [Corola-website/Science/315670_a_316999]
-
mondială. În anul 1960, la Campionatul Mondial de Volei din Brazilia a obținut Medalia de Bronz alături de echipa națională de volei masculin a României. Tot împreună cu echipa de volei masculin a României obține în 1963 la Campionatul European de Volei Medalia de Aur și în 1971 Medalia de Bronz. La Jocurile Olimpice din Japonia din 1964 au obținut locul 4, iar la Olimpice din URSS din 1980 Medalia de Bronz. De-a lungul carierei sale a antrenat echipele naționale de volei ale
Nicolae Sotir () [Corola-website/Science/315670_a_316999]
-
Mondial de Volei din Brazilia a obținut Medalia de Bronz alături de echipa națională de volei masculin a României. Tot împreună cu echipa de volei masculin a României obține în 1963 la Campionatul European de Volei Medalia de Aur și în 1971 Medalia de Bronz. La Jocurile Olimpice din Japonia din 1964 au obținut locul 4, iar la Olimpice din URSS din 1980 Medalia de Bronz. De-a lungul carierei sale a antrenat echipele naționale de volei ale României, Turciei, Franței și Israelului. Tatăl
Nicolae Sotir () [Corola-website/Science/315670_a_316999]
-
echipa de volei masculin a României obține în 1963 la Campionatul European de Volei Medalia de Aur și în 1971 Medalia de Bronz. La Jocurile Olimpice din Japonia din 1964 au obținut locul 4, iar la Olimpice din URSS din 1980 Medalia de Bronz. De-a lungul carierei sale a antrenat echipele naționale de volei ale României, Turciei, Franței și Israelului. Tatăl lui a venit cu familia din Bitolia în România în jurul anului 1890. S-a căsătorit cu o româncă și împreună
Nicolae Sotir () [Corola-website/Science/315670_a_316999]
-
luni și echipa națională de volei din Israel. Rezultatele cele mai importante obținute de echipa națională de volei masculin a României, sub conducerea antrenorului emerit de volei, Nicolae Sotir: 1960 Brazilia Medalie de Bronz CAMPIONATUL MONDIAL DE VOLEI 1963 România Medalie de Aur CAMPIONATUL EUROPEAN DE VOLEI 1964 Japonia Locul 4 OLIMPIADA 1971 Italia Medalie de Bronz CAMPIONATUL EUROPEAN DE VOLEI 1980 URSS Medalie de Bronz OLIMPIADA 1981 România Medalie de Aur UNIVERSIADA http://nicolaesotir.wordpress.com http://www.fivb.org
Nicolae Sotir () [Corola-website/Science/315670_a_316999]
-
Pictură, Grafică, Sculptură. Lucrări în muzee: Arad, Timișoara, Cluj. Lucrări în colecții particulare: România, Ungaria, Germania, Franța, Italia, Elveția. 1998 Premiul U.A.P. Arad; 1999 Femeia anului 1999 pentru Activitate profesională în folosul umanității (American Biographical Institut U.S.A)și medalia de aur 2000; 2000 Premiul Filialei U.A.P. Arad, pentru întreaga activitate.
Lia Rodica Cott () [Corola-website/Science/315683_a_317012]
-
de tip "baze de cercetare cu utilizatori multipli". Prestigiul facultății este relevat de cadrele didactice care au devenit membri ai Academiei Române și ai altor academii, cei care au obținut titlul de profesor emerit, doctor honoris causa, premii naționale, ordine și medalii și de absolvenți. Studenții dispun de facilități de cazare și masă, petrecerea timpului liber și sport. În sens restrâns, Facultatea de Mecanică a luat ființă în anul 1948, prin restructurarea Școalei Politehnice și transformarea în Institutul Politehnic. Facultatea de Electromecanică
Facultatea de Mecanică a Universității Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/315679_a_317008]
-
republicana a tineretului 1960; Expoziții Interegionale Timișoara 1962, 1963, 1964, 1965, 1966, 1967; Expoziții județene Arad 1968-2007; Expoziții personale 1974, 1983, 1985; Expoziții colective ale filialei UAP în București, Baia Mare, Sibiu,Turnu Măgurele, etc. Laureat al Festivalului Național Cântarea României, medalie, loc 1 profesioniști 1985 Expoziții din cadrul Festivalului Primăvară Arădeana, 1968-2007. Participa la expoziții de artă plastică ale UAP peste hotare: Ungaria ,Iugoslavia 1972, 1974, 1977, 1981, 1983. Profesor de desen la liceul pedagogic „Dimitrie Tichindeal” Arad și la Liceul Textil
Ștefan Guleș () [Corola-website/Science/315746_a_317075]